Criteriul National

Constanța este un oraș minunat

Constanța este un oraș minunat
iunie 17
11:18 2017

constanta

Bineînțeles, primul motiv pentru care iubesc Constanța este faptul că în fiecare dimineață mă trezesc cu briza mării-n nas. Ador Constanța pentru că azi dimineață am făcut o baie în mare înainte să mă spăl pe dinți, la 30 de minute după ce m-am ridicat din pat. Aproape oriunde ai locui în Constanța, ești la maxim jumătate de oră distanță de mers pe jos până la cel mai apropiat petec de plajă.

La Constanța nu se mai înghite mazăre

Al doilea cel mai bun motiv pentru care constănțenii se pot considera fericiți este că Mazăre nu mai e! Ca primar, Răducu a făcut în 15 ani pentru Constanța cât a făcut într-un an pentru Mamaia. Astfel, în timp ce Mazăre a tocat anul în 2014 65 de milioane de lei din banii constănțenilor ca să își poată plimba cocalarul pițipoanca pe promenada modernizată a Mamaiei, în Constanța cele mai frumase clădiri se prăbușesc și vestigii de mii de ani sunt distruse de primărie cu bună știință. Mazăre a avut abilitatea să înțepenească în memoria colectivă a pensionarilor și cocalarilor faptul că este cel mai potrivit primar prin două proiecte. Asigurarea unui climat propice pentru cocalari (Mamaia) și pomana electorală periodică către pensionari (aka pachetul de alimente) l-au făcut pe Mazăre șefu’ la constănțeni timp de aproape un deceniu jumate. Trebuie menționat că măgăriile lui nu prea au ajuns la urechile locuitorilor urbei întrucât aproape toată presa locală este a lui sau a acoliților. Mai mulți jurnaliști mi-au spus că presa din Constanța nu scrie aproape niciodată despre nasoalele a două entități: PSD și RAJA (regia locală de apă).

De toate pentru toți

Un alt avantaj pe care îl are constănțeanul este proximitatea stațiunilor de interes. Dacă ieși la ora 6 de la birou, la 7 poți deja să stai cu berea’n bot pe plajă în Vamă. Dacă ești familist, și vrei ceva liniște, nimic mai simplu. Arunci colacul și gălețica în portbagaj și-ți trimiți partenerul cu soacra și copilul la Eforie (nu contează care). Poți să nici n-ai bani de autobuz, ai Mamaia la un pas distanță. Dacă ești hipiot, ești cel mai câștigat, pentru că în extrasezon orice stațiune este pustie, terenul ideal pentru boemi sau sinucigași.

constanta_pietre

Acasă pentru mai multe etnii

Constanța este unul dintre cele mai multiculturale orașe din România, dacă ținem cont de diversitatea etniilor care locuiesc aici încă din vremuri uitate. În orașul de la malul gârlei trăiesc cele mai mari comunități de turci, tătari și machedoni. Astea sunt cele mai importante trei grupuri minoritare, însă locuitorii constanței sunt întregiți și de lipoveni, bulgari, greci și armeni. Ce mi se pare mișto la adunătura asta pestriță este că, deși au fost mioritizate, comunitățile încă își păstrează vechile obiceiuri. Orice constănțean autentic are cel puțin câțiva prieteni turci, tătari și mache. Aceștia din urmă, au rareori convenții amoroase cu alte etnii (cel puțin oficial), se remarcă printr-un vocabular în care ți se pare că litera “ț” este omiprezentă și sunt vizual opulenți, deși nu toți au bani. În ceea ce îi privește pe turci, ca profan, nu am remarcat nicio diferență față de români, exceptând numele. La tătari însă, fizionomia asiatică le trădează originile și am impresia ca le cam place rock-ul.

“Sarmale + Cola = Love”

Constanța nu este orașul cu cea mai dezvoltată cultură graffiti, dar se poate lăuda cu cele mai spirituale mesaje pe zidurile orașului. Cele mai multe mesaje pot fi văzute pe zidurile din zona de promenada a costănțenilor, respectiv pe peretele falezei. Unul dintre cele mai celebre mesaje este “Mă gândesc la tine în multe feluri, foarte des” iar unul dintre cele mai vechi, pe care nici marea nu l-a spălat, este “It’s all gone, Mazăre!”. Și alte inscripții sunt cel puțin la fel de inspirate:  “Sarmale + Cola = Love”, “Hai să ne petrecem timpu’, dacă tot îl pierdem”, “Capră, misionar”, “Constanța e locu’, aici începe și se termină totu’”, “Aș putea să scriu poeme cu buzele pe gâtul tău” sau “Cine citește e prost”.

O nouă colecție de baruri

Dacă ești adeptul șprițului, și ești, Constanța este locul ideal de stat pe sub mese. În ultimii ani, zona peninsulară a cunoscut o adevărată revoluție a bodegii. De altfel, piața Ovidiu și portul Tomis reprezintă perimetrul fierbinte al orașului. Portul turistic, cu cele vreo 20 de crâșme îți asigură mai ales partea de potol, iar zona piața Ovidiu și străduțele pietonale aferente îți dezvăluie o colecție de baruri noi nouțe. Zona, care începe să semene în oarecare măsură cu centrul vechi din București este în plină expansiune și poți găsi prețuri chiar și pe bugetul băutorului de PET-uri.

În Constanța îți sare peștele în farfurie

Un alt avantaj pentru constănțeni îl reprezintă accesul facil la pește și scoici proaspete. Dacă n-ai chef să stai cu bățul în apă, poți să faci oricând o plimbare prin portul Tomis. Acolo găsești mai mereu câte o șalupă întoarsă de pe mare cu marfă fresh. Iar prețurile sunt mai mult decât ok. Acum câteva zile am cumpărat de la niște pescari 2 kile de midii cu 10 lei, în condițiile în care o porție de 400 de grame la restaurantul de langă locul tranzacției, costă 34 de lei.

Si astea sunt doar câteva motive pentru care Constanța este un oraș minunat.

Ciao, șaule!

panorama

Surse foto : www.criteriul.ro

Redacția ziarului Criteriul Național mulțumeşte domnului jurnalist Enghin Ibram, partener al acestei platforme media

 

 

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu