Criteriul National

30 de ani de după tragedia de la Cernobîl

30 de ani de după tragedia de la Cernobîl
aprilie 29
12:33 2016

La 26 aprilie 1986 la ora 1 şi 23 PM, o serie de erori umane și defecțiuni tehnice au provocat primul accident nuclear major în istoria modernă a omenirii. Practic la Cernobîl din provincia (de pe atunci) Ucraina-parte a URSS s-a petrecut un dezastru ale cărei consecințe sunt încă foarte reale, chiar astăzi, în Europa dar și în întreaga lume.

large Gernobal

 

Acesta este cel unul dintre cele mai mari dezastre nucleare ale secolului al XX-lea . A fost clasificat la nivelul 7 al evenimentului la Scala nucleară (International INES ) , creat doar după accident. Din moment ce doar accidentul de la Fukushima din 2011 din Japonia a atins un nivel echivalent de radioactivitate, acest trist eveniment continuă să provoace spaimă în rândul populaţiei globului.

Dar aceasta zi de 26 aprilie 1986 va rămâne una dintre cele mai negre, deoarece în centrala Lenin din Cernobîl s-au petrecut o serie de erori umane care nu sunt din cauze naturale precum un cutremur și/sau un tsunami – care a fost la originea exploziei . Autorităţile acelor timpuri au ascuns pentru câteva zile acest eveniment, sfidând normele de protecţie a populaţiei civile şi totodată  standardele de securitate nucleară la nivel mondial .

La acea vreme, şefilor de la Moscova le-a luat trei zile pentru a comunica . Un dezastru de asemenea proporţii pentru Europa, care nu a putut fi pregătit pentru a fi preîntâmpinat măsurile post-eveniment au cauzat multiple emisii nocive radioactive .

Centrala era compusă din patru reactoare nucleare de tip RBMK-1000. Realizarea acestora a durat în total 13 ani (1970-1983). În momentul producerii accidentului, alte două reactoare se aflau în construcţie.

cernobil-465x390

Declanşarea celui mai mare accident nuclear din istorie s-a datorat neglijenţei operatorilor care coordonau activitatea reactoarelor. Cu o zi în urmă, inginerii puseseră dispozitivele în funcţiune la o energie foarte scăzută, fără a ţine cont de măsurile de siguranţă care se impuneau în acea situaţie.

Reactoarele folosite erau fabricate pentru a produce atât energie electrică, cât şi energie nucleară, prin fisiunea atomilor de plutoniu. Dispozitivele erau diferite faţă de cele folosite la acea vreme, deoarece funcţionau pe baza unor moderatoare cu grafit şi răcitoare de apă. Aceste modele de reactoare erau extrem de instabile atunci când funcţionau la energie scăzută. Operatorii nu au ţinut cont de acest lucru, iar când au încercat să oprească dezastrul era deja mult prea târziu.

În dimineaţa zilei de sâmbătă, 26 aprilie 1986, la ora locală 01:23 (ora României 01:23), reactorul cu numărul patru al centralei nucleare de la Cernobîl a explodat, trei dintre muncitorii aflaţi în apropiere murind pe loc. Specialiştii estimează că în urma producerii detonaţiei, nivelul de radiaţii din atmosferă atinsese 14 exabecquerel (140 de milioane de triliarde de nuclee dezintegrate pe secundă).

Ca să aveţi tabloul complet al dezastrului, din surse oficiale confirmate întreaga cantitate de gaz xenon, jumătate din cantitatea de iod şi cesiu şi aproximativ 30 de procente din materialul radioactiv utilizat în reactorul cu numărul patru ce era alimentat în acel moment cu 192 de tone de combustibil au fost eliberate în atmosferă.

Deflagraţia a poluat atmosfera cu zece tone de materiale radioactive. Zona din jurul oraşului Pripiat, în nordul Ucrainei, este izolată de 30 de ani, iar specialiştii avertizează că efectele radiologice extrem de grave vor continua în următorii ani.

 

Cel mai deranjant lucru este acela care se leagă de lentoarea autorităţilor sovietice ce au făcut public accidentul de-abia după ce specialiştii care operau în cadrul centralei nucleare din Fosmark (localizată la aproximativ 1000 km faţă de Cernobîl, în Suedia) au constatat că nivelul de radiaţii este foarte mare.

După accident, circa 600.000 de persoane au fost implicate în operaţiunile de salvare a celor afectaţi, dar şi pentru curăţarea zonei. În anul 1991, autorităţile ucrainene au decis să închidă reactorul cu numărul doi. Celelalte dispozitive şi-au încheiat activitatea în 1996, respectiv 2000.

cernobil-1

Consecinţele se resimt şi astăzi. Dovezile sunt acei copii care s-au născut cu malformaţii grave. Nu există statistici şi studii clare în ţările fostului lagăr sovietic, unde asemenea cazuri erau tratate experimental şi ascunse publicului. Aşa a fost şi în România. Prima măsură luată în ţară, la şase zile după incendiu, a fost distribuirea pastilelor cu iod. Mai nimeni nu ştia, însă, de ce se împart aceste pilule.

Norul radioactiv a acoperit o buna parte a Europei, inclusiv România. Pînă în prezent nu există date oficiale privind numărul total al victimelor estimat, dar anumite rapoarte consemnează un număr îngrijorător de câteva mii sau chiar zeci de mii.

După 30 de ani, aproximativ trei milioane de oameni, dintre care aproape un milion de copii au fost expuși radiaţiilor. Republica Belarus a fost țara cea mai grav afectată de dezastrul de la Cernobîl, deoarece până la 70 la sută din precipitațiile radioactive au căzut pe teritoriul acestei țări. Nici România nu a scăpat de efectele catastrofei, măsurătorile efectuate la vremea respectivă înregistrând o creștere foarte mare a radiațiilor, chiar de 10.000 de ori mai mari decât valorile normale înregistrate. Nu sunt statistici cu privire la românii care au avut de suferit ca urmare a accidentului nuclear, dar specialiștii sunt de părere că există o legătură între acesta și creșterea cazurilor de cancer și leucemie.

Oricum,” la 30 de ani de la catastrofa de la Cernobîl, cel mai grav accident nuclear din istorie, majoritatea reactoarelor nucleare din lume au ajuns în etapa de uzură şi au fost construite fără ca riscul terorismului nuclear să fie luat în calcul la vremea respectivă „, a afirmat Shawn-Patrick Stensil- expert nuclear al Greenpeace.

cc

Data de 26 aprilie 2016 a marcat trista aniversare a treizeci de ani de accidentul de la Cernobîl . De asemenea, această dată marchează sfârșitul ” primei jumătăţi de viață ” a radionuclidului de cesiu 137. Acest element chimic denumit  cesiu  137 reprezintă izotopul cu cea mai mare parte din radioactivitatea reziduală în urma exploziei reactorului numărului patru de la Cernobâl . El are un ” timp de înjumătățire ” de 30 de ani , ceea ce înseamnă că pierde jumătate din radioactivitate în treizeci de ani . El încă își pierde radioactivitate de la 30 la 60 de ani. Ultimii 60 de ani , încă mai păstrează 25 % din radioactivitate . Este nevoie de 210 de ani pentru a merge sub 1 % . În cele din urmă , elementul Cesiu 137 îi va trebui aproximativ 300 de ani să dispară aproape complet . Acest lucru explică de ce zona rămâne pustie azi.

catastrofa-de-la-cernobal

„Împlinirea a treizeci de ani de la cel mai grav accident nuclear din lume a atras o atenţie suplimentară, în contextul finalizării iminente a unei structuri gigante placate cu oţel, în valoare de 1,5 miliarde de euro, care va înconjura vechiul reactor şi care va preveni scurgerile suplimentare de substanţe radioactive pentru următorii 100 de ani,” informează The Straits Times.

Astfel,proiectul va cuprinde donaţii de la peste 40 de guverne. Premierul Ucrainei Vladimir Groysman  a spus „că lecţiile de la Cernobîl ar trebui luate în seamă de toată lumea.Chiar şi cu noua structură, zona înconjurătoare, de aproximativ 2.600 de kilometri pătraţi de pădure, va rămâne în mare parte nelocuibilă şi închisă pentru vizitatorii neautorizaţi.”

Sursa foto : www.slideshare.netwww.buciumul.rowww.bude.rodescopera.truezone.ro

Prof. Dr. Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanţa, redactor şef al ziarului Criteriul Naţional

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo