Criteriul National

Celebrul sărut din Times Square- simbol al speranţei, cu protagonişti încă necunoscuţi

Celebrul sărut din Times Square- simbol al speranţei, cu protagonişti încă necunoscuţi
mai 09
12:38 2016

Fotografia a devenit extrem de celebră, după ce a făcut înconjorul lumii, deoarece s-au realizat statui pe marginea portului. Este deja o tradiţie la marinarii americani, ca să-şi sărute iubita în acest fel, unii chiar în locuri publice precum Times Square. Momentan, există deja doi bătrâni diferiţi care revendică acest moment istoric şi susţin că ei sunt cei din acest vechi instantaneu.

150813170148-mendonsa-split-restricted-exlarge-169         kissing_1_real

În acea poză apar doi marinari, unul cu sărutul iar cel de-al doilea e aflat în plan îndepărtat. Ca şi posibilă explicaţie, s-ar părea ca ei să fi fost dar fiecare pretinde că el ar fi fost personajul principal.

article-2581304-1C4D2DB000000578-809_634x852 (1)

Ca mărturie există mai multe poze făcute concomitent din unghiuri diferite, ceea ce arată că acolo erau mai mulţi fotografi si care au apăsat pe buton în timpi diferiţi. Acest fapt este înţeles din faptul că în cadrul subiecţilor principali fundalul este în mişcare, apar niste personaje pe fundal în mers. Sunt fotografii diferite care demonstrează acest lucru.

 

Mai mult ca sigur, acesta reprezintă doar un curent creat întâmplător de catre fotografii diferitelor tabloide americane realizate special pentru marcara zilei victoriei preilejuite de data de 9 Mai 1945.

Celebrului sărut apărut într-o fotografie de pe coperta revistei Life Magazine din 1945 înfăţişează c un marinar care sărută pasional o asistentă, ca semn de comuniune şi bucurie venit la sfârşitul războiului.

În Times Square, în anul 2010 a apărut şi o reprezentare gigantică  de opt metri, a celebrei fotografii, iar veteranii celui de Al doilea Război Mondial prezenţi la eveniment au declarat „că doresc ca generaţia de azi să-şi aducă aminte de cei care au luptat în cea mai mare conflagraţie mondială.”

Marinarul şi asistenta nu se cunoşteau, potrivit informatiilor vehiculate în presa acelor timpuri, iar identitatea lor nu este certă nici astăzi. Mai multe publicaţii au susţinut ideea conform căreia numele asistentei ar fi Edith Shain, şi ca ea ar fi fugit pe stradă de fericire, iar acolo un marinar a luat-o in braţe şi a sărutat-o. Simţindu-se emoţionată atât de moment cât şi de importanţa rolului pe care l-a avut armata americană în acest feroce Război Mondial, ea i-a permis să o sarute.

41dI26pBD5L._AC_UL320_SR234,320_

  Scena sărutului va rămâne de atunci un simbol al bucuriei acelor momente. Din unele surse, se pare că sărutul de la care a pornit reconstituirea a avut loc la 14 august 1945, după ce anunţul privind capitularea Japoniei a fost făcut public. Atunci, un marinar a sărutat o asistentă pe care nu o cunoştea, iar fotografia care a surprins momentul a făcut în scurt timp înconjurul lumii. În ceea ce priveşte identitatea protagoniştilor momentului, există multe versiuni iar cea oficială nu a fost stabilită niciodată.
Identitatea marinarului rămâne aşadar incertă, cu toate că mai multe persoane au pretins, de-a lungul timpului, că ar fi protagonistele imaginii care a ajuns sa fie asociată cu sfârşitul războiului.

e8cdd56a2acd9976088c1c6d1fe23431                   hawaii-pearlharbor-kiss_e3          article-2508099-196FFCB600000578-750_306x423

 

 

Sursa foro : http://google.com

Redacția ziarului Criteriul Național mulțumește domnilor Daniel Hintergraber și Daniel Mihai pentru redactarea acestui material !

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu