Criteriul National

ADEVĂRUL – O MARE MINCIUNĂ?

ADEVĂRUL – O MARE MINCIUNĂ?
iunie 01
15:37 2020

received_3246341408734143

« Nu sunt ce par a fi », se confesa Ion Minulescu într-una dintre poeziile sale şi câtă dreptate avea!
Cu toţii suntem nişte măşti sau, mă rog, purtăm o mască, după împrejurări. Dar să ne înţelegem, nu mă refer aici la masca anti-COVID.
Aşadar, pozăm într-un fel anume fără să ne dăm seama că, practic, ne furăm singuri căciula şi că în cele din urmă răbdătorul nostru alter ego se va răzvrăti. Mai devreme sau mai târziu trezirea se va produce şi precum se ştie: „Câtă luciditate atâta conștiință, câtă conștiință atâta pasiune și deci atâta dramă.“ (Camil Petrescu)
Aş fi preferat să-mi continui somnul decât această trezire care mă face să mă cutremur. Dar cum să nu te cutremuri când vezi că, de fapt, totul este aparenţă. De la editorialul nu ştiu cărui cotidian în vogă la un moment dat până la mănuşile galbene, celebre în lumea mondenă a secolului al XIX-lea. De ce râzi? Ce e de râs în asta? Sigur, râzi de mănuşile galbene. Află că erau de bonton pe vremea lui Balzac, dacă e să-i dăm crezare. Dacă l-ai citi cu luare-aminte, nu ai mai găsi nimic de râs.
Şi apoi, află că şi eu am o pereche, bine, nu de mănuşi, ci de şosete… galbene. Acuma râzi de mine. Nu râde, că râsul se ia! Poftim? Le-am primit, pur şi simplu, dimpreună cu alte haine. Cred că frate-meu din Germania a luat un sac de la solduri şi n-a avut răbdarea să le trieze. Şi cum familia este mare, a trimis pentru toţi, nu?! Cine ştie, poate i se brodesc cuiva? Acuma, nu ştiu prin ce întâmplare au ajuns la mine. Cu siguranţă, din neatenţie.
De fapt, ceea ce-mi reproşez este superficialitatea şi comoditatea. De ce? Pentru că lucruri care uneori mă sufocă, mă apasă, ba chiar mă scot din sărite determinându-mă să iau atitudine sau să acţionez, după caz, alteori mă lasă rece, nu le văd şi nu le acord importanţă. Însă ochiul interior stă la pândă şi cum prinde un moment de slăbiciune, cum îşi scoate colţii.
Ca şi acum, de bună seamă. De unde această aplecare asupra propriilor trăiri nu ştiu. Cred că este nativă, viscerală fiecăruia dintre noi. Depinde, poate, numai modul de manifestare. Mocneşte latent precum un vulcan şi dă pe dinafară asemenea acestuia, de îndată ce găseşte veriga slabă. Altă explicaţie nu găsesc.
Drept este că m-a fascinat dintotdeauna omul, m-au cutremurat frământările, căutările lui, setea sa de absolut. Dar ce iluzie deşartă! Vă miraţi? Eu, însă, nu. Dimpotrivă, consider că nu numai aceste căutări sunt deşertăciune, dar şi că omul în sine este o iluzie. Cu toţii suntem aparenţă şi ne zbatem – tragic, nu ?! – să ajungem la esenţă.
Purtând masca omului fericit, trăim cu iluzia fericirii pe când, în fond, e viceversa. Iar atunci când dăm jos masca şi printr-o nefericită întâmplare avem şi o oglindă la îndemână, chiar o facem ţăndări numai pentru a nu ne mai vedea chipul, masca ce atâta vreme ne-a păcălit.
Duplicitari, cu bună ştiinţă i-am acceptat jocul perfid, dar mai devreme sau mai târziu soseşte şi scadenţa, TREZIREA, precum spuneam. Şi nu, nu e nevoie de nicio găleată cu gheaţă în cap, precum am văzut că se practică. Inevitabil, la un moment dat, trezirea din amorţeală soseşte pentru fiecare.
Ţinem cerul în palme şi ne credem buricul pământului. Jos masca! Vivat veritas! Trăiască adevărul! Dar care adevăr, mă rog? Adevărul că sunt nefericit mă zgâlţâie din toate măruntaiele.
Aşadar, minte-mă frumos şi mă voi simţi ca-n paradis! Nimănui nu-i place ADEVĂRUL. În fond, dacă ne gândim bine, adevărul nici nu există. Cei care susţin că deţin adevărul absolut, ori se înşeală ori sunt nişte şarlatani. Înclin să cred că cea din urmă variantă este reală, deşi există şi nebuni frumoşi care cred că deţin adevărul, fie şi numai atât cât ţine nebunia lor.
Privit din unghiul adecvat, opusul adevărului înseamnă tot adevăr. Şi atunci la ce folos atâta zbatere?!
Mi-au venit acum în minte cuvintele lui Ammonius Saccas «Mi-e prieten Platon, dar mai prieten îmi este adevărul » care, scriind biografia marelui filozof, a mărturisit că nu-i suficient ca o părere sau o teorie să se bucure de autoritatea unui nume atat de vestit si de respectat ca acela al lui Platon, ci pentru a fi admisă ea trebuie să fie întemeiată şi pe adevăr. Care adevăr, Doamne iartă-mă? Al meu, al tău, al lui / al ei?
Aşadar, şi filozoful se înşela. Oare, chiar aşa de nesăbuiţi să fim? Şi totuşi, până la urmă cred că Socrate avea dreptate când afirma în cunoscutul său citat paradoxal: „Ştiu că nu ştiu nimic şi nici măcar asta nu ştiu..”
Şi apoi, nici nu e surprinzător în lumea relativă în care trăim.

Sursa foto: https://google com

Acest material a fost realizat de către doamna Elena Agiu-Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

România…Inteligența Artificială…Guvernul… - EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Dacă nici acum nu vă vine să credeți, guvernul Dăncilă lucrează la strategia națională pentru Inteligența Artificială. Este inimaginabil, aproape de necrezut, dar elaborarea și ratificarea primei strategii naţionale în domeniul Inteligenţei Artificiale va fi o realitate.
Deseori,obișnuiți cu puțin din ceea ce ne tot oferă „din plin” viața aceasta, nu prea realizăm și nu prea știm să reacţionăm la acest soi de anunț oficial. Iar ceea ce este frapant vine de-acum înainte.

Da, stimabilelor și dumneavoastră onorați domni. Din moment ce a fost declarat „liber la Inteligența Artificială”, consecințele și desele implicații ne vor afecta destinele. Poate părea ceva de domeniul SF,dar tocmai ultimele evenimente au început să contrazică „scenariul.”

A trecut moda când mai auzeam de un nou studiu care descria savant implicațiile profunde pe care le au progresele din domeniul inteligenței artificiale. Iar, inevitabilul s-a pridus.Au căzut în derizoriu acele minți luminate, dimpreună cu toata adunarea numeroșilor experți, a think tankuri sau a celebritățilir din Silicon Valley care își dădeau cu presupsul că aplicațiile practice ale Inteligenței Artificiale urmează să ne schimbe viețile în moduri greu de imaginat.

Inteligenţa artificială este trecută de faza „copilăriei”. Acest lucru îl demonstrează unele experimente eşuate care au avut loc. Iar aici dau ca exemplu cazul „adolescentului” Tay al Microsoft, un robot bazat pe inteligenţă artificială care putea dialoga cu utilizatorii de Twitter. Acesta a devenit nazist în câteva ore, compania fiind nevoită să îl retragă. Incidentul a arătat limitările pe care le au maşinile, incapabile deocamdată să facă diferenţa între bine şi rău sau să dea dovadă de empatie.

Dar, ce anume împiedică pentru ca maşinile să ajungă la astfel de însuşiri umane?

Sunt destui semeni care se tem că inteligenţa artificială va fi folosită ca armă, de guverne sau grupări teroriste. Un astfel de sistem avansat, capabil să înveţe, ar putea să compromită orice sistem informatic şi să aibă acces la informaţii extrem de importante. Mai mult, ar putea lansa atacuri cu arme periculoase şi pot da naştere unui război devastator.

Iar acum, „onor” guvern al acestei colonii susţine cu o frenezie de nedescris această modă, dând dovada unui servilism exemplar! Oare cărui scopuri servește?

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu

Parteneri media exclusiv

Revista presei Raspandacul