Criteriul National

China şi secretomania „aurului negru „! Contra-editorial

China şi secretomania „aurului negru „!  Contra-editorial
martie 13
18:53 2016
 După ce lumea a încetat să se mai întrebe cât aur au în realitate chinezii, o nouă întrebare îşi face loc în media: cât petrol au chinezii?Adevărul e departe de a fi cunoscut! Numai că, în privinţa deţinerilor, China este extrem de discretă. În afara rezervelor valutare internaţionale, oficial nu se ştie mare lucru despre ce există cu adevărat acolo.
Petrochina_logo.svg
 Condusă după o doctrină neschimbată de-atâta amar de vreme, China este extrem de secretoasă cu ceea ce este al ei. Vizitatorii occidentali rămân şocaţi când observă că în librăriile chinezeşti poţi găsi zeci sau sute de titluri despre Obama, dar niciunul despre Xi Jinping. Singurul lider local pentru care pare a exista apetit editorial e Mao. În rest,totul se petrece într-o suspectă linişte.
Iar acum, ca să nu vă tulbur vreau totuşi să vă reamintesc ceva! Cu siguranţă cunoaşteţi faptul că Banca Poporului din Republica Populară şi Comunistă din China care tipareşte renmimbi  (yuanul) nu aparţine poporului chinez.Iar, dacă şi-n aceste condiţii nu prea ar mai exista motive serioase de a vorbi despre petrol sau orice bogăţie..,atunci, trebuie să ne dăm seama că există cu adevărat statul chinez!
Ca şi argumente contra, cu voia dumneavoastră, fără să am pretenţia de a-mi da dreptate, vreau să adresez următoarele două întrebări:
1)Cum anume ar fi să fi considerat stat suveran şi independent când nu ai dreptul să-ţi tipăreşti propria moneda?
2)Cum este să fi stat independent cu pretenţii de putere globală când practic nu ai control, în absolut niciun moment asupra propriei  economii?
China s-a metamorfozat asemeni unui experiment de lagăr de muncă , în care ei sunt consideraţi de străini cât şi de către cel mai iubit dintre predictorii globali ca fiind urmă torul mare Imperiu!Vă rog chiar să reţineţi acest termen! Nu de alta, dar premisa de la care pleacă acest editorial nu se doreşte a fi una tendenţioasă sau falsă ! Chiar daca raţionamentul este absolut corect concluzia nu poate avea valoarea logică a unui adevăr! China ca şi Rusia, USA, Germania , UK, etc sunt de fapt colonii ale Imperiului Global!
In timp ce aceste colonii sunt manevrate unele împotriva celorlalte pentru un control global mai eficient, predictorul global  îşi vede mai departe de activităţile sale iar acestea se leagă de promovarea unei campanii agresive de reducere a populaţiei Terrei şi
totodată dezvoltarea unei inginerii de intensificarea a urii și a violenței rasiale împotriva altor popoare din punct de vedere sociale în care popoarele să devină vulnerabile în cazul izbucnirii vreunui conflict armat de anvergură !
Cunoscând la nivel minimal aceste aspecte, problema petrolului vine ca o consecinţă nefastă la aceste amănunte ce practic sunt cunoscute dar nimeni nu le ia deloc în serios!
China-SUA-70
 Din acel „turn de fildeş” al Puterii,cei care conduc destinele omenirii sunt destul de multumiți cu involuția noastră ca specie, ca dezvoltare intelectuală, economică şi umană!
Iar, dupa ce au inventat crize de tot felul, răspândesc şi probează arme, virusuri sau se „joacă” cu arme meteorologice (proiectul HAARP fiind doar un exemplu), maleficii (deoarece nu sunt deloc umani) vor să- şi”desăvârşească ” distrugerea prin acapararea monopolului petrolului de către China în cel mai scurt timp!
  Iar aici, cu voia dumneavoastră vin cu argumente ce probează toate cele expuse de mine în această viziune destul de tenebroasă şi cu iz apocaliptic!De aceea, tradiţia este o valoare unanim acceptată în China. Practic nimeni nu va pune vreodată la îndoială vreuna din deciziile luate cu discreţie de liderii ţării. Şi să nu vă imaginaţi că, dacă la putere s-ar afla Lao Tse sau Sun Tzu, lucrurile ar sta altcumva. China îşi urmează imperturbabilă drumul,înaintând în acelaşi fel, în aceeaşi direcţie. Vă rog să nu vă imaginaţi că ţinta ei ar fi să devină centrul Pământului, ci al Universului.
Poate că este încă unul dintre motivele pentru care nu vom putea şti cu exactitate cum stau în realitate lucrurile. În ceea ce priveşte rezervele de petrol, pentru unii e de neînţeles apetitul mediei occidentale în ceea ce priveşte acest subiect.
Mi-am pus o mulţime de întrebări dar la care nu am aflat nicio soluţie! De exemplu, în clipa de faţă, chiar când lecturaţi acest material, aveţi habar care este rezerva de petrol a SUA? Sau cea a Germaniei, Franţei etc ?
Poate că o să vă apară un rid sau o grimasă „nevinovată” pe chip, dar atunci ce sens ar avea să ne intereseze cât petrol stochează China? Nu-i aşa că pare genul de subiect pentru care nu prea se merită să-l dezbatem?
china
Poate că la o primă vedere, conform unui algoritm necunoscut…aşa ar sta lucrurile. Există însă câteva mici-mari amănunte care încep să conteze. În primul rând, China se îndreaptă vertiginos către statutul de prim consumator de petrol al lumii. Deocamdată sunt pe locul doi, după SUA. Iar consecinţa logică a acestei situaţii este aceea că, dacă tot se foloseşte atâta petrol, e cazul să ne şi protejăm
cumva. Iar acest lucru se poate face cel mai bine, numaidecât deschizând o piaţă de tranzacţionare a petrolului în moneda proprie,naţională.Iată-ne ajunşi la capitolul „şoc şi groază”!Pentru erezia de a încerca să vândă petrolul în altă valută, temuţiii dictatori Saddam şi Gaddafi au plătit, la propriu, cu capul. Erau însă în faţa unor ţări subdezvoltate economic şi militar.
 În cazul Chinei lucrurile stau diferit. În primul rând, chinezii nu şochează. Mai mult, nu fac niciun fel de rabat de la aşa-zisele standarde internaţionale. Când au fondat Banca Asiatică de Infrastructură (AIIB) au făcut-o transparent. Aşa se face că protestele americane au sunat la fel de autentic precum urletele disperate ale unor babe aflate prin piaţă în faţa unor preţuri care li se par mari. Când a fost vorba de includerea yuan-ului în coşul SDR au procedat la fel: au demonstrat că există o „eroare” de calcul în ceea ce priveşte alcătuirea coşului valutar al FMI şi au avut câştig de cauză.În ceea ce priveşte petrolul, lucrurile stau oarecum la fel. Este mai mult decât logic să-şi tranzacţioneze materia primă din care înhaţă o cotă substanţială de piaţă în monedă proprie. Mai mult, e „politically correct” să încerce să se protejeze de interesele externe care ar putea-o deturna de la ţinta stabilită. Şi-atunci, absolut toată operaţiunea e justificată de realitate.grafic

Iar pentru americani reprezintă un dezastru deoarece o nouă monedă îşi face loc pe piaţă.  Imperturbabil,după regulile lor vulturii americani constată cu stupoare că nici ei nu le pot încălca. Pe de altă parte, e foarte greu să…” te joci” cu China. Yankeii nu o pot include unilateral în rândul statelor teroriste, nu pot inventa acolo grupuri ciudate care „atacă America”. În plus, în ultima vreme, Rusia pare constrânsă să se comporte ca un „prieten, aliat” având un braţ armat totdeauna ….ridicat pentru China!După  cum se observă, situaţia chiar se complică.

Revenind, oare cât petrol are China în rezerve? Şi la ce are nevoie de atâta petrol?

total_energy_consumption

Atunci când există premise ca să faci o piaţă de tranzacţionare, trebuie să deţii materia primă pe care o tranzacţionezi. Mai mult, ca ţară, trebuie să dispui de un climat economic stabil, un exccedent suficient pentru a putea face faţă unor dezechilibre. Pe moment , China se pare că are o capacitate stocată care i-ar acoperi aproximativ treizeci- patruzeci de zile de consum. Cel puţin aşa estimează anonimii care se dau posesori de informaţii confidenţiale. Pe de altă parte, ţara importă substanţial mai mult decât necesarul său. Aceasta sugerează că există şi alte capacităţi de stocare care sunt necunoscute.

Mergând din aproape în aproape, din confruntarea americano-rusă cei care câştigă substanţial sunt… chinezii. Mai e cazul să vă fac anumite dezvăluiri referitoare la petrolul ieftin pe care-l stochează? Mai mult, de la debutul anului 2016, chinezii pregătesc intens startul tranzacţionării petrolului în yuani. Iar,pentru a preveni abuzurile, au stocate cantităţi suficiente pentru a combate volatilitatea pieţei, fiinsd de fapt o strategie făcută ca la carte.

Voi încheia cu acea „privire în viitor”, deoarece dacă lucrurile merg în acest sens, yuanul va fi monedă forte care se va tranzacţiona internaţional. Iar noua piaţă de tranzacţionare a petrolului va da o lovitură dureroasă monopolului anglo-american,nemaamintind de rezervele confidenţiale ale Chinei, speculatorii „de calibru” care ar putea fi trimişi să destabilizeze noua piaţă şi-ar putea vedea conturile tocate, spulberate într-o infernală maşinărie acoperită fizic din toate părţile…

 

Sursa foto : en.wikipedia.orgwww.lovendal.rowww.eia.govjohnib.wordpress.comwww.reuters.com

 

Comentarii

Comentarii

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo