Criteriul National

Celebrul scriitor care și-a început viața ca o fetiță și a sfârșit-o ca un macho depresiv! Povestea neștiută a celui pe care toți l-am citit |

Celebrul scriitor care și-a început viața ca o fetiță și a sfârșit-o ca un macho depresiv! Povestea neștiută a celui pe care toți l-am citit |
aprilie 14
03:07 2019

„Ernest Hemingway și-a petrecut mai bine de treizeci de ani în lumina reflectoarelor, ca cea mai mare celebritate a Americii. A fost supraviețuitor în cinci războaie, patru accidente de mașină și două prăbușiri cu avionul”. Primele tușe schițate de scriitorul Robert Schnakenberg în cartea sa, „Viața secretă a marilor scriitori (Editura Art, 2017), lasă să se întrezărească portretul unui Hemingway despuiat de culorile oficiale. Întruchipare a virtuții masculine ca adult, scriitorul a intrat în viață ca o fetiță! „Excentrica mamă a lui Hemingway și-a dorit atât de mult o surioară geamănă pentru fiica ei mai mare, Marceline, încât îl îmbrăca pe micuțul Ernest în haine de fată, îl tundea ca pe o fetiță și îl prezenta vecinilor ca pe «fiica» ei Ernestine”, menționează Robert Schnakenberg.

Voluntar în Primul Război Mondial

În copilărie, Ernest s-a revoltat împotriva nevroticei sale mame – care l-a trimis la dansuri și a făcut totul pentru a-l „emascula” – prin adoptarea unei atitudini de macho exprimată ulterior prin pasiunea pentru vânătoare, pescuit și alte activități bărbătești. „Hemingway a prins gustul pentru scris în liceu și și-a însușit stilul literar care devine amprentă personală în timp ce lucra ca reporter începător la publicația Kansas City Star”, amintește Robert Schnakenberg. În 1914, când Primul Război Mondial sfârteca Europa, Hemingway s-a înrolat în armată ca șofer de amulanță pe frontul italian. „Experiența aceasta va sta la baza romanului «Adio, arme». În iulie 1918, mașina lui Hemingway este aruncată în aer de un obuz, iar el se alege cu răni de șrapnel la ambele picioare. După ce și-a îngrijit rănile cu mucuri de țigară, a reușit să-și târască un camarad la adăpost, un act de curaj care i-a adus o medalie din partea guvernului italian și un bilet de ieșire din zona de război”, detaliază scriitorul Robert Schnakenberg.

La vânătoare de submarine nemțești

Faima și banii câștigați din scris i-au permis lui Hemingway, care se autointitula „Papa”, să caute noi experiențe violente, probabil în încercarea de a contrabalansa tratamentul impus de mamă în copilărie. A fost, așadar, corespondent în timpul Războiului Civil din Spania, a participat la vânători sângeroase în Africa sau la coride în Peninsula Iberică. „Când a izbucnit cel de-Al Doilea Război Mondial, Hemingway și-a ignorat vârsta înaintată și pe bănuitorul șef FBI, J. Edgar Hoover, și a plecat la vânătoare de submarine nemțești pe coasta Cubei. Unii susțin că această escapadă a fost de fapt un pretext pentru a se îmbăta și a merge la pescuit. La fel ca în cazul implicării în lupta pentru eliberarea Parisului, în fapt o vizită prelungită la barul Hotelului Ritz”, speculează Robert Schnakenberg.

Criticul literar și părul de pe piept

Ironizat de criticul literar Max Eastman într-o recenzie la cartea Moartea după-amiază – „autorului îi lipsește încrederea liniștitoare că este un bărbat în toată firea, iar stilul său literar este ca un bărbat care-și pune păr pe piept” -, Ernest Hemingway nu l-a iertat. La câțiva ani de la apariția acestei cronici incendiare, scriitorul a dat nas în nas cu criticul în biroul editorului Maxwell Perkins. I-a strâns mâna, apoi s-a repezit asupra lui Eastman, i-a rupt cămașa, a făcut-o ferfenițe și pe a lui, după care a rânjit satisfăcut, lăudându-se cu podoaba capilară de pe piept! „Ce vrei să spui, mă acuzi pe mine de impotență?”, i-a strigat Hemingway criticului literar, șocat de agresivitatea scriitorului. L-a trântit pe Eastman la pământ, i-a aruncat în față un exemplar al buclucașei cronici, apoi a trântit ușa biroului și dus a fost. De atunci, Max Eastman n-a mai îndrăznit să scrie o recenzie negativă despre creațiile lui Hemingway.

Material secundar în continuare

Electroșocuri, sedative și o sinucidere

În ciuda faptului că în 1952 activitatea literară a lui Hemingway este răsplătită cu Premiul Nobel, ultimii zece ani din viața americanului sunt măcinați de o cruntă depresie. Tratat cu electroșocuri (metodă prin care i s-a șters o parte din memorie) și sedat pentru a fi împiedicat să se sinucidă, Ernest devenise o povară pentru soția sa, Mary, care-i pusese armele sub cheie, în pivnița casei lor din Kechum, Idaho. „Din păcate, deznădăjduitul Hemingway a găsit cheile și în dimineața zilei de 2 iulie 1961 și-a pus pușca la tâmplă și a apăsat pe trăgaci. Cel care spusese cândva că «un om poate fi distrus, dar nu înfrânt», a reușit până la urmă să se distrugă”, apreciază scriitorul Robert Schnakenberg.

Gregory/Gloria, fiul travestit

Copilul preferat al lui Hemingway, Gregory, a dus o viață dublă, ca travestit, și, în cele din urmă, a optat pentru operația de schimbare de sex. „Și-a luat numele de Gloria, suferea de dese pierderi de cunoștință din cauza depresiei maniacale și a fost arestat de mai multe ori, fiind acuzat de atacuri împotriva forțelor de poliție. Ultima altercație de acest fel a avut loc în 2001, când Gregory/Gloria, aparent sub influența drogurilor, a fost surprins/ă mergând gol/goală pe străzile din Key Biscayne, Florida. Poliția l-a reținut pentru comportament indecent în timp ce travestitul încerca, frenetic, să-și tragă pe el niște chiloți înflorați. Șase zile mai târziu a murit în celula sa, în urma unui atac de cord, în Penitenciarul pentru Femei Miami-Dade”, evocă Robert Schnakenberg.

Blestemul familiei

De parcă povestea lui Gregory Hemingway nu ar fi fost de ajuns, un destin tragic a avut și Margaux Hemingway, nepoata marelui scriitor. Cândva una dintre cele mai apreciate modele din New York, ea a căzut pradă depresiei, abuzul de droguri și problemele de alimentație conducând-o spre sinucidere. În 2 iulie 1996, la exact treizeci și cinci de ani de la sinuciderea bunicului ei, Margaux i s-a alăturat, continuând astfel lanțul sinuciderilor pe care-l începuse tatăl lui Ernest Hemingway, Clarence! Urmase sora lui, Ursula, și fratele lui, Leicester. Margaux avea 42 de ani când a luat o supradoză de fenobarbital în apartamentul ei din Santa Monica, California.

Despre Ernest Hemingway (21 iulie 1899 – 2 iulie 1961)

Naționalitate: americană

Zodie: Rac

Titluri cunoscute: Fiesta (1926), Adio, arme! (1929), Pentru cine bat clopotele (1940), Bătrânul și marea (1952)

Stil literar: lapidar, simplu, succint

Vorbe de duh: „Fă întotdeauna treaz ce-ai spus când erai beat. Așa o să te înveți să-ți ții gura”.

 

Te-ar putea interesa și:




CRITERIUL NATIONAL
www.criteriul.ro

Comentarii

Comentarii

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

România…Inteligența Artificială…Guvernul… - EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Dacă nici acum nu vă vine să credeți, guvernul Dăncilă lucrează la strategia națională pentru Inteligența Artificială. Este inimaginabil, aproape de necrezut, dar elaborarea și ratificarea primei strategii naţionale în domeniul Inteligenţei Artificiale va fi o realitate.
Deseori,obișnuiți cu puțin din ceea ce ne tot oferă „din plin” viața aceasta, nu prea realizăm și nu prea știm să reacţionăm la acest soi de anunț oficial. Iar ceea ce este frapant vine de-acum înainte.

Da, stimabilelor și dumneavoastră onorați domni. Din moment ce a fost declarat „liber la Inteligența Artificială”, consecințele și desele implicații ne vor afecta destinele. Poate părea ceva de domeniul SF,dar tocmai ultimele evenimente au început să contrazică „scenariul.”

A trecut moda când mai auzeam de un nou studiu care descria savant implicațiile profunde pe care le au progresele din domeniul inteligenței artificiale. Iar, inevitabilul s-a pridus.Au căzut în derizoriu acele minți luminate, dimpreună cu toata adunarea numeroșilor experți, a think tankuri sau a celebritățilir din Silicon Valley care își dădeau cu presupsul că aplicațiile practice ale Inteligenței Artificiale urmează să ne schimbe viețile în moduri greu de imaginat.

Inteligenţa artificială este trecută de faza „copilăriei”. Acest lucru îl demonstrează unele experimente eşuate care au avut loc. Iar aici dau ca exemplu cazul „adolescentului” Tay al Microsoft, un robot bazat pe inteligenţă artificială care putea dialoga cu utilizatorii de Twitter. Acesta a devenit nazist în câteva ore, compania fiind nevoită să îl retragă. Incidentul a arătat limitările pe care le au maşinile, incapabile deocamdată să facă diferenţa între bine şi rău sau să dea dovadă de empatie.

Dar, ce anume împiedică pentru ca maşinile să ajungă la astfel de însuşiri umane?

Sunt destui semeni care se tem că inteligenţa artificială va fi folosită ca armă, de guverne sau grupări teroriste. Un astfel de sistem avansat, capabil să înveţe, ar putea să compromită orice sistem informatic şi să aibă acces la informaţii extrem de importante. Mai mult, ar putea lansa atacuri cu arme periculoase şi pot da naştere unui război devastator.

Iar acum, „onor” guvern al acestei colonii susţine cu o frenezie de nedescris această modă, dând dovada unui servilism exemplar! Oare cărui scopuri servește?

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu

Partener media exclusiv

Revista presei