Criteriul National

Câteva păreri subiective despre muzica clasică

Câteva păreri subiective despre muzica clasică
mai 30
18:20 2016

Despre muzica clasică s-au tot scris și spus de-a lungul timpului nenumărate lucruri.Importanța de necontestat celebrează în primul rând acel triumf al spiritului asupra tuturor celorlalte forme de manifestare pure,ale culturii.

Jazzvocal1

Beneficiind și de aportul însemnat al tradiției multi seculare asupra tuturor formelor de artă,muzica clasică cultă rămâne una dintre mărturiile cele mai elocvente.

De exemplu,dacă aducem în discuţie ceva din muzica romantică germană mă voi referi la Johannes Brahms ce datorează o mare parte din abordarea sa de compoziție  înaintașilor săi Bach,Beethoven.

Ludwig van Beethoven și a transformat limbajul muzical pe care predecesorii săi, W.AMozart și J.Haydn l-au dezvoltat. La rândul lor, au fost inspirați de lucrarea unor genii precum J.S Bach și G.F.Handel. Așadar, se poate observa de la această succintă observație faptul că muzica își respectă dintotdeauna rădăcinile sale cât și un anumit curs firesc.

Această muzică de inspirație supra-naturală are forţa de a avea caracter universal, deoarece posedă acea prospețime și inspirație ,atunci când este redată,interpretată și tălmăcită de fiecare artist în felul său original.

Îndrăznesc chiar să merg mai departe și să afirm faptul că tocmai muzica clasică cât și cea postmodernă neo-consonantă,sau cea contemporană aduce un omagiu tocmai trecutului. Doar dacă aduc în discuție amănuntul referitor la orchestra modernă care folosește în cea mai mare parte instrumentele care își au originea din secolul al XVI – lea,există premise ca muzica clasică să ne amintească că fiecare face parte dintr-acest mare circuit continuu,indisolubil legat de genialitatea compozitorilor care au marcat secolele și totodată stilurile în istoria muzicii.

Răbdarea și concentrarea sunt argumente şi virtuţi necesare!

La fel cum mistic este repetată cântarea sacră pentru a ajunge la o mai mare comuniune cu Dumnezeu, ascultând în mod repetat piese necunoscute de muzică clasică, vom ajunge mai aproape de starea de grațiem. Dar acest lucru necesită răbdare și concentrare, muzica clasică fiind mult mai complex de explicat,de redat decât orice teoretizare,asemănătoare unui film complet de lung metraj ce nu se sfârșește niciodată.

Ascultând muzică clasică putem ajunge să atingem ceva cu adevărat sublim. De ce să nu dezvoltăm o astfel de abordare deschisă la tot, astfel încât să putem cuprinde și bucura ființa lăuntrică cu unele dintre experiențele cele mai necunoscute și totodată provocatoare pe care trebuie să le experimentam cu toții în viață?

Gândirea simfonică se cultivă şi se dezvoltă!

Muzica clasică ne ajută să realizăm ceea ce se numește ”gândire simfonică”. În timp ce orice șlagăr de muzică ușoară este de numai 3-4 minute, cea simfonică este de aproximativ 25-40 de minute. Și nu este vorba doar despre durată. Compozitorii și interpreții muzicii clasice sunt meșteri în subtilități. E chiar de prisos să amintesc de faptul că  există în această muzică o complexitate emoțională și intelectuală,pe care oricine o poate obține.

Lucrările solistice,în special cele concertante prin profunzimea lor pură și de amploare, ne încurajează să ne extindem viziunea, conștiința, și să dezvoltăm o mentalitate abundentă. Prin încurajarea gândirii, a imaginii de ansamblu, ele ne ajută să înțelegem mai bine viața, discernând între emoție și gândire.

O adevărată colaborare presupune o disciplină şi o aplicare a unor principii!

Ascultarea a orice orchestră de cor în concert sau muzica pe care o asculți acasă, ne oferă o impresie comună: aceea de lucru în echipă. Pentru a realiza o expresie unitară, în timp ce te joci cu diferite instrumente sau cântatul pe mai multe voci, cu melodii diferite și la diferite ritmuri, nu este o sarcină ușoară. Și, dincolo de simple note, există, diferențe potențiale în stil și interpretarea pe care fiecare membru al grupului o are.

Pentru a aduna toate aceste diferențe și pentru a realiza o unitate unică de exprimare, mitacolul sau măiestria sunt atribute esențiale. Poate acest miracol de zi cu zi, din sălile de concerte de muzică clasică, ar trebui să ne învețe cât de importantă este munca oricărui artist.

Ca să vă dau un alt exemplu, pentru a compune muzică clasică este necesar un nivel de cunoștințe tehnice, care necesită în mod obișnuit ani de învățare și practică. Dar,pentru a realiza acest lucru, muzicienii, chiar și amatorii, trebuie să-și exercite disciplina în practică deoarece este singura cale de a stăpâni lucrările. Numai de asemenea manieră reușim să începem a învăța să prețuim munca oricărui creator.Vă mărturisesc deschis că ar merita devotamentul nostru.

În final, muzica clasică nu trebuie privită ca o relicvă sau ca o simplă  distracție. Aceasta a fost compusă de către oameni aleși, talentați, creativi dar și pasionați de ceea ce făceau,doar dacă ne gândim că ei și-au dedicat întreaga viață pentru a crea ceva de durată.

Muzica clasică ne poate aduce noi perspective și o nouă gândire dacă ne-am apropia cu deschidere și entuziasm. Ea poate stimula viața, ne poate ajuta să transcedem limitele noastre și totodată ne poate găsi adevărata împlinire.

Este ilustrativ un caz descris de Revesz, care a urmărit evolutia unui copil de la 5 până la 13 ani. Astfel, la 7 ani dispunea de un auz absolut, reuşind să descompună aproape fără greşeală un acord, transpunea perfect acorduri polifonice în orice tonalitate, citea cu uşurinţă partiturile şi transcria pe note, putea să cânte pe dinafară, după câteva repetări, o serie de sonate de Beethoven, fugile lui Bach, compoziții de R. Schuman. La 8 ani a compus o serenada, la 11 ani a prezentat in public, cu mare succes, Concertul în mi bemol major al lui Beethoven etc. Cu toate acestea el nu a ajuns un veritabil talent muzical, ci, din cauza lipsei de perseverență, s-a pierdut. Nu trebuie uitat însă că marile talente muzicale nu sunt produsul exclusiv al înzestrării native, ci mai ales al unei munci încordate și perseverente.
   George Enescu obișnuia adesea să spună: “În muzica este nevoie de talent cam 30%, restul de 70% este muncă”, prin acel “30% talent” înțelegând inzestrarea nativa, care reprezintă un procent mult mai mic decât munca (70%), iar renumitul violonist ceh Jan Kubelik (1880-1940) afirma că “muncind 18 ore pe zi, timp de 20 de ani, poți ajunge celebru”, fapt ce trebuie interpretat în sensul ca munca este izvorul cel mai profund al adevăratului talent muzical.
Sursa foto :http://www.radiochisinau.md/
Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanţa, redactor șef al ziarului Criteriul Național

Comentarii

Comentarii

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo