Criteriul National

Bâlciul deșertăciunilor iarna

Bâlciul deșertăciunilor iarna
decembrie 23
19:15 2016

În căutarea Luminii

E sfârșitul lunii decembrie și este multă agitație în jur. Londra, orașul imens în care mă găsesc, pare însuflețit de agitația oamenilor și ceva mai luminos de când au fost instalate beculețe, brazi și decorațiuni electrice peste tot.

Pentru că se înserează mult mai devreme, zilele par foarte scurte. Poate de aceea oamenii încearcă în fel si chip să-și lumineze casele, străzile și privirile în serile reci și întunecate.

De la începutul lunii decembrie, uneori chiar mai devreme, prin ferestrele caselor se zăresc deja brazi împodobiți, steluțe, oameni de zăpadă și luminite multicolore. Deși mi se pare că se începe mult prea devreme cu toate acestea, înțeleg totuși nevoia de lumină a oamenilor care locuiesc aici.

Sfîrșitul de săptămână îi găsește pe mulți dintre locuitorii Londrei prin târgurile de Crăciun și parcurile de distracții, dintre care cel mai cunoscut este ‘’Winter Wonderland’’ din Hyde Park. Un loc amenajat pentru delectarea cetățenilor plictisiți și dornici de a ieși din cotidian, cu fel și fel de atracții. Spre satisfacția comercianților de tot felul, care își văd buzunarele pline de bani de pe urma numărului mare de vizitatori care doresc să fie hrăniți si încântați.

photo2

 Într-una dintre seri am intrat și eu să fac o plimbare prin acest tărâm ‘’magic’’. Deși era o seară răcoroasă și era aproape ora 21, parcul era încă plin. Oameni de toate vârstele se îmbulzeau pe aleile devenite neîncăpătoare. Mulți așteptau cuminți la rând pentru a-și cumpăra gogoși, clătite sau bere. Alții se învârteau cu copiii sau prietenii în câte un carusel sau în câte o mașinărie de amețit copii și adulți. Trenulețele și caruselele se învârteau într-un iureș amețitor. Din loc în loc, copii sau domnișoare, mai mult sau mai puțin îndrăgostite, purtau în brațe, ca pe un trofeu, câte un urs mare de pluș pe care cineva l-a ‘’vânat’’ pentru ei. Poate că… tot din dragoste.

Într-un colț al parcului, amenajat sub denumirea de ‘’Sat bavarez’’, a fost amplasată o creatură întruchipând un uriaș cu o pasăre în mână. Uitând parcă de gogoșile și berile pe care le țineau în mâini, oamenii îl priveau fascinați cum se mișca și vorbea ca și cum ar fi fost o făptură vie. Un fel de Gulliver ajuns în țara piticilor.

Mirosul de bere, de friptură și de cârnați era la fel de amețitor ca mașinăriile care se învârteau necontenit în jur. Câteva doamne și domnișoare se clătinau pe tocurile înalte și parcă mult prea subțiri pentru un mers atât de legănat. Caruselele s-ar putea să le fi provocat amețeala. Sau sucul de portocale băut…

photo5

În sfârșit găsesc un loc în care miroase a covrigi. Mă opresc la un chioșc mic din lemn care vinde covrigi cu scorțișoară. Întreb vânzătoarea cu ce ingrediente sunt făcuți. Ce întrebare! Se uită la mine încurcată și dă din cap că nu înțelege ce am întrebat. Se întoarce înspre colegul ei și îl întreabă în limba română dacă el a înțeles ce am spus. Nu pot să nu zâmbesc. Avusesem eu o bănuială că stateam de vorbă cu români… Nu vreau să îi fac să se simtă prost, așa că, fără să mai prelungesc discuția, comand in limba engleză un covrig, plătesc și plec.

Mă mai învârt puțin pe la chioșcurile care vând fel si fel de lucruri nefolositoare. Muzica e asurzitoare. Mult zgomot pentru nimic… Aceeași agitație peste tot. Miros pătrunzator de băuturi ‘’răcoritoare’’ și de tot felul de ‘’prăjituri’’. Aceleași lumini artificiale.

Simt că am obosit în mijlocul acestui vacarm și mă îndrept spre ieșire. Îmi spun că acesta este totuși un loc în care te poți simți puțin ca un copil în mijlocul unei lumi cu personaje de poveste. Este de apreciat efortul de a face lucrurile acestea posibile. Dar parca tot lipsește ceva.

Vreau liniște și vreau lumină. Dar nu aceasta, ci o Alta. Mi-e dor de Lumina Stelei care lumina calea celor trei magi de la Răsărit într-o noapte cum nu a mai fost alta.

photo1

Poate că, fără să își dea seama, locuitorii acestei insule caută și ei Lumina Adevărată dar, nemaiștiind unde și cum să o găsească, se mulțumesc cu strălucirile luminii artificiale. Scântei trecătoare, fără puterea de a lumina lăuntric.

Poate că, de fapt, tuturor ne este dor de Cel Care este Lumina lumii. Dar fie nu știm ori nu vrem să recunoaștem , fie alegem să rămânem prinși în bâlciul deșertăciunilor acestei lumi.

Ar avea cu mult mai multă strălucire lumea daca am alege toți ‘’Lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul care vine în lume’’ (Ioan 1, 9)! Și dacă am deveni toți mai luminoși și mai buni.

photo9       photo7    photo3photo8

Sursa foto : Arhiva personală Alina Pop

 Concept și prezentare realizate de către Alina Pop, redactor și corespondent special al ziarului Criteriul Național

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Alina Pop

Alina Pop

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

Pericolul autocrației din Europa - EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Motto ”Democraţia este nonautocraţie, contrariul perfect al autocraţiei. Aceasta înseamnă că democraţia denotă un sistem politic caracterizat prin refuzul puterii personalizate, a puterii asupra cetăţenilor. Puterea nu este «proprietatea» nimănui. Aşadar, conducătorii vor deţine această funcţie ca urmare a desemnării libere, neîngrădite, de către cei care urmează să fie conduşi. Cu alte cuvinte, oricând puterea celorlalţi de a desemna pe cineva este contrafăcută sau anihilată pentru că dezacordul este zădărnicit ori nu ni se oferă alternative – democraţia este ucisă chiar când începe să funcţioneze.”

definiţie de Giovanni Sartori

Recursul emoțional al tuturor teoriilor conspirației reziduale, care se multiplică și iau amploare duce la instabilitate. Totul se metamorfozează, iar formele de impunere, de guvernare își pierd din atribuțiile esențiale. Mecanismul este unul atent monitorizat , dar pretutindeni au apărut chiar unii ce se erijează în „specialiști” care, foarte bine și temeinic pregatiți au drept obiectiv propagarea acestor forme autoritare de impunere a sclaviei postmoderniste în ”adevăruri indubitabile” care se află și nu se elimină decât până la următoarea formă. De fapt, fără să ne mai ferim de cuvinte, tot acest angrenaj face parte din proiectul denumit The New Order, despre care se cunosc foarte puține aspecte.

Mecanismul presupune un efort corelat, susținut, pe deplin integrat în structurile fiecăruia dintre noi, îndeosebi în cele psiho-somatice, în care acești „apologeți ai Noii Ordini” fac eforturi susținute și doresc să-i acceptăm cu toate idiosincraziile lor.
Totuși, dacă de la naștere am primit de la Dumnezeu daruri și haruri precum inteligența, intuiția, analiza, comparația,evaluarea etc ca metode chiar și gradul de receptivitate al nostru poate să ne dea semnale puternice. O importanță aparte, din stadiul de zvon până la cel de informație pe deplin asumată, conștientizată și reverificată ne revine pe deplin, ad integram.Totul se poate lumina, se poate limpezi, numai cercetând cu atenție, argumentând sau identificând cauzele și mai apoi, descoperind chiar ” firul roșu”, în toată splendoarea și eficacitatea, simplitatea sa.

Din capul locului vă spun că nu am pretenția că le-aș fi descoperit recent sau discutat în premieră. Suma totală de elemente care alcătuiesc acest tablou aflat mereu în mișcare poate surprinde pe absolut oricine. Însă, nu fac apologia vreunei direcții sau regimuri (de orice natură),ci, doresc doar să vă semnalez pericolele mascate foarte bine de către „înalta clasă” care are scopul bine conturat de a ne îngrozi și a ne asupri în continuu.

În cele ce urmează, urmând „politica pașilor mărunți” am să vă expun, câte ceva din trend-ul general, pe deplin meschin al actualei cât și viitoarei configurații a ceea ce denumim a fi construcție cu caracter politic, guvernamental.
Toate acestea se petrec chiar sub ochii noștri, ai tuturor celor care viețuim pe aceste meleaguri. Sumă de evenimente necesită o tratare mult mai amplă, chiar mai serioasă, dar din lipsă de timp ,energie și spațiu,voi încerca să rezum sau să realizez un fel de frescă, fără a avea la dispoziție vreo culoare sau opinie vehiculată, interpretată sau răstălmăcită.…...

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu