Internetul abundă de teorii conspiraţioniste privind sabotarea gazoductelor Nord Stream. Dar beneficii reale, măcar indirecte, are doar Moscova, consideră Miodrag Soric, care semnează o opinie în Deutsche Welle.
Țevile Nord Stream sunt făcute din oțel și învelite cu cimentFoto: Stefan Sauer / DPA / Profimedia
Kremlinul a respins cu indignare acuzaţiile că Rusia s-ar afla în spatele sabotării gazoductelor din Marea Baltică. La fel cum Putin afirmă că Rusia nu ar fi început un război în Ucraina. Sau că ţara sa nu ar ataca ţinte civile în Ucraina.
Putin a calificat de asemenea acuzaţia că Moscova foloseşte energia ca pe o armă drept „încărcătură de nonsens”. Nu trebuie uitat că Putin şi ministrul său de Externe, Lavrov, au respins înaintea atacului asupra Ucrainei faptul că ar intenţiona să facă asta, spunând că e vorba de simple speculaţii răutăcioase. În aceste zile, ei susţin că la pseudo-referendumurile din estul Ucrainei, toţi au fost pentru înglobarea acelor teritorii în Federaţia Rusă. Şi lista minciunilor ar putea fi continuată.
Unde rămâne calmul Rusiei?
Când guvernul rus respinge acum orice responsabilitate pentru „incidentele” din Marea Baltică, nimeni nu ia asta în serios. Actuala conducere rusă şi-a pierdut demult orice credibilitate sau urmă de seriozitate. Ce a rămas este doar teama că va pierde puterea, va pierde războiul împotriva Ucrainei şi va fi trasă la răspundere pentru crimele comise. Este o teamă care se vădeşte în strigătele isterice şi ameninţările sălbatice la adresa vestului. Dar, dacă Rusia este atât de sigură de victoria ei asupra lumii civilizate, de ce şi-a pierdut în asemenea măsură calmul?
Pe câmpul de luptă lucrurile nu se desfăşoară conform planurilor Moscovei. Dimpotrivă. O armată mică în comparaţie cu cea a Rusiei, dar foarte motivată, face de râs aparatul militar al Moscovei. Şi toată lumea, inclusiv China, stă şi se uită. Chiar şi numai prin asta, Putin a ştirbit pe termen lung autoritatea Rusiei. Dacă până şi militarii ucraineni sunt superiori armatei ruse, ce să mai vorbim despre China, Turcia sau multe alte ţări? Efortul lui Putin din ultimii ani de a fi perceput măcar din punct de vedere militar la egalitate cu SUA s-a pulverizat în stepa ucraineană.
Cui îi foloseşte?
Dat fiind că vor mai trece săptămâni până vom şti mai multe despre dedesubturile actului de sabotaj împotriva gazoductelor din Marea Baltică, acum nu putem decât să facem speculaţii. Cui îi foloseşte asta? Cu siguranţă nu Europei. Şi nici SUA. Fiindcă prin atacul lui Putin asupra Ucrainei, americanii şi-au atins obiectivul: agresiunea Rusă a transformat gazoductul Nord Stream 2 dintr-un măr al discordiei în relaţiile transatlantice într-o grămadă de fier vechi la fundul mării.
În răstimp, Europa face totul pentru a reduce importurile de materii prime din Rusia, pe cât posibil să le sisteze complet. După dificultăţi iniţiale, va reuşi asta. Sigur, din punct de vedere economic, va avea un preţ însemnat de plătit. Bunăstarea se va reduce, dar va fi suportabil.
Rusia nu produce nimic care să se poată vinde
Dar pentru Rusia lucrurile arată şi mai rău. Rusia trăieşte din vânzarea materiilor prime – dată fiind reţeaua de conducte, aproviziona cu precădere Europa. Din ce să trăiască ruşii, dacă vestul nu mai vrea petrol, gaze, aur, nichel şi alte materii prime, chiar dacă sunt mai ieftine decât pe piaţa mondială? Rusia nu produce nimic ce ar putea vinde în străinătate. Guvernul lui Putin a dovedit timp de 20 de ani că nu poate moderniza economia naţională.
Deja pentru această iarnă, perspectivele economice ale Rusiei sunt sumbre: Europa va cumpăra gaze lichefiate din SUA, Norvegia, Qatar şi alte ţări. Petrol există din belşug în nordul Africii şi în numeroase state arabe. Reorientarea Rusiei spre pieţele din Asia, anunţată de Moscova, va dura decenii. Nu trebuie să fi profet pentru a spune de pe acum că şi acest obiectiv al conducerii ruse se va vădi iluzoriu.
Scăpare prin şantaj
Ce-i rămâne Rusiei de făcut? Să încerce o dată în plus să şantajeze vestul. Probabil că Rusia şi-a atacat propriile gazoducte, aparţinând Gazprom. Dar mesajul adresat Europei este următorul: vedeţi că data viitoare ar putea fi cele din Norvegia spre Polonia sau din Africa spre Italia, că submarinele Moscovei pot lovi pretutindeni!
În cele din urmă, vestul nu se va lăsa şantajat. NATO nu este lipsită de apărare. Nevoia de a apăra infrastructura critică este un alt motiv pentru care bugetul apărării trebuie majorat substanţial în statele vestice. Astfel încât navele de război şi submarinele Alianței să manifeste o prezenţă sporită în Marea Baltică, Atlanticul de Nord şi Marea Neagră.
