Criteriul National

BISERICUŢELE DE LA BASARABI-MURFATLAR LA UN PAS DE DISPARIŢIE!

BISERICUŢELE DE LA BASARABI-MURFATLAR LA UN PAS DE DISPARIŢIE!
iulie 12
05:57 2016

Biserici-Basarabi-web

“ Dincolo de monografii, albume cu fotografii, ghiduri turistice frumos ilustrate, discursuri şi manuale şcolare, adevărata istorie se păstrează prin înseşi locurile care o compun. Ne-am obişnuit să vedem istoria în strânsă legătură cu lucrările tipărite, însă, în fapt, lucrurile ar trebui să fie cu totul altfel, cu mult mai legate de adevăratele surse ale istoriei, acelea pe care istoricul francez Pierre Nora le numea les Lieux de mémoire (locurile memoriei). Un astfel de loc, dintre multe altele, este complexul rupestru Basarabi-Murfatlar.
Starea actuală a complexului este una de deteriorare grabnică. Inaccesibil vizitării, complexul este o pădure de schele din lemn cu un acoperiş din plastic, iar desenele şi inscripţiile vechi de peste 1.000 de ani sunt pline de mucegai. Din galeriile E au rămas doar pereţii coşcoviţi, iar în bisericile B1, B3 şi B4, precum şi în camera C1, pereţii se exfoliază. Construcţia de protecţie nu a fost încheiată; ea acoperă un sfert din complex (partea de SV) şi nu permite aerisirea.”

Situl arheologic Basarabi-Murfatlar se află la o distanță de 15 km de litoralul Mării Negre, pe malul drept a ceea ce a fost Valea Carasu, acum Canalul Dunăre-Marea Neagră. Este alcătuit din camere și galerii, fiind săpat într-un deal de cretă situat în apropierea carierei de extragere a cretei din Basarabi. A fost descoperit pe 11 iunie 1957, în urma unor lucrări de extindere a zonelor de exploatare a cretei. Acest complex, a adăpostit, în opinia cercetătorilor, prima biserică și primele chilii ale unei mănăstiri, de pe teritoriul României.
Bisericile și galeriile săpate în dealul de cretă de la Basarabi-Murfatlar se află pe versantul de NV al dealului Tibisirul, la o distanță de câteva zeci de metri de Canalul Dunăre – Marea Neagră și în imediata apropiere a marelui val de piatră. Se presupune că întrebuințarea inițială a complexului Basarabi-Murfatlar a fost strâns legată de existența acestui val de piatră, deoarece multe dintre fragmentele păstrate ale coronamentului de val sunt din cretă, a cărei origine se poate afla în cariera veche. Datarea sitului s-a făcut pe baza indicației unei inscripții din naosul bisericii B4 leat 6500, ceea ce înseamnă anul 992.

Biserici-Basarabi-3-web

ISTORICUL DESCOPERIRII
Complexul a fost descoperit în după amiaza zilei de 11 iunie 1957. Se urmărea extinderea zonei de exploatare a cretei din cariera modernă către vest, făcându-se împușcături în stratul de steril care acoperea masivul.

FB_IMG_1468302674652

 

Rezultatul acestor împușcături a fost prăbușirea unei părți din stratul de steril de deasupra bisericii B1, aflată la nivelul cel mai ridicat al complexului, descoperindu-i astfel intrarea. În vara aceluiași an, Institutul de Arheologie din București și Muzeul Regional Dobrogea au condus cercetări arheologice, degajând stratul de steril din jurul bisericii B1 și separând-o de restul carierei moderne. Colectivul șantierului a fost alcătuit din Ion Barnea (responsabil) și Virgil Bilciurescu, Petre Diaconu, Adrian Rădulescu și Radu Florescu (membri). Ca rezultat al acestor investigații au fost descoperite locuința sau biserica de la NNE de B1, camerele C (C1 si C2), galeriile E și locuința situată la SSV de acestea. Au fost luate releveuri ale inscripțiilor și desenelor găsite până la acea data, s-a desenat planul general și au fost făcute secțiuni topografice. Ceramica, obiectele de uz casnic, diverse obiecte de creta cioplita, ba chiar și porțiuni întregi decupate din pereții de creta au fost transportate la Muzeul Regional Dobrogea și la Muzeul de Arheologie București. De asemenea, s-a ridicat un șopron care să protejeze intrarea în biserica B1, pe fațada căreia se păstra la acea data o inscripție. Complexul Basarabi-Murfatlar a devenit imediat un subiect de atracție, turiștii afectând scrierile prezente pe pereți, iar galeriile E au fost grav afectate de intemperii în urma prăbușirii unei arcade.
La 1 septembrie 1960, șantierul Basarabi a fost preluat de către Direcția Monumentelor Istorice, care a deschis un șantier de restaurare a părții cunoscute la acea dată din complex. Au fost luate măsuri de a izola complexul de restul carierei și de a îndepărta scurgerile de apa. În paralel cu aceste operații de conservare a monumentelor, Direcția Monumentelor Istorice a efectuat, în colaborare cu Institutul de Arheologie București, săpături de cercetare. S-a pornit la degajarea stratului de steril din fața bisericii B1 (pe directia S-N) și a camerelor C (SE-NV), descoperindu-se astfel existența „masivului peninsula”. Masivul a fost debarasat începând cu latura superioară, mai întâi fiind dezvelită biserica B2. A fost apoi descoperită deschiderea superioara a galeriei H, prin care s-a coborât la nivelul median (B3) și nivelul inferior (B4). Campania s-a încheiat la 15 decembrie 1960.
În 1961, monumentele au fost preluate de Institutul de Arheologie, conducându-se din nou sondaje și degajându-se bisericile B3 și B4, pentru ca între 1 august și 28 decembrie 1961 șantierul sa fie din nou condus de Direcția Monumentelor Istorice. În urma celor două campanii din anul 1961 au fost scoase la iveala locuințe de suprafață construite pe umplutura de steril, un mic cimitir aferent, vetre de foc, fragmente ceramice, precum și 10 schelete de oameni și animale.

bis_creta_inscriptie_cruce_w1000_h668_q100
În timpul campaniei din 1962, au fost degajate alte două bazine ale carierei de cretă, pe ale căror pereți au fost descoperite cruci. Cu acest prilej au fost identificate alte patru locuințe de suprafața și două așezate pe umplutura de cretă a carierei. Din păcate, nici-una din aceste locuințe nu se mai păstrează în ziua de azi. Singurele urme ale sapaturilor din 1962 sunt fotografiile uneltelor de fier gasite cu acel prilej (șase topoare sau târnacoape, un amnar, un cui de fier și trei cuțite).

Lucrările de consolidare și conservare au continuat, dar au fost întrerupte într-un final din lipsă de fonduri.
Starea actuală a complexului este una de deteriorare grabnică. Din galeriile E au rămas doar pereții coșcoviți, iar în bisericile B1, B3 și B4, precum și în camera C1, pereții se exfoliază. Construcția de protecție nu a fost încheiată, ea acoperă un sfert din complex (partea de SV) și nu permite aerisirea.
FB_IMG_1468302661262

TURISM
“BISERICUŢELE DE CRETĂ MURFATLAR”, amfostacolo.ro, 06.11.2013

Probabil mulţi dintre noi au citit despre ele, şi mai mulţi au văzut în drum spre mare indicatorul, însă cei care au avut intr-adevăr curiozitatea de a afla despre ce e vorba au dat de o construcţie ridicolă împrejmuită cu un gard şi fără posibilitatea de a intra, nu neapărat prin lipsa unei porţi, dar prin lipsa a orice – locul nu doar pare părăsit, ci chiar este părăsit.
Prin 2010, prin intermediul mai multor intervenţii şi relaţii am ajuns, tot din curiozitate, să vizităm vestitele (pentru cunoscători) bisericuţe de la Murfatlar. Ghidul – persoana de legătură – ne-a spus mai mult decât câteva cuvinte, şi trebuie sa recunosc, nu am reţinut multe. Atât doar că procesul de descompunere este unul accelerat, că s-a încercat conservarea lor, dar lipsa fondurilor, corelată cu alte aspecte care nu merită descrise aici şi acum, au condus la starea lor de fapt actuală. Timpul lor se măsoară de acum în ani, şi în afară de un profund sentiment de dezamăgire şi câteva fotografii actuale nu vor mai fi multe care să ateste prima biserică din România actuală – cel puţin asta se crede.

FB_IMG_1468302692558
Şansele de vizitare sunt nule, şi asta pentru ca direct de la judeţ oficialii se „ascund” elegant: „Dacă le deschidem spre vizitare, aerul umed va accelera într-un mod iremediabil starea acestora, care şi aşa sunt puternic afectate …” şi altele asemănătoare. Curios este că acum 10-15 ani localnicii puteau să intre, copiii se alergau prin galerii cu paznicii, iar protecţia actuală, ceea ce se vede şi de afară, este ca şi inexistentă, din mai multe puncte de vedere.
Sper ca măcar cei interesaţi să caute informaţii pe net, noi nu am intrat decât până unde s-a putut vizita în picioare, pentru că pe unele galerii accesul se realizează ori pe vine, ori târâş, pe burtă. Cert este că oamenii acelor timpuri erau scunzi, ori poate munca depusă pentru a realiza un astfel de edificiu nu a permis şi confortul înălţimii, fiind ridicată după o necesitate minimă.

ansamblulrupestrubasarabi39-1443540865
Sper ca măcar fotografiile să poată prezenta ceva, însă reprezintă foarte puțin din tot complexul de acolo. Cei care vor „descoperi” locaţia pot să doneze un ban paznicului care are o căsuţa alături pentru a putea, măcar din uşă, să-şi facă o impresie despre monument. Se mai poate negocia accesul şi cu părintele de la noua mănăstire Murfatlar, înfiinţată pe dealul cu pricina, care se laudă că mai poate face câte ceva, dar nu îl găsiţi mereu la mănăstire şi e foarte comod (rog a se citi „lacom”) când vine vorba de vizitare.

S.O.S. COMPLEXUL RUPESTRU BASARABI-MURFATLAR, JUDEŢUL CONSTANŢA
Cod LMI: CT-I-s-A-02585

“BISERICUŢELE DE LA BASARABI-MURFATLAR LA UN PAS DE DISPARIŢIE” – Ciprian Plăieşu, historia.ro,

Sursa document@foto : https://m.facebook.com/marius.manea.353/posts/321009714911285

Redactia ziarului Criteriul National multumeste domnului Cristian Manea pentru acest material si sustine demersul acesta!

Comentarii

Comentarii

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo