Criteriul National

„A avea „…identitate și ceva ce ne tot separă

„A avea „…identitate și ceva ce ne tot separă
februarie 24
14:06 2019

cover

Motto : ” Mintea unui copil este o pagina alba, pe care putem scrie aproape tot ce voim; dar odata ce am scris, cerneala aproape ca nu se mai poate sterge.” ( Lubbock,Peace)

Am trait s-o vad si s-o aud si p-asta ! Cum adica sa n-am ? Pentru ce muncesc zi lumina ?
Nu-i vorba sa ne lipseasca cele esentiale pentru traiul de zi cu zi : hrana, locuinta si imbracaminte.
E vorba de lupta noastra de „A AVEA „mai mult decat altul ! Are vecinul casa cu patru camere, eu imi fac una cu opt camere .
Comparam si cumparam mereu la concurenta cu ceilalti, fara a vedea ca nu vom ajunge „Cineva” prin acumularea de bunuri, care azi sunt si maine nu-ti mai trebuiesc.
Ne intrebam vreodata unde ne duce aceasta fuga de a avea mai mult, mai divers, mai „original”?
Aceasta nebunie dupa bunuri alimenteaza INVIDIA si chiar ura fata de ceilalti care te-au depasit in avere. Constati intr-zi ca esti singur cu bunurile tale ,care nu mai sunt de folos si ca ti-ai risipit viata dupa fantome .
Cei care mai cred ca „au valoare” prin ceea ce poseda, constata ca odata cu risipirea averii au ramas goi-goluti, parasiti si uitati de toti.
Agitatia permanenta, asociata cu invidia, ca tu nu poti avea ce vezi la altii este cauza separarii noastre.
Astfel de oameni se unesc doar atunci cand vor sa loveasca pe unul care este altfel decat ei: modest, echilibrat, fara dorinta de avere si marire. Acesta-i un pericol public fiindca in el isi vad toate defectele, ca intr-o oglinda. Nu vor sa se schimbe, vor sa sparga oglinda. Ura, dupa ei , este cauzata de incalcarea „EGALITATII „: Ce se crede mai destept ? Da, este la fel ca ceilalti in exterior, dar deosebit sub aspect CALITATIV. Voi vreti sa folositi CANTITATEA de bunuri pe care o aveti atat ca dezbinare intre voi, cat si ca unire impotriva celorlalti care sunt altfel.
Nu mai intelegem de vreo doua secole, deosebirea dintre CALITATE si CANTITATE, ne multiplicam cantitativ si ne uniformizam intr-o separare continua.
Trebuie sa ne amintim de verbul „a fi”, a fi om e lucru mare . Vreau sa spun ca a avea ceea ce-ti este necesar pentru trai, nu presupune sa iei de la ceilalti sau sa aduni de dragul de a avea mult si fara folos. Sa ai cat iti trebuie, dar sa lasi si sa ajuti si pe celalalt de langa tine sa traiasca omeneste.
OMENIA dintre noi este data de echilibrul dintre „ai grija de tine”si „nu uita de ceilalti , ajutandu-i la nevoie „!
Acest adevar vor sa-l spuna inteleptii cand ne indeamna sa conjugam mai mult si frecvant verbul „a fi” , iar verbul „a avea” strict cat ne trebuie.E vremea sa reinvatam „conjugarea” acestor doua verbe fundamentale, numite de adeptii cantitatii, verbe auxiliare.
a-avea-sau-a-fi-erich-from-editura-trei-1
Iar acum, cu voia dumneavoastra, legat sau total abrupt as dori sa va aduc in discutie cate ceva legat si de identitate…

Ne gandim deseori ca suntem fiinte inzestrate cu ratiune, cu suflet si mai ales cu disctincte si variate calitati. Dar,cat mai suntem cu adevarat noi insine ?
Pentru a intelege , voi pleca de la un exemplu. O colega de serviciu, tanara, bruneta si voinica, si-a schimbat look-ul prin vopsirea parului in negru. Cand am dat cu ochii de ea, am tresarit, fiindca aveam in fata o alta persoana, imbatranita si trista. M-a intrebat de ce o privesc asa curios. Am indraznit sa-i spun ca noua culoare a parului nu o avantajeaza, data fiind chipul ei. E nevoie de ceva mai luminos sa o deschida si sa-i scoata in evidenta trasaturile feminine tineresti. A ramas socata de ceea ce auzea si a marturisit ca „prietena” ei i-a sugerat noua imagine, aceasta fiind pe gustul ei si ceea ce eu am nevoie pentru a iesi in evidenta. In evidenta a iesit, in avantajul cui ?
Ati vazut cat de usor suntem influentati de catre ceilalti , chiar ne straduim sa le satisfacem dorintele !
Aceasta se intampla, de regula, atunci cand refuzam sa gandim cu capul nostru si , avand un anumit statut social, ne adaptam imediat cerintelor opiniei publice. Credem si noi ca suntem ceea ce se vede si ceea ce toti ceilalti afirma ca vor sa vada in noi .
Asa ajungem fiinte cu identitate controlata , ceea ce semnifica renuntarea la propria identitate.
Cati din cei preocupati de imaginea lor in lume sunt constienti ca perceptia celorlalti ii falsifica ?
Mai exista puterea de a reactiona impotriva falsificarii ?
Omenii obisnuiti , luati cu grijile vietii, au renuntat sa gandeasca. S-a spus seara la televizor ca maine va ploua , dimineata se imbraca corespunzator, isi ia umbrela, fara sa se uite afara si sa vada ca in localitatea lui, este soare.
Foarte putini sunt cei care scapa de falsificare, opera celorlalti. Trebuie sa stii sa-ti joci bine rolul in public, si, odata, iesit de pe scena, sa revii la identitatea ta reala. Nu poti sa intelegi decat ceea ce traiesti tu insuti, dupa vointa si gandirea ta.

7
De aceea, stimati cititori ai acestei platforme media independente, va intreb cu celeritate…Oare mai este nevoie de IDENTITATE intr-o lume atat de globalizata si una care se foloseste de principii anodine si anonime ?
Identitatea este o povara pentru cel care nu vrea sa fie cum vor ceilalti. Numai cei cu vointa puternica si care stiu sa lupte vor ramane ei insusi, chiar daca in lume vor purta masca .
E mai usor sa ne tot tinem dupa „gura lumii” si sa fim in rand cu ceilalti, o multiplicare perfecta , aparent omogena, decat sa navigham pe cont propriu si cu o recuzita adecvata împrejurarilor.

Fiecare om cu identitatea lui …

Sursa foto : CSID

Redacția platformei media Criteriul Național mulțumește domnului Vasile Soroceanu pentru acest impresionant material trimis astăzi 24 Februarie 2019 în exclusivitate. Totodată, pe această cale îl asigură de statutul de colaborator permanent.

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

Despre „dreptatea” care cere ”justiție” și importanța ei - EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Dintru început, pentru a vă asigura, cu toată sinceritatea, vreau să vă aduc la cunoștință faptul că acest material nu este conceput a fi unul strict tehnic, înveșmântat în termeni academici greoi. Cu aceeași deschidere vreau să vă mulțumesc și să vă asigur totodată că acest material nu se vrea a fi unul complet, deoarece în rândurile de mai jos voi încerca să realizez o sinteză a unor considerații pe baza evidențelor, în care mi-am propus temerara clarificare a noțiunilor de „dreptate” și de ”justiție”, văzute din mai multe unghiuri de vedere. De aceea, tot ceea ce este cuprins în spațiul acestui material este pur subiectiv dar și perfect argumentat. Luând în considerare acestea, orice fel de încercare de a aduce laude sau dimpotrivă de a cere desființarea totală sau parțială, prin forța și justețea argumentelor vă revin în integralitate, indiferent de natura sau de scopul motivării dumneavoastră în prealabil.

Ca urmare a tuturor celor convenite, ceea ce voi realiza direct sau indirect poate fi comentat și analizat, dezbătut deoarece numai într-o asemnea manieră, prin varietatea punctelor de vedere, prin cumulul de informații și forța argumentelor sustenabile ce creează punți de legătură.De aceea se poate vorbi deschis, fără menajamente despre aceste concepte, virtuți în această societate postmodernă măcinată de griji, de consumerism cât și de vicii.

Din punctul meu de vedere, această opțiune de a avea păreri și de a le susține reprezintă și respectă cu adevărat libertatea și demnitatea oricărui semen. Iar puterea reală, justificată la care oamenii speră să găsească ajutor este dată de către Acel Creator, care are grijă de fiecare dintre noi și care ne inspiră sau ne poate transforma în creațiile sale apropiate, desăvârșite Lui. Urmând acest fir călăuzitor, aș îndrăzni să vă spun că nu voi folosi în acest caz doar simple metafore, ci totul se dorește să fie legat de rolul și semnificația care i se acordă noțiunilor extinse de dreptate, de justiție.

Din cele mai vechi timpuri, chiar din momentul în care Cain l-a ucis pe Abel se produce în lume o separație între prigoniți și victimă, între ucigaș și cel ucis, sacrificat din răutate .Aceasta cse va transmite și se va amplifica tuturor generațiilor, inclusiv celor din actualitate. Setea de răzbunare de răutate a lui Cain cât și a urmașilor săi se poate identifica fără niciun fel de impediment.Tot așa, ideea de jertfă, de asumare a urmașilor lui Abel a constituit chiar unul dintre atributele omenești de prim rang. Însă, între aceste modele transparente există și alte atribute,virtuți (posibil moștenire a scânteii divine,a harului cu care suntem fiecare dintre noi înzestrați) precum dreptatea,cinstea,corectitudinea dar și justiția.

Numai că, din momentul izgoniți din grădina Edenului a protopărinților noștri Adam și Eva, aceste caracteristici psihice și volitive nu au mai fost că la început,în binecuvântatul moment al Creației.Răzvrătirea, ascultarea de șarpe,călcarea poruncii a dus la pervertirea omului cât și a întregii creații de pe pământ. Automat,sentimentele faptele și gândurile „de a fi ca Dumnezeu” și de a stăpâni,de a cunoaște creația s-au amestecat într-un mod incredibil. De aici înainte, moartea, păcatul au devenit firești tuturor, ca și setea anumitor semeni de a clama dreptatea, de a invoca fondat justiția omenească.

Revenind la unul dintre cele mai importante motive care au generat acestea văzute ca fiind antagonice- pe de o parte Dreptatea Lui Dumnezeu materializată prin izgonirea din Rai și nedreptatea lui Cain care l-a ucis pe fratele său Abel-putem descoperi și alte fațete ale acestor evenimente consemnate în Cartea Cărților.

Unii exegeți ai Vechiului Testament precum sfântul Chiril al Alexandriei interpretează însă în profunzime textul, plecând de la pedeapsa înşeptită pentru cel care l-ar ucide pe Cain din cartea Facerii .Surprinzător sau nu, în opinia acestui om înduhovnicit nu ar fi vorba doar de un singur păcat, ci de o înlănţuire de şapte păcate, care au pus stăpânire pe Cain. Deja când Dumnezeu i se adresează, vorbindu-i despre natura păcatului, Cain comisese trei din cele şapte.

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu

Partener media exclusiv

Revista presei