Criteriul National

Cântecul popular și cântecul istoric

Cântecul popular și cântecul istoric
decembrie 01
07:00 2017

22196221_1604811599569519_3669655491897039511_n (3)

Cântecul popular – izvorăște din sufletul omului, din trăirile și simțirile lui. Din tot ceea ce înseamnă viață, de la naștere ,,Măicuța când m-o făcut’’ – pe tot parcursul drumului în timpul vieții – până la moarte.

Cântecul istoric – izvorăște din simțirile urmașilor Eroilor neamului – care au vărsat sânge și au plătit chiar cu prețul vieții, ca noi astăzi să ajungem aceste clipe speciale pe care le trăim, cinstindu-i ,,Că noi îi cinstim și îi pomenim/ Cu mic și cu mare/ Din munte la mare!’’ (final de baladă din timpul Razboiului de independență din 1877 ) culeasă de la doamna învățătoare Olivia Tima din Sălciua, jud. Alba, prin aducere aminte ,,Un cântec istoric ne-aduce aminte’’ păstrând la loc de cinste numele lor și trecerea prin viață, marcând existența noastră, prin evenimentele care au avut loc de-a lungul timpului, iar noi, ca un ,,popor poet’’ le așezăm în versuri și prin simțirile și trăirile noastre le dăm viață prin cântec.
Asemenea eroi, suflet din sufletul neamului au fost Horea si Avram Iancu, ambii plămădiți din roca tare a Munților Apuseni, din jalea amară și chinuitoare a moților.  ,,Amândouă figuri trecute în mitologia populară – scria Octavian Goga – se găsesc într-o perfectă înrudire organică. Au pornit și unul și altul din aceeași vatră țărănească, au crescut în aceleași patimi. Lupta lor s-a desfășurat pe un fond comun, având un obiectiv unic și mijloace la fel.
Prin Horea țâșnește un fulger răzleț din viforul unui popor, prin Iancu cere cuvânt poporul însuși, cu adevărurile programatice azvârlite în cumpăna istoriei.’’
Cu toate deosebirile impuse de cadrul vremii în care s-a desfășurat epopeea lor zdruncinată, cei doi eroi au crescut din aceeași rădăcină istorică și au luptat în esență pentru aceleași idealuri de libertate, de dreptate socială și națională.
Atunci când nu au mai putut răbda apăsarea și umilința, moții s-au ridicat la chemarea lui Horea, a lui Cloșca și Crișan, arătând lumii ,,câtă strălucire-ncape în bietul bordeiaș de paie’’, câtă energie și demnitate națională pulsează în pieptul de sub laibărul sur al moțului care declanșa orevoluție națională și populară de o radicalitate fără egal în Europa acelei vremi.
În textul poetic popular, inspirat de figura lui Horea, arde o jale amară, o mânie ostenită dar nestinsă în fața unei realități sociale care apasă ca un blestem fără leac e viața iobagului: ,,Iobăgie otrăvită, / Mie mi-ai fost rânduită / Să te port noapte și zi / Până-n ceasul ce-oi muri.’’
Iobăgia devenea din ce în ce mai cumplită: ,,Trebuia să muncească tri zile la domni fără nici o plată, nici mâncare și nici dormit nu-ți da, dormeai unde apucai,mai rău ca animalele’’. Exploatarea social, sentimental dureros al nepăstuirii se revarsă din sufletul oamenilor peste întreaga fire. Ca și în poezia lui Goga unde ,,jale duce Mureșul / Și duc tustrele Crișuri’’ și în lirica populară, care evocă vremurile ce preced revoluția lui Horea, Cloșca și Crișan ,,râu duce în țară / Foamea și jalea amară’’, drumul poartă spre munți ,,numai chin și jale’’, iar carele moților sunt împovărate cu durere. Imaginea sugestivă, plastică, răscolitoare a unei sărăcii lucii și a nenorocului istoric constituie fundalul social pe care poetul anonim proiectează figurile eroilor Horea, Cloșca și Crișan, luptători neînfricați ,,pentru sfânta direptate’’.
E zguduitoare imaginea pe care ne-a lăsat-o fantezia populară despre frângerea lui Horea pe roată și a spus: ,,Te doare ?’’ L-a frânt și i-o rupt degetele de la mână și zice: ,,Te doare ?’’ El zice: ,,Nu mă doare că-i pentru dreptate!’’ Și i-a smuls și mâna și el tot așa a spus că-I pentru dreptate, nu-l doare. Și așa și cealaltă mână și picioarele, l-o tot întins până o murit. El tot a zis: ,,Nu mă doare că mor pentru dreptate!’’
Horea, care a vrut să-I scoată pe oameni din iobăgie, a murit ca un erou, iar vânzătorii Horii au fost tot mai urâți de popor pentrun că jugul iobăgiei a ajuns de nesuportat.
Se zice că verii care l-au trădat și vândut pe Horea au primit o căldare de bani cu care au cumpărat grâu și au făcut pâine. Dar când au scos pâinea din cuptor și au rupt-o în două ,,a fost sânge la mijloc’’.
De peste două sute de ani trupul lui Horea, sfârtecat pe roată la Alba Iulia, stă, ca o rădăcină a neamului, în țărâna țării care l-a zămâslit.
Amintirea lui a rămas, însă, vie, foșnind ca o bogată coroană, în conștiința poporului care l-a adorat cu convingerea că: ,,Pân a fost Horea-mpărat / Domnii nu s-au desculțat, / Nici în pat nu s-au culcat, / Nici la masă n-au mâncat. / Cât fu Horea căpitan / Și domnii purtau suman, / Până ce fu Horea crai, / Pe domnire era vai.’’
Nu există cătun în Ardeal, unde Horea să nu trăiască și azi în sufletul celui din urmă țăran ca simbol al dorului de dreptate – scria Liviu Rebreanu, în 1928, pe când se documenta pentru romanul Crăișorul.
Amintirea lui Horea rămânând vie în memoria artiștilor și a scriitorilor. Ciopârțirea lui pe roata de la Bălgrad a fost un prim pas spre marea Unire de la Alba-Iulia, de la 1 decembrie 1918. Un al doilea pas istoric l-a făcut Avram Iancu la 1848.
În vara acestui an se împlinesc 145 de ani de la moartea lui, pe care poetul popular a plans-o ca nimeni altul: ,,Bate-mi vântul cetina / Rupe-mi-se inima / Și mă doare sufletul / Când aud plângând codru. / Când aud valea vuind / Și florile suspinând. / Moți cerniți în poartă stând / Plângeti, mamelor, cu jale / Florile de pe cărare. / Jeliți mamelor cu dor / Și voi, brazi de pe ponor, / S-a dus mândru crăișor. / Nu s-o dus să numai fie / C-o plecat – napoi să vie.’’
Mihai Eminescu, Octavian Goga, Lucian Blaga, Emil Isac, Mihai Beniuc cinstesc memoria și-i evocă personalitatea lui Avram Iancu, înfățișându-l ca pe un simbol al vigorii și inteligenței neamului românesc.
Sculptorii i-au tăiat chipul dârz în piatra țării, precum poporul în inima sa, pictorii l-au exprimat în culori de nesters, muzicieni i-au cântat personalitatea în tonuri grave, energice.
Cea mai emoționantă evocare a lui Avram Iancu a facut-o mai întâi, tot poetul popular care-și hrănește inspirația dintr-o sinceritate desăvârșită și dintr-o admirație fără margini: ,,Uite, Iancu trece dealu / Că-i cunosc țundra și calu. / Calu-i sur și țundra albă, / Nu-i ca el în țara-ntreagă. / De-ai umbla ca grâu-n ciur, / Nu-i ca Iancu prin prejur. / De-ai cota ca focu-n vatră, / Om ca Iancu, niciodată’’.

,,Frunzuliță ruptă-n șapte,
Om ca Iancu n-are moarte’’.

11q1D 1 Decembrie 2017

1 DECEMBRIE NOI 3

Sursa foto@ powerpoint : Arhiva personală a maestrului Irinel Popa

Redacția ziarului Criteriul Național mulțumește maestrului Irinel Popa pentru acest minunat material

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo