Criteriul National

A opta minune a Constantei – ARTISTS

octombrie 03
19:09 2016

donquijote12

Mirajul vestului din paradisul de rasarit

Iluzia multor români despre mirajul vestului este legată în principal de resursele financiare ale locuitorilor din tările dezvoltate. Oricui aproape încerci în România să-i exemplifici modul vestic de organizare bazat pe respectul faţă de cultură şi dragostea faţă de natură, te loveşte imediat cu inţeleapta replică: ,,daaa, dar ce, noi avem banii lor?”. Decepţionat de problemele de urbanism şi piaţa locurilor de muncă, aşa am plecat şi eu în urmă cu 5 ani în Austria, convins fiind că acolo merg câinii cu covrigi in coadă. Intre noi si vest sunt diferenţe foarte mari din păcate, dar asta nu înseamnă că nu avem şi noi calităţile noastre ca popor. Referitor la nivelul salarial, ţinand cont de raportul preţurilor, diferenţele nu sunt atât de mari. Diferenţa foarte mare nu se observă nici în plan educativ (informarţie cantitativă) ci la nivel de mentalitate.

111

Dacă pentru mulţi dintre români reprezentarea unei „vieţi bune” se compune din maşini scumpe, vile şi excursii în insule exotice, în vest situaţia este complet diferită: oraşele mari şi medii te invită la plimare, la tot pasul intâlneşti clădiri istorice care te uimesc, parcuri pline de tineri întinşi pe iarbă la şuete sau lectură, clădiri moderne integrate armonios în istoria oraşului şi foarte multe spaţii destinate programelor culturale: expoziţii, concerte. În weekend, atunci când turiştii români se miră ca unele cartiere par nelocuite, nu văd „ambuteajele” din parcurile naţionale unde foarte multi oameni se plimbă sau fac sport. Asta înseamna o „viaţă buna” în vest, cât am avut eu timp să înteleg în cei aproape patru ani petrecuţi acolo.

brad-pe-stanca

Miracolul romanesc

România este o ţară de basm din foarte multe perspective dar funcţionează defectos pe alocuri, cetăţenii devenind cumva prizonieri în oraşe neamenajate şi în care educaţia se serveşte cu polonicul şi biciul în şcoală. În multe oraşe dezorganizate, covoare urbane gri  invadate de tehnologie auto, digitală şi presărate cu supermarketuri, reuşesc printr-o minune să crească flori rare şi cei mai frumoşi copaci. Ei sunt artiştii români care pur şi simplu miraculos desfac petalele viu colorate când se deschide cortina scenelor. Asemenea brazilor din vârf de munte care-şi dezvoltă cu forţă rădăcina printre stânci, aşa reuşesc aceşti oameni extraordinari sa răzbată intr-o lume complicată şi să-şi desfacă coroanele verzi cu cele mai elegante mişcări. Am participat la multe spectacole şi vernisaje la malul mării, pe altele le-am organizat cu sprijinul prietenilor, chemat fiind şi de amintirile din copilărie când mergeam cu familia la evenimente culturale sau participam la orele de teatru şi de cor in liceu. De fiecare dată când simt că imi pot pierde speranţa, ştiu sigur la dânsii o regăsesc.

gfgf

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie: pune odată-n practică simpla teorie! 

În multe săli ale instituţiilor de cultură, numărul artiştilor şi al altor specialişti care pregătesc spectacolele depăşeşte pe cel al spectatorilor de multe ori. Acest lucru este o mare ruşine iar responsabilitatea o au în mare parte administraţiile locale, centrală şi intreg sistemul de educaţie. Dacă vrem să ne apropiem de vest, primul lucru cu care trebuie să începem este educaţia. Am permis prea uşor invazia digitală, auto şi a supermarketurilor fără să consolidăm în paralel instituţia cea mai de preţ: şcoala. Este nevoie urgentă de amenajări în scoli, iar programa scolară trebuie sa includă activităţi artistice şi sportive în programul afterschool care în clipa de faţă lipseşte cu desăvârşire. Nu mă simt deloc confortabil în postura de a exprima lecţii de viaţă, dar nu pot întelege pasivitatea celor cu experienţă vis-a-vis de regresul cultural şi problemele grave de organizare. Mergem poate într-o direcţie bună, dar cu paşi de furnică şi ar fi bine să schimbăm ritmul. Celelalte şapte minuni sunt şase: cazinoul care geme, mozaicul prăfuit, casa cu lei închişi în cuşcă, zidul cetăţii uitate şi marea înspumată.

14203413_1106867296072586_707969122_o

14360434_1106867289405920_1160884512_o

redactare andrei chivu

va mai recomandam:

 a-devenit-constata-o-inchisoare-sentimentala? paradisul-uitat-sau-necunoscut-din-apropierea-ei-padurea-parcului-national-cheile-dobrogei

constanta-hai-ca-se-poate-   tezaurul-tau-iese-la-lumina

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Andrei Chivu

Andrei Chivu

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo