Ioan Gyuri Pascu , Sebastian Papaiani sunt oameni și actori care au plecat dintre noi … Și-au u la revedere de la noi și au plecat într-o deplasare de creație…Acolo,în Nemurire, Acolo Sus,”unde nu e nici durere,nici întristare și necaz”.
Cuvintele și părerile de rău ne copleșesc la auzul veștilor.Da,recunoaștem deschis că suntem ființe sensibile,înzestrate cu sentimente și rațiune.De aceea, pe moment chiar nu putem rămâne inflexibili,deoarece durerea ca și bucuria se împărtășesc…
Nimeni nu moare definitiv ci,dacă ne aducem aminte de Fiul Lui Dumnezeu, înainte de învierea fiicei fariseului Iair a spus că aceasta „nu a murit ci doarme.”
Cu siguranță că aceste vorbe,la prima auzire (atât atunci cât și acum) au forța de a șoca,de a trezi sufletul fiecăruia.Numai că, minunea învierii este și va rămâne incontestabilă.
Să ne aducem aminte și de minunata înviere a lui Lazăr din Betania,atunci când în fața mulțimilor Hristos și-a arătat bunătatea și dumnezeirea și l-a strigat și i-a poruncit (cu voce puternică)-„Lazăre,vino afară!” Și,înfășurat și plin de giulgiuri,spre uluiala tuturor (cât și a noastră,a contemporanilor),Lazăr s-a trezit din morți,fiind înviat de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Tot așa, o altă minune savârșită a fost și aceea în care Mântuitorul,făcându-i se milă de un tânăr care era purtat cu jale în cortegiu,la auzul vorbelor Sale a înviat în chip minunat.
De aceea,din toate acestea putem reține faptul că moartea este doar un accident cât și o trecere către o altă etapă a existenței.Este de fapt despărțirea de trup și continuitatea vieții de Dincolo,atât de mult râvnită de către fiecare,în măsura posibilităților.
Bineînțeles că fiecare dintre noi are posibilitatea de a extrage esența și totodată,fără să vă plictisesc vreau să cred că, din acest punct de vedere lucrurile pe care le știm doar teoretic au sau vor avea și o finalitate.
Ne întristăm deseori când auzim că apropiați de-ai noștri au avut parte de Marea Trecere,neștiind sau neînțelegând misiunea,rostul sau această taină rânduită de Bunul Dumnezeu.
Ne revoltăm deseori și vărsăm lacrimi amare atunci când cei dragi,din familie,rude sau apropiați,pe neașteptate ajung să-și încheie socotelile cu această viață.Chiar este peste capacitatea noastră să ajungem să încercăm să înțelegem că nu suntem decât peregrini prin această „Vale a Plângerii”…
Cu toate acestea,dacă cercetăm mai amănunțit cum anume sunt rânduite lucrurile,vom afla ( dacă nu știm deja) că,din cauza perpetuării păcatului originar (al neascultării) ne-am pierdut statutul de nemuritori în această formă fizică.Dar, ne putem bucura și totodată considera fericiți și privilegiați deoarece,prin Jertfa pe Cruce de bunăvoie a Mântuirorului Hristos,prin moartea Sa și cinstita Înviere cea de-a treia zi-ne-am făcut moștenitori și împreună locuitori cu ființele fărã de trup-îngerii,în Împărăția Cerurilor,în Ierusalimul Cel de Sus.
De aceea, se explică și este deplin argumentată ideea confirm căreia orice suflet bun,ales se ridică la Ceruri și continuă Comuniunea cu Creatorul,cu Dătătorul Vieții deoarece tocmai de aici încolo va începe cu adevărat ceea ce Biserica Ortodoxă,prin Sfânta Tradiție și Sfintele Taine denumesc a fi Viața Spirituală,nepătimașă și nestricăcioasă.
Cu speranța și bucuria prilejului de a- mi exprima credința și convingerile,îmi iau la revedere de la fiecare dintre dumneavoastră,nu înainte de a vă promite că acest gen de articole nu vor fi singulare!
Sursa foto : http://google.ro
Prof.Dr.Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanța,redactor șef al ziarului Criteriul Național