Criteriul National

Râpa Robilor din Aiud-Ierusalimul românesc

Râpa Robilor din Aiud-Ierusalimul românesc
decembrie 05
17:58 2018

20181203_150253

La Aiud, un oraș aproape de Cluj la o oră de mers cu mașina am poposit, într-un adevărat periplu, unul cu valențe inițiatice. Acest oraș poartă acele mărturii de necontestat ale mărturisitorilor, ale sfinților închisorilor, îndelung chinuiți, maltratați de către comuniștii și adepții lor care au încercat, fără succes o înnabușire a credinței sau o -„nouă reeducare”.
Acest loc de întemnițare și exterminare este situat în acest oraș, acolo unde comuniștii au dorit să ascundă acest masacru, aducând, betonând și înălțând blocuri de jur împrejur chiar îngăduind să se formeze și un cimitir denumit de localnici «Râpa Robilor».
Aici, elita rezistenței românești a cunoscut o aspră persecuție…

20181203_135737

Toate metodele represiune, variatele încercări ale acestei închisori comuniste oglindește martiriul creştinilor din primele veacuri. Se poate afirma, fără a se exagera că tocmai ura și încrâncenarea prigonitorilor din secolele primare s-au transformat peste secole, în comunismul ateu.
Toate catacombele romane au devenit acele celule reci de închisoare, în timp ce veşmintele mucenicilor s-au metamorfozat în zeghe de deţinut, cu mențiunea conform căreia chiar Dumnezeu le-a fost aproape tuturor eroilor, mucenicilor din celule, numai dacă ne gândim că aceștia au suferit îndelungat preț de mulți ani.
20181203_135908
Se poate aminti, de asemenea faptul că închisoarea a devenit pentru majoritatea acea Golgotă, deoarece nenumăratele torturi, foametea îndurată, izolarea, frigul, bătăile, torturile aspre, lipsa de meducamente i-au făcut din înlănţuiţii robi ai lui Hristos biruitori ai prigonitorilor fără de Dumnezeu.
Metanoia s-a produs în sensul că din oameni necredincioşi, sfinții au devenit credincioşi, iar unii dintre oamenii credincioşi s-au îndreptat spre sfinţenie. Iar aceştia şi-au transfigurat suferinţa într-un drum al mântuirii, asemenea mult-pătimitorilor mucenici.
20181205_193829

La Aiud am experimentat acea emoție directă, acea străfulgerare a spiritului, cum rar mi-a fost dat, deoarece, cu puterile mele limitate am înțeles că aici, în secolul trecut întâlnirea cu acești martiri care nu și-au lepădat neamul și credința dat și-au dat sufletul pentru mântuire,mi-a oferit prilej potrivit pentru a descoperi acea Lumină, acea Jertfă plină de dragoste ce se răsfrânge asupra tuturor celor care simt, se roagă și îi pomenesc pe sfinți în rugăciune.
12-pelerinaj_romania_aiud_

Mărturii cutremurătoare

Îngropările se făceau numai noaptea pe întuneric, fără nicio lumină şi nici unuia nu i s-a pus o cruce la cap.
M-am aflat aici în urmă cu două zile dimpreună cu soția mea Alina, special venit pentru a mă închina și a cinsti, a cunoaște așa cum se cuvine, memoria acestor eroi, a acestor martiri ai neamului nostru.
Am aflat toate acestea, de la un invitat special scos în întâmpinare, ca prin minune, imediat ce am ajuns. De fapt acest tânăr călugăr care este responsabil pentru întreg ansamblul, timp de 90 de minute, ne-a explicat în detaliu tot ceea ce reprezintă și va deveni complexul. Astfel am aflat din ce va fi format, în afară de schit, de o bibliotecă cu 14000 de volume, un relicvariu în subteran, o sfântă biserică aparte.
Sfânta Biserică ne-a impresionat prin acea simplitate, austeritate și simboluri ce necesită o pictură totală în interior.Menționez faptul că ea a fost finisată, de mai bine de 4 ani de zile, după planurile vrednicului de pomenire Părinte Iustin Pârvu, de la Mănăstirea Petru Vodă.
20181203_142550

Așa cum se știe, imediat după anii „glorioși” și „plini de libertate” de după Revoluția din Decembrie 1989, mai precis în anul 1992 aici s-a ridicat un monument, iar în septembrie 2004, Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, pe atunci arhiepiscop de Alba Iulia, a dat binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu să înfiinţeze un schit cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”, în care să fie pomeniţi toţi martirii neamului românesc.

20181203_144247

Aspecte frapante

Înmormântarea deținuților se realiza noaptea, pe întuneric, în mare grabă, fără să a li se pună vreo sfântă cruce la căpătâi. De aceea,complexul acesta cucerește și cinstește memoria acestor creștini veritabili, prin gardul de hur îmorejurul Sfintei Biserici cât și prin viitorul relicvariu din interior.
Tânărul călugăr care a dorit să rămână anonim ne-a relatat o mulțime de lucruri, încărcate de semnificație.

Aici, unde morții erau neidentificați, de multe ori azvârliți în gropi comune, numai crucile acestui monument le veghează și ne aduce aminte de martiriu…

19-pelerinaj_an
Despre monumentul în sine

„Râpa Robilor” este adevăratul Ierusalim românesc. Acest loc ne face să ne cutremurăm dinaintea profundei lui semnificații, deopotrivă creștine cât și naționale.Cele două rânduri de cruci mai mici, îngemănate poartă pe brațele lor interioare o cruce uriașă, crucea suferinței românești.
În interior, pe pereții incintei-capela, de-a lungul treptelor care coboară spre Sfânta Masă a Altarului, sunt plăcile de marmură alba pe care sunt înscrise numele deținuților politici săvârșiți în inchisoare.

20181203_145855
Pereții capelei n-au fost destul de încăpători pentru a cuprinde toate plăcile cu nume .După o privire mai atentă se pot contabiliza câteva mii de morți, drept care o parte au fost montate in osuarul alăturat, situat în subteran.
20181203_135101

Acest loc a adunat și a mântuit, prin jertfă preoți, oameni de cultură, oanebi politici, țărani, tineri, bătrâni etc
Râpa Robilor este Ierusalimul neamului românesc, deoarece este sfințit cu sângele atâtor eroi, fiind unul dintre locurile demnității noastre naționale, în care , dacă am fi să urmăm pilda vechilor duhovnici, ar trebui să umblăm în vârful picioarelor, cu sfială și recunoștință.

În loc de…încheiere

Ar trebui să amintesc și ceva despre toate instituțiile „abilitate” ale statului, care mai bine de două decenii și jumătate nu au catadicsit să „facă lumină „, să dezarhiveze arhivele și să aducă la cunoștinta națiunii noastre numele tuturor celor morți sub prigoana comunistă.
Pot afirma și chiar proba, fără a acuza că tocmai, aceste autorități lumești, efemere au obstrucționat repetatele tentative în acest sens ale supraviețuitorilor sau ale urmașilor sau celor din familiile acestor mucenici,încă nerecunoscuți oficial de către Biserica Ortodoxă Română.
Urmașii torționarilor , din punct de vedere ideologic se dovedesc a fi mai degrabă într-o evidentă relație de complicitate pasivă cu foștii opresori. De aceea, trista și deosebit de grava „conspirație a tăcerii”, prin aprobarea și girarea în cobtinuare a zecilir de blocuri care urâțesc acest loc de jertfă, binecuvântat.
De altfel, așa cum am putut constata la fața locului, chiar unii dintre aiuden nu prea știau de importanța și semnificația monumentalului memorial apărut în coasta urbei, iar, din nefericire, câțiva dintre cei intervievați ad-hoc chiar au ignorat existența…

Totuși, deși încărcat de suferință, acest loc nu este unul al înfrângerii, ci dimpotrivă al biruinței, deoarece încarcerați, în lanțuri, izolați, flămânzi, bolnavi și batjocoriți, fiștii deținuți politici au găsit libertatea, tăria și mai ales acea fericire, în singurul loc în care prigonitorii nu aveau acces-în suflet.
Iar acum, după câteva bune decenii de teroare, chiar dacă au fist uciși prin torturi,alții prin foame și boală, alții reușind chiar să supraviețuiască miraculos, niciunul nu a fost înfrânt. Explicația ține de legătura cu Dumnezeu, deoarece întreaga lor conștiință, viață și tărie au fost centrate pe dragostea față de Creator și de neam.

De aceea, consider că cea mai importantă obligație este aceea de a cinsti memoria, de a ne ruga acestor mucenici, de a fi recunoscători tuturor celor care și-au lepădat confortul pentru mărturisirea credinței în Dumnezeu. A cunoaște lupta, jertfa și valorile adevărate ale acestui neam și mai ales a le cinsti, a le asuma reprezintă continuitatea credinței, De asemenea, asigură menirea fiecăruia dintre noi, de a duce mai departe pomenirea lor, în neam și în neam…

Închei cu o scurtă rugăciune închinată acestora:
„Sfinților mucenici români mult pătimitori, care ați suferit la Aiud, rugați-vă pentru noi, cei din neamul românesc, pentru mântuirea noastră.”

Sursa foto : Arhiva personală

Reportajul a fost îndelung oprit pe rețelele sociale, de mai multe ori.Totuși, din dorința expresă de a face public acest reportaj, cu voia Lui Dumnezeu am reușit să -i dau o formă și să cinstesc și eu, întru câtva suferința mărturisitorilor din Aiud.

Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanța redactor șef al platformei media Criteriul Național

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

Despre „dreptatea” care cere ”justiție” și importanța ei - EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Dintru început, pentru a vă asigura, cu toată sinceritatea, vreau să vă aduc la cunoștință faptul că acest material nu este conceput a fi unul strict tehnic, înveșmântat în termeni academici greoi. Cu aceeași deschidere vreau să vă mulțumesc și să vă asigur totodată că acest material nu se vrea a fi unul complet, deoarece în rândurile de mai jos voi încerca să realizez o sinteză a unor considerații pe baza evidențelor, în care mi-am propus temerara clarificare a noțiunilor de „dreptate” și de ”justiție”, văzute din mai multe unghiuri de vedere. De aceea, tot ceea ce este cuprins în spațiul acestui material este pur subiectiv dar și perfect argumentat. Luând în considerare acestea, orice fel de încercare de a aduce laude sau dimpotrivă de a cere desființarea totală sau parțială, prin forța și justețea argumentelor vă revin în integralitate, indiferent de natura sau de scopul motivării dumneavoastră în prealabil.

Ca urmare a tuturor celor convenite, ceea ce voi realiza direct sau indirect poate fi comentat și analizat, dezbătut deoarece numai într-o asemnea manieră, prin varietatea punctelor de vedere, prin cumulul de informații și forța argumentelor sustenabile ce creează punți de legătură.De aceea se poate vorbi deschis, fără menajamente despre aceste concepte, virtuți în această societate postmodernă măcinată de griji, de consumerism cât și de vicii.

Din punctul meu de vedere, această opțiune de a avea păreri și de a le susține reprezintă și respectă cu adevărat libertatea și demnitatea oricărui semen. Iar puterea reală, justificată la care oamenii speră să găsească ajutor este dată de către Acel Creator, care are grijă de fiecare dintre noi și care ne inspiră sau ne poate transforma în creațiile sale apropiate, desăvârșite Lui. Urmând acest fir călăuzitor, aș îndrăzni să vă spun că nu voi folosi în acest caz doar simple metafore, ci totul se dorește să fie legat de rolul și semnificația care i se acordă noțiunilor extinse de dreptate, de justiție.

Din cele mai vechi timpuri, chiar din momentul în care Cain l-a ucis pe Abel se produce în lume o separație între prigoniți și victimă, între ucigaș și cel ucis, sacrificat din răutate .Aceasta cse va transmite și se va amplifica tuturor generațiilor, inclusiv celor din actualitate. Setea de răzbunare de răutate a lui Cain cât și a urmașilor săi se poate identifica fără niciun fel de impediment.Tot așa, ideea de jertfă, de asumare a urmașilor lui Abel a constituit chiar unul dintre atributele omenești de prim rang. Însă, între aceste modele transparente există și alte atribute,virtuți (posibil moștenire a scânteii divine,a harului cu care suntem fiecare dintre noi înzestrați) precum dreptatea,cinstea,corectitudinea dar și justiția.

Numai că, din momentul izgoniți din grădina Edenului a protopărinților noștri Adam și Eva, aceste caracteristici psihice și volitive nu au mai fost că la început,în binecuvântatul moment al Creației.Răzvrătirea, ascultarea de șarpe,călcarea poruncii a dus la pervertirea omului cât și a întregii creații de pe pământ. Automat,sentimentele faptele și gândurile „de a fi ca Dumnezeu” și de a stăpâni,de a cunoaște creația s-au amestecat într-un mod incredibil. De aici înainte, moartea, păcatul au devenit firești tuturor, ca și setea anumitor semeni de a clama dreptatea, de a invoca fondat justiția omenească.

Revenind la unul dintre cele mai importante motive care au generat acestea văzute ca fiind antagonice- pe de o parte Dreptatea Lui Dumnezeu materializată prin izgonirea din Rai și nedreptatea lui Cain care l-a ucis pe fratele său Abel-putem descoperi și alte fațete ale acestor evenimente consemnate în Cartea Cărților.

Unii exegeți ai Vechiului Testament precum sfântul Chiril al Alexandriei interpretează însă în profunzime textul, plecând de la pedeapsa înşeptită pentru cel care l-ar ucide pe Cain din cartea Facerii .Surprinzător sau nu, în opinia acestui om înduhovnicit nu ar fi vorba doar de un singur păcat, ci de o înlănţuire de şapte păcate, care au pus stăpânire pe Cain. Deja când Dumnezeu i se adresează, vorbindu-i despre natura păcatului, Cain comisese trei din cele şapte.

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu

Partener media exclusiv

Revista presei