Criteriul National

„AM GURIŢA ÎNDOITĂ, DAR SUNT TARE, AM POPONEL”

„AM GURIŢA ÎNDOITĂ, DAR SUNT TARE, AM POPONEL”
octombrie 08
10:59 2016

asses

Mă uit la lumea noatră modernă şi contemporană şi parcă nu-mi vine a crede cateodată. Dacă vrei să părăseşti tiparul robotizat: scârbici-driving-cumpărături-cinema xd-nani-poluare, poţi fi surprins. Când ceri ajutor, rişti să-ţi iei ignore, când vrei să ajuţi, culmea rişti şi aşa să ai surprize.  Văd pe unii că se bucură mai mult de un LCD decât sa vorbească cu un alt om si îmi ridic semne mari de intrebare. Mi s-a întâmplat să vreu sa ofer ajutorul meu, chiar voluntar, dar: surprise! Dacă eşti poate prea interesant, aoleaooo nici aşa nu-i bine, iar ignore, risti să-ţi se întoarcă spatele cu multă inteligenţă. 

Am venit pe la unii pe la altii să desenez ceva, să vin cu o idee, un voluntariat, dar ei: Batman-Batman. ,,Nea Piersicăăă, stai bre aşa să vorbim, poate te ajut cu ceva, mai zici şi matele o idee, mai o glumă” – – – „hmmm nu pot, am guriţa indoită” dacă idei şi argumente nu sunt, atunci popou sigur este.

Unii oameni au fost săracii de prea multe ori cred dezamăgiţi în diferite relaţii în societate, că acum le este teamă să mai comunice, să mai colaboreze, să mai cunoasca alţi oameni, preferă in schimb să lustruiască touch-ul. Am întâlnit şi sitiaţii în care oameni cu costume scumpe şi studii universitare mai trăgeau câte o flegmă elegant aşa în timpul discuţiei. Adică, cine face faţă unei discuţii complicate şi interesante totuşi şi nu întoarce spatele din start, măcar o flegmă tot mai scapă, hapciu-hapciu sau îşi mai trage nasul cu pofta. Bineînteles că cele mai multe colaborări avute au fost un succes şi au decurs natural, dar interesant că decepţia şi depresia unora în societate pot fi mult mai contagioase decât optimismul altora.

,,Andreeeei adaptează-te! tu te schimi, nu schimbi tu lumea” – ” aaaaa? la ce să mă adaptez bre? la stat la coadă la supermarket, aripioare cu usturoi la mall, arătat poponelul şi lustruit touch-ul, la un job cu sef oligofren ca să întreţin rabla cu multe airbaguri?”  – pfiuuuu… când mi-o cere si mie lumea să mă adaptez la programele muzeelor, teatrelor, noilor campanii de voluntariat si competitiilor sportive pentru amatori macar? :)

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Andrei Chivu

Andrei Chivu

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo