Criteriul National

Interviu cu stimata prezenţă şi talentată poetă Claudia- Maria Onea

Interviu cu stimata prezenţă şi talentată poetă Claudia- Maria Onea
august 06
19:43 2016

 

 front

În primul rând, întreaga viaţă a unei creatoare de frumos care îşi doreşte o carieră este o disciplină continuă, de la cea mentală, care presupune renunţarea la emoţii şi orgolii inutile, până la un stil de viaţă sănătos, inclusiv alimentar.

De aceea, în momentele de respiro, m -am bucurat de amabilitatea şi excelenta stare de spirit a uneia dintre cele mai talentate şi charismatice poetă din noua generaţie Claudia Maria Onea, ce a început să se facă unoscută atât în ţară cât şi (sperăm noi,ca și admiratori ai Frumosului) în străinătate .Cu aceste considerente, mi- a acordat un interviu ce vi-l oferim în exclusivitate.

De aceea, îi mulţumesc pentru amabilitatea şi deschiderea faţă de mine, ca şi cunoscut cât şi faţă de noi, ca ziar – Criteriul Naţional!

 

1)Cunoscând faptul că sunteţi o prezenţă rafinată pentru început aş dori să vă întreb direct. Dincolo de muncă, de talentul uriaş expus , cine este de fapt Claudia Maria Onea?

 

Tête-à-tête de-am fi fost, după o asemenea dovadă de considerație, aș fi coborât privirea, iar obrajii, mai palizi de obicei, mi-ar fi căpătat culoare. Nu înainte de a vă mulțumi pentru modul profund în care mă onorează acest interviu…Răspunsul este simplu. O ființă umană ca oricare alta, cu tristeți și bucurii, cu neliniște și pace în suflet alternând, cu resemnări și perseverențe, cu dorințe, ambiții, aspirații, deziluzii, împliniri, căderi, ridicări… Deci, cu o cruce de dus. Și cu multe vise…

 a

2) Cum aţi descoperit aceasta vocaţie de a scrie?

 

Of, nu cred că știu exact… A venit, cumva, de la sine. Și a început pe când eram „un prunc iubitor de peniță”, cum obișnuia fostul meu învățător, să spună. Chiar am învățat scrierea cu peniță și călimară! Pare antic… Da, dar au fost primordiale în simțirea slovei. Până la rătăcirile în lumea magnifică a cărților n-a mai fost decât un pas. Apoi, ușor, s-a născut și cuvântul meu. Și am crescut împreună…

 

 

3)De asemenea, cum anume vă puteți caracteriza în câteva cuvinte?

 

Mai degrabă amazoană decât centaur. De cele mai multe ori optimistă și luptătoare. Deși timidă,mă străduiesc să nu fac rău cu bună știință, să nu invidiez, să nu pizmuiesc,să nu judec pe nimeni și să iert. În fine, doar Dumnezeu e perfect…

 

 b

4)În ce proporție munca reprezintă sau nu principalul stimulent al oricărui artist sau artiste ?

 

Touché! Arta înseamnă, înainte de toate, har și inspirație, e adevărat. Însă nu se materializează decât prin strădanie. Prin sacrificiu. Prin muncă neobosită. Haideți să-i spunem dăruire. E greu uneori pentru că suntem ancorați și la cotidian… Timpul a devenit, dacă nu a fost dintotdeauna astfel, extrem de prețios.

 

5) Ce reprezintă pentru dumneavoastră exercițiul intelectual al scrierii, al compunerii de versuri, proză etc?

 c

N-am privit niciodată scrierea din perspectiva exercițiului intelectual. Ideile explodează, pur si simplu, din trăiri. Le surprinzi apoi și le „surghiunești” (cum mă amuzam să afirm copil fiind) pe coală, din condei.

Cel mai înălțător este să le desavârșești. Liric, epic, după cum îți șoptește divinul.

 

 

 

6) Cum este o zi în viaţa dumneavoastră, a unei creatoare de frumos ?

 

Îmi doresc din tot sufletul să se vadă frumosul în ceea ce creez. Fiecare zi a mea este un conglomerat de circumstanțe, de cele mai multe ori aceleași deși nu neapărat în aceeași ordine: responsabilitatea impusă de exigențele job-ului, îngrijirea celor dragi, evenimente petrecute împreună cu prietenii (chiar dacă mai rar) și evident, propriul univers, cel al întâlnirii cu mine însămi. Al versului scris și rostit cu lacrimi.

 

 d

7) Dacă este vorba de o disciplină continuă, pornind de la organizare  mentală, care presupune renunţarea la emoţii şi orgolii inutile, cine a fost mentorul dumneavoastră?

 

Mentorii, de fapt. Cronologic vorbind, cea care „m-a îndrăgostit de literatură” (o altă expresie a copilăriei mele) a fost fondatoarea Cenaclului Literar al Casei Pionierilor din Câmpulung Muscel, orașul natal, doamna Prof. Barbu. Mi-a trezit realmente imaginația. Aveam doar nouă ani și-mi cerea deseori să-i „delirez” un basm, povestindu-l, pornind de la un cuvânt. Mai târziu, în adolescență, m-am conturat la umbra binecuvântată a venerabilului Prof.Dr. Ist. Ioan Hurdubețiu, odihnească-se în pace!

 

 e

 

8)Din ce moment aţi dorit să vă dedicaţi exclusive acestui frumoase îndeletniciri?

 

Am ales să pornesc pe calea versului atunci când m-am trezit dintr-un vis în care Nichita Stănescu mă întreba: „Dar palma mea în palma ta? Cum ți se pare?” Să fi avut unsprezece ani, nu mai mult.

 

 

9) Care sunt primele dumneavoastră  amintiri legate de începutul carierei  pe plan scriitoricesc?

 

Da… La vârsta de treisprezece ani, după ce am devorat Quo Vadis al lui Sienkiewicz, am scris un poem al cărui final i-a atras îndeosebi atenția domnului Hurdubețiu: „Voi trece pe lângă viață cu dragostea în palme / și voi dărui veșniciei statuia versului adânc / pe care Nero a sărutat-o cãndva cu ochii închiși.” Din acel moment mi-a devenit mentor.

 

 

 

 

 10) Cine v-a inspirat şi cine continuă să vă fie pentru persoana dumneavoastră idealul în ceea ce vă reprezintă?

 

Sigur, pe cine n-ar fi inspirat Eminescu? Ori poeții simbolismului? Sau Labiș? Și ca să facem o scurtă incursiune și în proză, pe cine n-ar fi cucerit Rebreanu, Istrati, Eliade, Petrescu ori Preda? Și exemplele sunt inepuizabile, Dumnezeule mare, atât din poezie, cât și din proză! Și imaginați-vă că m-am relaționat numai cu literatura autohtonă… După ce am citit Papillon, i-am dedicat o odă lui Charriėre dar asta este deja o altă poveste. În fond, la doisprezece ani odele sunt apogeul teribilismului.Să nu mă abat prea mult de la esența întrebării, cine m-a inspirat? Să vedem… E foarte greu de ales! Voi spune că Nichita Stănescu.Ar mai fi Beckett, pe care l-am descoperit la bătrânețe…Idealul? Păi, un tot plămădit de câte o fărâmă a sublimului din fiecare mare artist!

 

 f

 

 11) Ştiu că aveți diferite poezii. De aceea, de care anume vă simţiţi mai aproape sufleteşte?Aveți vreuna sau mai multe?

 

Da… Fiecare dintre ele este o lacrimă a sufletului meu. Împreună, zidesc avuția mea lăuntrică. Sunt câteva, însă, cu semnificații aparte și conotații plăsmuite de momente cruciale ori de constrângeri ale destinului. Spre pildă, în ianuarie ’90 scriam „Requiem”. La începutul Mileniului al III-lea (ce grandios sună și ce șansă să-l atingem!), se înfiripa”Odă lui Jim Morrison”. Recent, am cuvântat „Iubind la umbra ta”. Le „simt”, firește, dar nădăjduiesc să fie iubite și de semeni. Să se regăsească în trăirile și forța lor.

 

12) În general, ce apreciaţi cel mai mult la un scriitor, talentul, imaginația sau munca propriu-zisă ?

Cred că, separat, sunt elemente definitorii, vitale chiar, maturizării omului de condei,însă fără întrepătrunderea lor, fără contopirea lor, menirea nu i se desăvârșește.

 

 

 

13) Cu ce maeştrii ai acestei discipline aţi reuşit să colaboraţi? Cu care dintre aceştia aţi reuşit să reușiți să construiți o legătură mai puternică, din punct de vedere sufletesc?”

 

În tinerețe mergeam uneori la Fundația Culturală, în București, pe Aleea Alexandru. Nu am avut neapărat o activitate literară pentru că mă percepeam cumva „micuță”, neconturată, să zic așa, comparându-mă cu ilustrele figuri ce o frecventau. A existat totuși un moment în care una dintre aceste marcante figuri, al cărei nume nu se cade să-l pomenesc fără permisiune prealabilă, după răsfoirea câtorva dintre textele mele, a spus: „Când scrii cu har, e doar o chestiune de timp s-o faci în primul rând pentru ceilalți. Adică, să publici!”.

 g

 

14)Dacă valoarea artistului se cuantifică în plăcerea auditoriului, ce părere aveţi despre colaborările pe care le aveţi dumneavoastră în calitate de new-entry în acest domeniu?   

 

Este oarecum prematur să mă autodetermin trecând prin filtrele recenziilor unui auditoriu.Mă aflu, bunăoară, la poalele muntelui… Auditoriul meu nu este tocmai numeros. Sunt, însă, recunoscătoare aprecierilor celor ce mă citesc. De-a dreptul onorată și măgulită! Am să vă rog a-mi adresa aceeași întrebare peste un an. Cine știe?…

 

 

 

 

15)Cu ce premii, distincţii şi colaborări vă puteţi lăuda până în prezent ?

 

Premii si distincții în sensul propriu, nu există. Sunt importante, presupun, pentru palmaresul artistului. În realitate, adevăratul premiu este considerația incontestabilă a semenilor, dispuși fiind să-ți dăruiască fărâme din prețiosul lor timp savurându-ți scrierile. Distincția, cum este și firesc, vine mai târziu, odată cu fidelizarea. Și cu fidelitatea, nu-i așa?

 

 h

 

 16)Ce gen literar este mai aproape de sufletul dumneavoastră? Cu ce roluri sau personaje rezonați sau vă puteți identifica?

 

O dată în plus, greu, foarte anevoios de răspuns! Pe un piedestal, undeva, la îndemâna lui Dumnezeu, stă lirica romantică. Și totuși n-am să neg că, în adâncul adâncului idealurilor din care sunt dospită, mă visez stând la masă cu proza.Da. Cu proza… De-a lungul vieții, m-am identificat cu Georges Sand, Otilia, Tess d’Urberville, Scarlett O’Hara, Jane Austen ori Jane Eyre. În fine, vine o vreme când nu ne mai este chiar atât de limpede cu cine și cât de intens rezonăm. Probabil pentru că ne maturizăm și înțelegem că ar fi oportun să începem deja să devenim noi înșine un personaj care să-i inspire pe alții…

 

 

 

17)Care sunt temerile cu care vă confruntaţi? Dar fericirile şi provocările?

 

Temerea, de fapt. Cu toții știm că prețul libertății spiritului este, cumva, însingurarea. Inutil să mai adaug ceva… Fericirea? Când reușesc să iubesc ființa umană cu bune și rele și, mai ales, când ființa umană reușește să mă iubească, la rându-i, cu bune și rele. Altfel, fericirea e utopie. Cat despre provocări,m-aș hazarda să afirm că fiecare învoială pe care o am cu Universul poate sfârși prin a fi una dintre ele…

 

 

 

18)Cum abordaţi cuceririle tehnice şi care e modalitatea de a vă menţine nivelul ethnic şi expresiv la parametrii optimi?

 

Ohoooo! Deja vorbim despre miracole care nu încetează să se împlinească! Pe de o parte, sunt absolventă a Facultății de Chimie a Universității din București,având o specializare in Chimie Fizică. Nimic senzațional dealtfel, mulți alții m-au precedat, la fel de natural cum mulți alții mi-au urmat. Ceea ce insinuez este adorația pentru științele exacte.Așadar sunt fascinată de forța extraordinară a minții umane. Pe de altă parte, cel puțin trei vizionari ai literaturii SF mi-au amprentat adolescența: Jules Verne, Frank Herbert și Isaac Asimov. Cuceririle tehniceconstituie un subiect îngrijorător de complex. Nu pretind că le asimilez pe de-a-ntregul cadența dar, cel puțin, mă ostenesc. Încă îmi scriu versul din condei pe coală de hârtie deși mi-l fac cunoscut prin intermediul lumii virtuale. Și mă tot întreb ce se va alege de carte ori de mirosul ei unic, cel pe care îl emană atunci când, înainte de a ne pierde printre rânduri, o respirăm…

 

 i

 

 

19)Care este lucrul cel mai frumos din viaţa dumneavoastră, ca artistă?

 

Să-i fiu recunoscătoare lui Dumnezeu pentru șansa de a mă trezi, încă, în plină dimineață, bucurându-mă cu inocența lui Alexis Zorba de fiecare petic de cer senin, de soare, nori, picuri de ploaie ori fulgi de nea, de frunze în suflul vântului, chiar și de grindină, furtuni și viscole, de ființe și neființed e orice fel.De pulsul vieții, cu tot ceea ce o mărturisește, ca să îl pot cânta în felul meu…

 

 20)De asemenea,fără a vă chestiona cu privire la trăirile,la emoţiile artistice necesare,cum anume  vă imginaţi lumea şi atunci când participaţi la evenimentele proprii sau la cele la care sunteţi invitată?

 

Știu și eu? Ielele mi-au hărăzit imaginație îndeajuns cât să las deoparte teama că m-aș putea înșela nădăjduind în frumusețea din om. În fiecare dintre noi împărățesc răul și binele în proporții ce ne sunt date de Sus și își au rostul lor. Creatorul, esența Binelui absolut, veghează ca Răul să nu se autodepășească. Restul depinde de noi, de liberul nostru arbitru. Nu întotdeauna reușim. Este suficient să aruncați o privire către ceea ce se petrece în jur… Acum, ce să vă spun? Arta este cumva salvată prin însăși menirea ei. Și joacă,bunăoară, un rol primordial în salvarea omenirii. Actele de cultură sunt inițiate de oameni cu suflet îndeobște frumos. Când mă aflu printre ei, mă simt firească.

 

 

 

 

21)Care sunt proiectele dumneavoastră curente? Ce  anume v-aţi propus pentru anul 2016?

 

Recent a văzut lumina tiparului o minunată colecție de poezie, „Timpul pietrelor prețioase”, Editura Art Creativ, sub egida Cenaclului de urgență din București, în care găsiți și câteva dintre textele mele, alături de cele ale unor valoroși cuvântători. Ceea ce aștept, însă, cu emoție, este propriul volum de lirică romantică, parte integrantă a seriei Regal, fructul inițiativei aceluiași Cenaclu literar, cu dăruire păstorit de Daniela Toma și Ionuț Calotă. Nu va întârzia să apară. Vă așteptăm cu drag la lansarea de carte! Ar mai fi un proiect… Înscrierea în concursul din cadrul Festivalului Național de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” din toamnă. O aventură…

 

22)Ce anume vă pasionează în afară de literatură?

 

Fără îndoială, muzica! Atât cât am izbutit până acumsă o ascult, uneori să o cânt ca un simplu diletant și mai ales,atât cât mi se va îngădui, chiar și dincolo de moarte, să trăiesc prin ea! Artele plastice? Of,prea multe de spus!Apoi, cred că,dacă nu mi s-ar fi sortit slova, aș fi ales să fiu un neobosit explorator ori medic fără frontiere…

 

23 Aveți vreun anume tabiet înainte sau după acțiunea propriu-zisă de a scrie?

Nu. Inspirația vine și pleacă. Și o ia de la capăt. Și tot așa… Aproape de fiecare dată, însă, e adevărat că am ochii înlăcrimați, poate pentru că-mi plânge și sufletul.

 

 

24)Cum anume vă protejați ideile, gândurile? Puteți avea vreun sfat sau vreo recomandare tinerei generații?

 

De ce m-aș obstina să le protejez? Dimpotrivă, aș îndrăzni să cred că cel ce are idei și gânduri de lăsat moștenire, atâta timp cât pot fi puse în slujba trecerii firești prin viață a generațiilor prezente si viitoare, este dator să-și asume acest destin și să-l împlinească. Tinerețea este temerară, rebelă și prin excelență, efervescentă. Într-un cuvânt, senzațională. Mă rog pentru gramul ei de noroc…

 

 j

 

 

Pe final, aş dori, dacă se poate să adresaţi câteva gânduri cititorilor noştri…

 

Da, le mulțumesc din inimă pentru interesul arătat simplelor mele cuvinte!

Mă onorează și îndatorează cu noi proiecte de condei.

 

Cu recunoștință pentru interviu, liniște în viață și suflet vă doresc!

 

Interviu realizat de către Daniel Mihai Prof. Dr.de Vioară la CNA Regina Maria Constanţa, redactor şef al ziarului Criteriul Naţional

 

Sursa foto şi video : Arhiva personală a Claudiei Maria Onea 

Toate drepturile rezervate! Atenţie, copierea şi preluarea acestor fotografii fără acordul autorului este infracţiune şi se pedepseşte conform legii dreptului de autor!

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro