Criteriul National

CONCERT OMAGIAL!Sub semnul lui Ion Voicu, la Ateneul bucureştean a fost prezentat un program exclusiv Mozart !

septembrie 12
21:43 2015

 

Mădălin Voicu  a dirijat la Ateneu Orchestra de cameră „Bucureşti Ion Voicu „,ieri 12 septembrie 2015 un program exclusiv W.A. Mozart, cu soliştii Pierre Amoyal şi Ştefan Tarara.

Madalin-Voicu

Descoperind tainele muzicii prin intermediul viorii, Mădălin Voicu a urmat cursurile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, pasiunea muzicianului îndreptându-se ulterior asupra dirijatului, de-a lungul timpului fiind îndrumat de muzicieni de prestigiu precum Sergiu Celibidache, Carlo Zecchi, Corneliu Dumbrăveanu, Hans Swarowsky.

Mădălin Voicu a fost dirijor al Filarmonicii „Oltenia”şi al Filarmonicii „Paul Constantinescu”, fiind totodată un invitat permanent al orchestrelor de profil din ţară, iar concertele susţinuteîn străinătate relevă aprecierea de care se bucură artistul şi peste hotare. A susţinut concerte alături de Orchestra de cameră „Bucureşti”, înfiinţată de către distinsul violonist Ion Voicu, iar din anul 2001 Mădălin Voicu este membru de onoare al Academiei Franceze de Ştiinţe, Arte şi Litere.

Alături de cariera sa artistică Mădălin Voicu s-a dedicat între anii 1990-1995 şi unei intense activităţi didactice, la pupitrul Orchestrei Conservatorului din Izmir (Turcia).

Mădălin Voicu este un promotor al tinerelor generaţii de muzicieni, iar prin intermediul Fundaţiei Internaţionale „Ion Voicu”, realizează o serie de concerte, numeroşi artişti fiind răsplătiţi cu premii din partea Fundaţiei.

Divertimento ul. 1 în Re major, K. 136 (125a K6) a fost compus de Wolfgang Amadeus Mozart la Salzburg, la începutul anului 1772, împreună cu divertismentele K 137 și K 138 în perioada celei de a doua și de a treia călătorie în Italia. Lucrarea este alcătuită din trei mișcări, cu păartea a doua lentă.
Evident, este o lucrare de maturitate și, desigur, este influenţată de  școala şi moda italiană, atât de prezentă în epocă.
Dorind o comparaţie cu Eine Kleine Nachtmusik se poate observa că în acest opus se remarcă acea noţiune de „joc” eminamente distractiv . Se distinge o diferență majoră , aceea de utilizare a unui scrieri muzicale care favorizează adesea  virtuozitatea solistică; ceea ce este posibil să se ia în considerare faptul că, în momentul s-a crezut ca ar fi o adăugare la părțile reale.
Acest lucru este atât de evineţiat în prima mișcare, în special, într-o execuție care ține seama de caracterul luminos al acestei compoziții, unele măsuri pot fi luate în râs mai mult sau mai puţin de orice interpret dar nicidecum o întreagă secțiune.
Necesitatea de a curăța şi împrospăta executia a constituit un etalon al acestei orchestre ce a interpretat impecabil din punct de vedere ritmic și cu un sunet luminos. Consider că tocmai acest aspect a fost  principala preocupare în timpul repetiţiilor acestui ansamblu, având în vedere că ambianţa generală a gustat din plin acest opus.

Partea mediană nu este deosebit de dificilă în ceea ce privește direcția, cu excepția, poate a arcuirii frazelor instrumentelor individuale la sfârșitul celui de a treilea mișcării care urmează un contrapunct riguros bazat pe asimetrii.
Aici, ca și în Eine Kleine Nachtmusik, tehnica de atac a fiecărie mișcări este considerat ca momentul cheie în care interpreții transpun prin indicaţile dirijorale cât şi prin semnele de agogică şi de dinamică pe care orice versiune interpretativă poate să aibe sensul  dorit de muzică.

Concertone în Do Major pentru două viori şi orchestră de coarde K190 a urmat în interpretarea  celor doi solişti Pierre Amoyal şi Ştefan Tarara.

Stefan Tarara a intrat in atenția publicului român odată cu ediția din 2014 a Concursului George Enescu, când muzicianul a fost declarat câștigătorul secțiunii vioară.  Stefan a început să cânte la doi ani şi jumătate, însă piatra de hotar a drumului său a reprezentat-o întâlnirea cu Sir Yehudi Menuhin, când avea 10 ani. Acesta l-a ascultat şi l-a încredinţat că are pentru ce să meargă mai departe. „Din acel moment, pentru mine a fost clar că vioara este viaţa mea”, mărturisea tânărul violonist.

Puritatea şi dialogul soliştilor au încântat publicul iar versiuena interpretativă a fost una de excepţie.

După o binemeritată pauză, Orchestra de Cameră Bucureşti Ion Voicu a prezentat Simfonia nr 40 în sol minor, K550 a nemuritorului compozitor Amadeus Mozart.

Simfonia nr. 40 in sol minor de Mozart este una din ultimele trei mari simfonii ale lui compozitorului (nr. 39, 40 si 41) care prin continut si tehnica de compozitie reprezinta un nivel superior al simfonismului epocii, prefigurand perioada beethoveniana ce va urma. Compusa in 1788, in forma clasica in patru parti, simfonia a devenit in timp una din favoritele publicului (se spune insa ca la prima prezentare Mozart ar fi parasit sala), fiind frecvent inclusa in programele de concert ale marilor orchestre.

 

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo