Criteriul National

Câte ceva despre aptitudinea muzicală

aprilie 07
20:41 2015

muzica

Este de la sine înţeles că, pe suprafaţa acestei planete blagoslovite de Dumnezeu NU există popor care să nu cunoască sau să nu fi cunoscut muzica, fie într-o formă simplă, fie într-o forma evoluată, ca efect al unei cultivări sistematice. De la tam-tam-urile primitivilor până la marile creaţii simfonice, muzica s-a bucurat de o apreciere unanimă, prin caracterul ei înălţător, prin cumulul de emoţii intense pe care le poate declanşa în sufletul omului.

Fiind una dintre cele mai raspandite arte, muyica are acea capacitate de a produce vibraţii sau emoţii intense, veselie sau melancolie, nu numai omului aflat pe o treaptă superioară de cultură şi civilizaţie, ci şi celui care are de parcurs un drum lung de parcurs până să ajungă la acest stadiu. Omul a cântat întotdeauna, fie în orele de odihnă, fie în cele de muncă, manifestându-şi atât stările sufleteşti de natura afectivă, cît şi preocupările, gândurile sau chiar ideile. Muzica este un mod specific de reflectare a realitătţi, prin tonus melodic, prin redarea unei structuri şi înlănţuiri de sunete atât de ingenios sau inedit armonizate.

Aptitudinea muzicala este o însuşire a personalităţii care face posibilă efectuarea cu succes a activităţii muzicale. O persoană ce deţine această aptitudine muzicală manifestă interes şi  o anumită înclinaţie deosebită pentru muzică. Practic oricine poate fredona melodii, le poate cânta,le poate învăţa cu uşurinţă frânturile sau cântecele auzite, manifestă o dorinţă. Această predispoziţie de a cunoaşte cât mai multe date din domeniul muzical se află în stare latentă în foarte puţini din actuala generaţie de copii.
Bineânţeles,talentul muzical constă în dezvoltarea aptitudinii muzicale la un nivel superior, caracterizat prin originalitate şi acea mult râvnită capacitate creatoare. Atunci când o persoană reuşeşte să creeze o muzică originală, cuceritoare, răscolitoare,ce exprimă idei, sentimente şi dorinte profund umane, cu certitudine putem să admitem că ne aflăm în prezenţa unui evident talent muzical.
 Unii oameni răman la stadiul aptitudinii muzicale, pe când alţii, depun o muncă intensă şi sistematică,ajungând adevăraţi profesionişti. chiar dacă nu au aceste aptitudini, aceste talente muzicale înnăscute.
 Din punct de vedere senzorial este necesară o bună acuitate auditivă, datorită căreia să se poată percepe înălţimea sunetelor, intensitatea lor, ritmul, armonia şi timpul. Acuitatea auditivă se caracterizează printr-un prag al sensibilităţii sonore şi al celei diferenţe scăzute, adică tocmai capacitatea de a percepe cele mai fine şi mai diferite sunete.
Nu totdeauna o persoană care dispune de un organ auditiv bun dă dovadă de înzestrare muzicală. Spre exemplu,dacă într-o clasă, foarte mulţi elevi se remarcă printr-un auz foarte fin, capabili de a diferenţia sunetele aparatelor de fizică, vocile colegilor etc.,ei nu pot fi însă sută la sută inzestrati muzical. Aceasta înseamnă că numai simpla percepere a sunetelor nu e suficientă, ci este nevoie în plus şi de o întelegere a lor.
Se ştie de absolut toată lumea că Ludwig van Beethoven la un moment dat a pierdut total auzul, dar aceasta nu l-a impiedicat să compună una dintre cele mai frumoase simfonii( cea de-a IX-a), din cauza că dispunea de o înaltă înţelegere a sunetelor, a armoniei acestora pe care le auzea în minte, adică în auzul interior. Aproape toţi cercetătorii aptitudinii muzicale sunt de acord de existenţa unui auz exterior şi a unui auz interior. Prin auzul exterior sunt percepute sunetele şi melodiile de afară, iar prin cel interior cele care se elaborează în minte sau cele care ni le reprezentăm.
 Se atestă faptul că la genialul compozitor Ludwig van Beethoven- după mărturiile contemporanilor- auzul interior era foarte dezvoltat, fapt care a contribuit ca activitatea lui componistică să nu înceteze odată cu apariţia surzeniei, ci să se desfăşoare în condiţii identice dacă nu chiar superioare.
Este incredibil şi totdată inexplicabil acest fenomen.Dacă ţinem cont de faptul că înălţimea unui sunet este determinată de frecvenţa sau numărul de vibraţii pe secundă. atunci sunetul cu o frecvenţă mare este înalt, iar cel cu o frecvenţă scăzută este jos. Pentru o persoana cu aptitudine muzicală este imperios necesară capacitatea de a diferenţia sunetele după înălţime, nu numai extremele, care se percep usor, ci şi sunetele foarte apropiate, cu mici diferenţe între ele.Intensitatea sau tăria unui sunet depinde de amplitudinea undelor sonore. Pentru ca un sunet să poata fi perceput, trebuie să îndeplinească atât condiţii de frecvenţă, cât şi de tărie sau amplitudine. Un sunet perceptibil ca frecvenţă, dar cu amplitudine scăzută nu produce senzaţie auditivă.În concluzie, un bun organ auditiv distinge clar intensitatea sunetelor.
Prof. Dr. Daniel Mihai, C.N.A Regina Maria Constanța, redactor șef al ziarului Criteriul Național
   
 Sursa foto: motivonti.ro

 

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro