Criteriul National

Cinci moduri in care jucariile de plus ajuta copiii in functie de varsta

Cinci moduri in care jucariile de plus ajuta copiii in functie de varsta
februarie 15
13:21 2017

De obicei, prima jucarie a unui copil este una de plus, fie ca vorbim despre ursuleti sau alte animalute haioase. Magazinele sunt pline de astfel jucarii pentru ca vorbim despre o adevarata industrie dedicata realizarii de jucarii de plus sub diferite forme, incepand de la cele care imita animalele adevarate si pana la cele inspirate de personaje de desen animat. In timp ce adultii le considera doar niste jucarii pufoase si dragute, pentru copii ele au o importanta mult mai mare. Copiii de diferite varste le iubesc, ajungand sa se ataseze de ele pentru mai multi ani. Jucariile de plus au un rol educational pentru cei mici in mai multe feluri, in functie de varsta:

  1. Bebelusii:

Bebelusii iubesc sa atinga materialul moale si pufos al jucariilor, si sa se joace cu blana fina, mustatile si ochii animalutelor de plus. Din curiozitate, le morfolesc in gura, de aceea este foarte important sa alegeti pentru bebelusi jucarii din plus din materiale inofensive, care nu risca sa se dezintegreze pentru ca exista riscul ca cei mici sa se inece cu ele. Alegeti pentru bebelusi animalute cu blana scurta, care nu poate fi smulsa.

  1. Copii intre 2 si 3 ani

Pentru copiii cu varste cuprinse intre 2 si 3 ani, alegeti jucarii rezistente si sigure. La aceasta varsta copiii incep sa invete sa empatizeze, deprinzand limbajul si numele. Astfel, anumite jucarii de plus ajuta copiii sa invete cuvinte uzuale precum pisica, catel, urs, porc, asociindu-le cu sunetele pe care aceste animale le produc in realitate. In plus, la aceasta varsta, jucariile de plus capata un nume si devin prietenii de nedespartit ai copiilor. Cei mici isi exerseaza emotiile pe baza acestor prieteni nevorbitori, strangandu-i la piept, aruncandu-i sau sarutandu-i. De asemenea, se dezvolta instinctele parentale, asa ca jucariile de plus sunt hranite, li se schimba scutecele, sunt invelite pentru a adormi sau sunt asezate pe olita de catre cei mici. Exersand aceste situatii, copiii cu varste intre 2 si 3 ani ajung sa inteleaga schimbarile din viata lor si fac dovada spiritului de observatie. La aceasta varsta, jucaria de plus poate deveni primul prieten din viata unui copil.

  1. Prescolarii

La aceasta varsta, copiii incep sa isi dezvolte imaginatia, iar jucariile de plus sunt incluse de obicei in jocurile inventate de cei mici. O girafa sau  niste iepurasi de plus, de exemplu, nu se vor impotrivi, spre deosebire de un prieten real, sa joace rolul unei printese sau unei profesoare, in povestea imaginata de copil. In aceasta etapa, copiii isi exteriorizeaza mai mult sentimentele si ajung sa poarte conversatii cu animalele de plus. Dupa o suparare pe care a trait-o pe parcursul zilei, prescolarul apeleaza de obicei la jucaria de plus, reconstituind evenimentul care l-a suparat cu scopul de a depasi emotiile negative. La fel ca animalele de companie, jucariile de plus pot ajuta copiii sa fie mai calmi.

  1. Scolarii

Incepand de la varsta de 5 ani, modul in care copiii se joaca reflecta preocuparile lor si relatiile cu oamenii din jur. Jucariile de plus pot tine locul unui public numeros, colegilor de clasa sau unor personaje din povestea preferata in timp ce copilul interpreteaza un rol. La aceasta varsta, cei mici pot deveni foarte atasati de aceste jucarii, continuand sa adoarma cu el, sa le realizeze haine etc.

  1. Copiii mai mari

In aceasta etapa, copiii pot deveni colectionari de animale de plus mai putin obisnuite, fiind atrasi, de exemplu, de cele exotice. Odata cu acest hobby, invata sa clasifice animalele, mediul natural in care traieste fiecare sau notiuni de geografie. Vor fi atrasi sa mearga la gradina zoologica pentru a intelege mai bine aceste lucruri.

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Digital

Digital

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu