Criteriul National

15 Martie Zi Naţională? O ofensă adusă poporului român

15 Martie Zi Naţională? O ofensă adusă poporului român
iunie 22
22:37 2017

PSD, UDMR şi minorităţile etnice îşi dau mâna pentru 15 martie?

PSD si UDMR

15 Martie 1848 reprezintă începutul Revoluţiei maghiare de recunoaştere a identităţii naţionale şi eliberare din Imperiul Habsburgic. Aceasta se înscrie în curentul revoluţionar care a cuprins Europa în perioada 1848-1849 inspirate de publicarea Manifestului Comunist scris de Karl Marx şi Friedrich Engels în februarie 1848, lucrare care a marcat debutul mişcărilor socialiste şi comuniste din întreaga lume şi care continuă şi în prezent.
Revoluţia maghiară s-a bazat pe o declaraţie cu 12 puncte.” Uniunea” stipulată la punctul 12 este o formă de contestare a subordonării ungare faţă de Viena şi de constituire a vasalităţii teritoriilor unde locuiau etnicii maghiari minoritari către noua conducere de la Pesta. Acest lucru a nemulţumit profund populaţia majoritar românească din Transilvania, fiind la baza numeroaselor confruntări armate din perioada 1848-1849 dintre români şi unguri conduse de Avram Iancu, înregistrându-se zeci de mii de victime din rândul românilor şi maghiarilor, dar şi dintre secui şi austrieci. Pentru a-şi conferi legitimitate, revoluţionarii maghiari accentuează folosirea noţiunii de Imperiu Austro-Ungar, lucru ce apare doar în cărţile de istorie din România şi care va fi folosit ulterior şi de contestatarii Tratatului de la Trianon.
Acceptarea de către politicienii români a presiunilor făcute de liderilor UDMR pentru recunoaşterea zilei de 15 martie ca Zi Naţională pe teritoriul României este o ofensă adusă tuturor românilor, duce în derizoriu tributul de sânge adus de paşoptiştii transilvăneni, alimentează tendinţele revizioniste maghiare şi deschide o Cutie a Pandorei cu efecte greu de prevăzut într-un context european care se doreşte a fi conciliant, dar care începe să fie măcinat de tendinţe extremiste, cu accente de terorism.
Acceptarea de către politicienii români a solicitărilor UDMR de recunoaştere a zilei de 15 martie ca zi de sărbătoare naţională este echivalentă cu acceptarea de către poporul american la solicitarea unor organizaţii japoneze ca zi de sărbătoare naţionala în SUA a zilei de 7 decembrie, ziua în care a avut loc atacul de la Pearl Harbor în 1941.
Acceptarea de către politicienii români a solicitărilor UDMR de recunoaştere a zilei de 15 martie ca zi de sărbătoare naţională este echivalentă cu acceptarea de către poporul japonez la solicitarea unor organizaţii americane ca zi de sărbătoare naţională japoneză a zilelor de 6 şi 9 august, zile în care au avut loc bombardamentele nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki în 1945.
Acceptarea de către politicienii români a solicitărilor UDMR de recunoaştere a zilei de 15 martie ca zi de sărbătoare naţională este echivalentă cu acceptarea de către poporul francez la solicitarea unor organizaţii germane ca zi de sărbătoare naţională franceză a zilei de 14 iunie, zi în care armata germană nazista defila pe sub Arcul de Triumf în 1940, după capitularea Parisului.
Aceste comparaţii între semnificaţia zilei de 15 martie pentru România şi alte momente sensibile pe care le-a cunoscut civilizaţia umană în secolul trecut pe parcursul a doar 5 ani au rolul de a conştientiza poporul român asupra pericolului politicilor revanşarde ale liderilor unei organizaţii etnice care participa în mod activ pe scena politică românească începând cu anii ’90 şi care încearcă să proiecteze o lumină îndoielnică asupra comemorării a 100 de ani de la Unirea din 1918 care se va sărbători anul viitor. Aceste comparaţii au rolul de a rememora sacrificiul suprem pe care l-au plătit oamenii pe altarul orgoliilor liderilor politici şi militari de moment şi de a avertiza cu privire la riscul la care este expus din nou electoratul votant sau contestatar al PSD şi UDMR.
Pl-x nr. 210/2017 – Proiectul de modificare a Legii 215/2001 depus la Camera Deputaţilor de un număr de 30 de parlamentari UDMR reprezintă o veritabilă Cutie a Pandorei şi va transforma întreaga Românie într-un veritabil Turn Babel. Modificarea ponderii de 20% din Art.19 şi stabilirea unui nou număr semnificativ aparţinând minorităţii naţionale care coboară până la 3% în cazul lit. e (“300 de cetăţeni aparţinând minorităţii naţionale în unităţile administrativ-teritoriale în care numărul locuitorilor este sub 10.000”) sau chiar 2% în cazul literelor b şi c va obliga statul român să-şi multiplice structura organizatorică din cadrul “autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor publice aflate în subordinea acestora, organismelor prestatoare de servicii şi de utilitate publică de interes local sau judeţean, precum şi prefecturile, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale” astfel încât “să asigure în raporturile cu aceştia, folosirea limbii materne”.
2 la sută minoritari etnici din populaţia majoritară???
Articolul 13 din Constituţie este opţional pentru minorităţile etnice?
Articolul 3 din Legea 14 / 2003 – Legea partidelor politice este opţional pentru UDMR?
Urmează introducerea de legi prin care majoritarii din România să devină poligloţi, vorbitori ai tuturor limbilor minorităţilor naţionale? Nu este mai simplu ca aceştia să utilizeze limba română dacă doresc să locuiască în România? Nu este mai uşor în această perioadă a informatizării generalizate şi a utilizării telefoanelor inteligente să folosească aplicaţia Google Translate?
În România sunt reprezentate în Parlament în prezent 18 minorităţi etnice: armeni, eleni, ruteni, croaţi, sârbi, bulgari, slovaci şi cehi, germani, italieni, turci, ruşi lipoveni, polonezi, ucrainieni, macedoneni, albanezi, romi, evrei şi maghiari. Acestora li se mai adaugă şi minoritarii încă nereprezentaţi parlamentar: tătarii, chinezii, ceangăii, secuii (?). Urmează şi minoritari de origine arabă: afgani, irakieni, yemeniţi, libanezi, sirieni etc.? Am eu impresia sau chiar sunt mai multe limbi decât sunt cele vorbite la Bruxelles? Câte limbi sunt folosite oficial în Statele Unite, unde este un conglomerat de populaţii? Dar în UK? Câte plăcuţe bilingve aţi văzut pe Wall Street sau în Times Square, pe Champs-Élysées, pe malurile Tamisei, în jurul Colosseumului, în Munchen, în Bruxelles, în Budapesta? Sau sunt plăcuţe trilingve? Sau multilingve? La intrarea în Istanbul sunt plăcuţe pe care sunt notate şi fostele nume ale oraşului – Constantinopol şi Bizanţ? La intrarea în Alexandria (Teleorman) vor apare plăcuţe cu Sándor? La intrarea în Sectorul 2 vor apare plăcuţe scrise în chineză la solicitarea comercianţilor din Dragonul Rosu? La intrarea în Constanţa vor apare plăcuţe inscripţionate Istanbulia la solicitarea comunităţii turce? La intrarea în Bucureşti vor fi şi plăcuţe inscripţionate cu Budapest pentru a legitima anumite confuzii? Se poate conta pe o reciprocitate şi pe faptul că armata română a “vizitat” Budapesta în 1919 şi în 1944-1945 pentru amplasarea unor plăcuţe comemorative?
Pretenţiile liderilor UDMR se înscriu în linia contestatarilor Tratatului de la Trianon şi a celor care au nostalgii cu privire la întietatea lui Attila în Câmpia Panonică, dacă nu chiar în Europa. Cred că este utilă amintirea influenţei romane de la începutul primului mileniu. Cele două războaie daco-romane şi retragerea aureliană au precedat cu câteva secole apariţia triburilor nomade hunice. Potrivit legendelor, hunii îşi cărau carnea sub şaua calului şi este greu de crezut că tot acolo au adus şi butaşi de viţă de vie din stepele mongole.O analiză genetică a viţei de vie Tokaj ar putea demonstra prezenta ADN-ului tracic provenit din podgoriile care nu au fost distruse de înlăturarea cultului bahic din perioada lui Burebista? Aaa, era să uit de Spartacus care era de origine tracă. Şi de influenţele greceşti (cetăţile Histria,Tomis, Callatis etc.), de legendele despre argonauţi care căutau lâna de aur în urmă cu mai mult de trei milenii, care era probabil ascunsă la Roşia Montană … de agatârşi … cu câteva mii de ani înainte.
Demersurile şi negocierile dintre PSD şi UDMR pentru stabilirea zilei de 15 martie ca zi naţională a României şi pentru modificarea Legii 215 / 2001 sunt constituţionale şi au avizul CSAT şi al serviciilor de informaţii? S-au identificat şi sursele de finanţare pentru aceste modificări care ar greva bugetul de stat cu mai multe miliarde de euro anual? Putem propune ca zi minoritar naţională ziua în care un lider udemerist sau pesedist au aselenizat? Aaa, nu este? Păi să rămână aşa!

PS. Pe cine deranjează imnul “Deşteaptă-te române”?

Sursa foto : Arhiva personală a domnului Doru Apostol

Redacția ziarului Criteriul Național mulțumește domnului Doru Apostol pentru excelentul material oferit în exclusivitate!

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo