Cine a spus că anotimpurile sufletului reflectă întotdeauna, asemeni unei oglinzi, imaginea identică a anotimpurilor care se perindă odată cu filele din calendar? Sufletul trăiește propriile sale anotimpuri.
Altfel cum se explică faptul că, uneori, fiori reci de gheață ne pot străbate sufletul în miezul unei zile de vară, atunci când inima simte zidul gros de indiferență, asemeni unui sloi de gheață, din inimile altor oameni? Sau cum ar putea fi înțeleasă starea unui suflet în care înmugurește bucuria și se revarsă lumina, deși, în jur, covoare de frunze moarte foșnesc sub pașii trecătorilor și nori întunecați acoperă fiecare petec de cer, în plină toamnă?
Sufletul poate trăi toate anotimpurile într-o singura zi sau poate păstra doar unul, uitând de celelalte. Ca atunci când se lasă cuprins de înghețul și viforul unei vieți în care nu se mai regăsește Viață. Sau ca atunci când omul se afla în exil, pe o insulă în care norii toarnă ploi necontenite și soarele își face apariția doar din când în când. Suflet pribeag, care alege să trăiască fără Lumină.
Dar sufletul poate, luminat de har, să înmugurească iar, ca o mlădiță a Viței celei veșnic vii. Oriunde ar fi, în exil sau nu, în miez de iarnă sau pe timp de toamnă.
Ce bine este când, după un îndelung îngheț interior, se reîntoarce primavara în suflet! Cu flori albe de bucurie, cu vlăstari de pace și cu muguri de nădejde.
Doamne, te rugăm să ne aduci primăvara în suflete ori de câte ori ierni reci de răutate sau ură ne îngheață inimile. Fă -o prilej de noi înmuguriri și înfloriri necontenite sub raze de har! Și înmulțește bucuria celor plecați departe de casele lor și de cei dragi.
Trimite primăveri luminoase în sufletele fraților români plecați, ca mine, pe insula învăluită atât de des de nori a Marii Britanii!
Înmulțește, Doamne, bucuria românilor de acasa și a celor risipiți în lumea largă! Tu ști câte viscole și câte zăpezi le troienesc sufletele și cât de mare nevoie au de Lumină și de Viață. Câtă nevoie au de anotimpuri înnoitoare, primite în dar de la Tine.
Aceasta a fost o scurtă epistolă cu gânduri de început de drum (și drumul este lung, că trece peste mări și țări), fiind trimisă de pe insula Marii Britanii. Speram ca aceasta va deschide șirul unei corespondențe care va fi trimisă (măcar în zilele cu soare) din diaspora către cei de acasă sau risipiți prin lumea largă.
Cu gânduri însorite pentru cei de acasă,
Alina Pop, corespondenta specială din U.K a ziarului Criteriul Național
