Criteriul National

A devenit Constanţa o închisoare sentimentală? – paradisul uitat sau necunoscut din apropierea ei – Pădurea Parcului Naţional Cheile Dobrogei

A devenit Constanţa o închisoare sentimentală? – paradisul uitat sau necunoscut din apropierea ei – Pădurea Parcului Naţional Cheile Dobrogei
martie 13
11:36 2016

imagine_articol_1

De aproximativ doi ani locuiesc din nou în Constanţa după un periplu mai lung prin țară și prin Europa (facultate și practică) şi observ nişte schimbări mai noi şi mai vechi în comunitate pe care nu reuşesc deloc să mi le explic. Trebuie să spun de la bun început că nici oraşul şi nici Europa nu mi-au inspirat un stil sportiv de viaţă, ci a fost o pornire a mea din urmă cu aproximativ 6-7 ani când locuiam în Bucureşti şi când, brusc, am înlocuit fumatul cu alergatul în parc, fără să am niciun prieten cu acest obicei.

Apropierea faţă de natură şi importanţa culturii într-o comunitate sunt cu siguranţă teme aprofundate în Austria. Revenind la Constanţa, este adevărat şi cu experienţa vestică, observ câteva lucruri pe care nu pot să mi le explic. Este suficient să ai 3 clase ca să afli că la pădure este mai sănătos să faci sport decât grătare dar observ cu mare tristețe că stilul de viaţa local se bazează pe satisfacere instinctelor primare: mâncare, băutură, nani şi sex. Nu doar că am încercat să povestesc atât administraţiei cât şi societății despre aceste teme, dar chiar  am organizat si intreprins diferite activităti cu ajutorul prietenilor care să demonstreze şi să combată această condiţie precară de civilizaţie pe care o are Constanţa şi probabil cea mai mare parte a României, exceptând Ardealul.

Anul trecut am organizat o acţiune ecologică în Parcul Cheile Dobrogei încercând să atrag atenţia asupra acestui tezaur ignorat aproape complet de către constănţeni. Am adunat peste 30 de saci mari de deşeuri şi am petrecut timp în aer liber într-o poieniţă aproape virgină.

Prieteni care veneau la mine în vizită când locuiam în Austria mă întrebau de ce sunt aşa puţini oameni pe stradă în weekend. Familiei am avut ocazia să îi arăt unde sunt locuitorii. Toate pădurile şi parcurile învecinate Vienei sunt pline de oameni care fac mişcare. Orice încerci să le spui românilor despre lucrurile bune ale vestului, te lovesc cu cea mai inteligentă replică: ,,păi ce, noi avem salariile lor?”. Eu am acum convingerea că nivelul ridicat de civilizaţie al vestului s-a clădit pe respectul faţă de cultură şi dragostea pentru natură. Ar fi atât de simplu să schimbăm foarte mult în bine stilul nostru de viaţă local fără aproape niciun efort financiar deosebit. Pur si simplu să acordăm mai multă atenţie parcurilor naţionale din judeţ şi artiştilor locali şi naţionali. Curaj că se poate!

Galeria foto este alcătuită din imaginile unui grup de iubitori de sport şi natură postate pe blogul dlui Marius Dumitrel cât și din alte postări pe sait-uri de specialitate (dingradinaluiardei.ro, lataifas.ro) și arhiva proprie.

harta_indicatii

 

cheile-dobrogei-intrarea-in-chei

 

Fotografie0370 18

Fotografie0368

DSC00258

DSC00290

DSC07979

4

5

6

DSC08002

Fotografie0365

Fotografie0367

Fotografie0373

Fotografie0374

Fotografie0378

3

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii

Comentarii

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro