Pe câmpia țării, paște o turmă mare…
Sunt multe oi, berbecuți și, de ce nu, mioare.
Șeful în fruntea turmei, proaspăt confirmat,
Privește lung spre turmă, puțin alarmat.
”Uite că măgarul ce cară samarul
S-a cam săturat să fie hamalul…
Să nu zic de câini ce turma păzesc
De șacali și lupi, că se cam codesc…
Ovine din sfat s-au cam răzvrătit,
Cum că ele turma prea mult au iubit
Și că nu-s lăsate să pască în frunte
Și-s favorizate unele cornute!
Dar eu, Șeful mare, cerut-am adunare -
Să vă conduc bine, doar eu sunt în stare!
De ce v-ați plâns voi la turme rivale,
La niște pârliți cu burțile goale?
V-am lăsat să candidați, asta știți prea bine,
Dar să fiți pe funcții nu se mai cuvine!
O să fiți, de azi, oi de rând în turmă
Și-o să tot mânați toți mieii din urmă…”
––––––––––––––––––––––––––––––––––
”Adunarea noastră avut-a succes mare!
Eu mă numesc, de azi, Berbecul cel mai tare!
N-am vrut să candidez, că nu era momentul…
Dar m-a votat, în cârd de ovine, norodul!
Mi-am adus lângă mine oameni noi, de valoare,
Mioara mea va sta la locul de onoare!
Era oportun (să știți) să vă înlocuiesc,
Dar mai inoportun ca voi, eu să o mierlesc!”
Morala, dragii mei, e o poveste clară:
La noi, moralitatea rămâne o gargară…
Oportuniști și lași, de-i ții mereu în poală,
Le vei fi șef în veci, chiar și în pielea goală!
