Criteriul National

De ce este singurătatea atât de toxică pentru corpul uman ? (Partea a Doua)

De ce este singurătatea atât de toxică pentru corpul uman ? (Partea a Doua)
februarie 04
18:08 2018

Loneliness

Singurătatea doare nu doar emoțional. Se poate repercuta și pe plan fizic, deoarece există o legătură evidentă între singurătate și durerile fizice. Singurătatea poate lovi în aproape orice moment, iar izolarea și tristețea pot fi dificil de suportat.

Pierderea unui partener sau departarea temporară de acesta poate face pe oricine să se simtă singur. O persoană se poate simți singură și fără modificări majore în viața sa. Multe studii internaționale au emis și idei conform cărora oricine poate fi singur sau se poate simți singur, chiar și incojurat de oameni.

Singuratatea este pur si simplu sentimentul de rupere de ceilalti . Aici pot aminti faptul că între 5-7% dintre adulții de vârsta mijlocie sau mai în vârsta au raportat prezența sentimentului intens sau persistent de singurătate.

Concluziile unui studiu interesant despre singurătate

Domnul doctor Chris Fagundes a vrut să studieze modul în care singurătatea a influențat modul în care oamenii se simțeau atunci când erau bolnavi. Astfel, profesorul asistent de psihologie de la Universitatea Rice dimpreună cu echipa sa au recrutat 213 de participanți sănătoși și i-au întrebat despre cât de singuri ș-au simțit atunci când au fost în acea stare de izolare forțată.

Apoi, cercetătorii au dat fiecărui participant picături nazale care conțineau rhinovirusul 39, unul dintre virusurile responsabile ce tratează frigul. După acest moment i-au împărțit în camere de hotel separate timp de cinci zile și le-au cerut să înregistreze modul în care s-au simțit.

Când Fagundes și echipa sa au analizat rezultatele studiului, au făcut o descoperire interesantă și deosebit de curioasă, care pune deja multă lume pe gânduri.

„Puneți pur și simplu la cale acest experiment și veți observa. Oamenii singuri se simt mai răi atunci când sunt bolnavi decât oameni mai puțin singuri”, a scris Fagundes și co-autorii săi în articolul din 2017 ce a fost publicat în revista American Psychological Association. Fagundes a declarat că suspectează faptul că mizeria crescută nu este doar o chestiune de percepție.
Singurătatea se pare că determină oamenii să fie mai bolnavi. Studiu după studiu confirmă această concluzie ce sugerează că singurătatea este un pericol pentru sănătate, crescând riscul unei persoane de a suferi o gamă largă de afecțiuni cardiovasculare și cancer pînă la depresie și demență.

Alte studii interesante

O analiză frecvent citată din anul 2015 de la cercetătorii de la Universitatea Brigham Young a arătat că singurătatea și izolarea socială sunt la fel de periculoase precum factorii de risc bine stabilit, cum ar fi obezitatea, fumatul și lipsa activității fizice.

Consecințele cauzate sănătății din punct de vedere al singurătății au devenit punctul central al dialogului public pe scară largă în ultimii ani, deoarece mass-media internațională prin coloși precum The New York Times, Forbes și BBC au avertizat asupra unei „epidemii” de singurătate. Guvernul britanic a numit un nou „ministru al singurătății” în luna ianuarie pentru a contribui la rezolvarea problemei sănătății și a socialității singurătății.

Singuratatea se deosebește de numărul de prieteni pe care o are o persoană sau de cât timp petrece singur, ci este mai degrabă definit de o dorință pentru o mai mare interacțiune socială. Cu alte cuvinte, ești singur când apetitul tău pentru interacțiunea socială este nesatisfăcut. Deci, așa cum fiecare ”singuratic”dorește și poate să-și petreacă singuri zilele, iar în aparență niciodată nu se simte singur,chiar dacă ar fi putut fi înconjurat în permanență de prieteni și de familie.
Tot așa oamenii de știință caută răspunsuri prin explorarea modului în care corpul uman reacționează la această senzație de abandon, de alienare. Concentrându-se pe înțelegerea geneticii și a mecanismelor biologice implicate, cercetătorii se află pe calea găsirii de soluții, dacă nu pentru a eradica singurătatea, ci pentru a reuși să bloccheze efectele dăunătoare.

11

Cei care studiază singurătatea se abonează de obicei la una din cele două explicații potențiale pentru motivul pentru care este atât de dăunătoare este de părere doamna doctor Lisa Jaremka, profesor asistent de științe psihologice și studiere a activităților cerebrale de la Universitatea din Delaware și co-autor dimpreună cu domnul doctoral studiului din 2017 publicat în American Psychological Association.

Primul se referă la faptul că singurătatea este o sursă de stres, iar stresul este cunoscut pentru a avea o gamă largă de consecințe negative asupra sănătății, incluzând tensiunea arterială ridicată, insomnia, indigestia și obiceiuri alimentare ce provoacă slăbiciune corpului uman.
Numai că doamna doctor Jaremka aparține acelei tabere care suspectează că există mai mult decît atât. Domnia sa crede că singurătatea are în mod special psihologic, amenințător. La urma urmei,o multitudine de cercetări demonstreaz că cel mai subtil și nebăgat în seamă sentiment de a fi îngrijit și iubit este crucial pentru binele celui care se află și se simte singur.

„Această necesitate de a face parte este fundamentală faptului că suntem umani. Este ca și aerul pe care îl respirăm”, a declarat doamna doctor Jaremka. „Avem nevoie de oxigen și avem nevoie de relații sănătoase, înfloritoare la fel de mult”.Fără aceste relații, adaugă ea, „rezultă lucruri rele, inclusiv probleme de sănătate”.

Trimiteri și comparații cu alte afecțiuni

Cercetătorii se concentrează asupra unui astfel de „lucru rau” fiind impactul singurătății asupra răspunsului imun, în special rolul său în inflamația cronică. Spre deosebire de inflamația acută, pe care oamenii o pot prezenta ca pe o umflare și o înroșire atunci când au o tăietură sau sunt expuși la un alergen, inflamația cronică nu produce neapărat simptome evidente, dar semnele acesteia pot fi detectate prin teste de sânge. Moleculele inflamatorii circulă în organism, inclusiv în creier.

Infecția cronică este „una dintre principalele îngrășăminte pentru multe dintre bolile asociate singurătății, inclusiv bolile de inimă, cancerul și tulburările neurodegenerative” a arătat o concluzie a acestui studiu.

5

Ce rol joacă singurătatea în inflamația cronică?

Pentru a intelege cum functioneaza sistemul imunitar, se ia in considerare mai întâi două dintre cele mai importante tipuri de agenți patogeni: virușii și bacteriile. Virușii petrec o mare parte din ciclul lor de viață în propriile celule ale gazdei și tind să fie transmise de la o persoană la alta. Ca atare, explică el, sunt patogeni sociali intrinseci.

Bacteriile, prin comparație, în general nu sunt la fel de sociale. Anumite tipuri de bacterii pot prospera în murdărie sau în mediu, de exemplu, și nu pot reprezenta o amenințare dacă nu intră într-o rană.

”Deoarece virușii și bacteriile se comportă diferit, este logic să avem nevoie de cel puțin două tipuri diferite de răspunsuri imune pentru a le aborda – un răspuns inflamator bun pentru combaterea bacteriilor și un răspuns anti-viral bun împotriva virușilor,” a admis cercetătoarea . Problema este că trupurile noastre nu se pot lupta atât în ​​mod optim, în același timp.

Speciile sociale, cum ar fi oamenii și primatele par să fi dezvoltat un răspuns mai puternic anti-viral în mod implicit, ceea ce înseamnă că sistemele imunitare sunt de obicei concentrate pe apărarea împotriva virușilor. Probabil că este mai probabil să prindem un virus de la cineva din cercurile noastre sociale decât să avem niște bacterii infecțioase care intră în pielea noastră printr-o leziune.

Dar, atunci când se confruntă cu o experiență de luptă sau de zbor, sistemul imunitar își redirecționează temporar resursele de la lupta împotriva virușilor pentru a preveni o infecție bacteriană. Și se pare că singurătatea declanșează același răspuns.Astfel, „o modalitate de a gândi despre singurătate este că … activează în mod constant această poziție defensivă în corpul nostru, care ne pregătește să fim răniți”.

Studiul din 2007

Și acest lucru, sugerează el, poate fi adaptabil, deoarece atunci când oamenii sunt singuri sunt mai vulnerabili și cad pradă unor atacuri inamice.

În 2007, oferind un cadru pentru această idee, domnul doctor Steve Cole, cercetător în domeniul genelor de la Universitatea din California, Los Angeles dimpreună cu echipa sa au descoperit diferențe distincte în expresia genelor în celulele albe ale oamenilor singuri, în comparație cu oamenii care au o viață socială și interacționează. În loc să se afle în poziția anti-virală implicită, sistemul imunitar al oamenilor singuri părea a fi înclinat în favoarea producerii inflamației.

”Nivelurile ridicate de inflamație la persoanele cronice singure au determinat unii cercetători să se întrebe dacă medicamentele antiinflamatorii, cum ar fi ibuprofenul, ar putea bloca efectele dăunătoare ale singurătății,”susține domnul doctor Cole.

”Conceptual, cel puțin, acest lucru poate fi posibil,” a completat doamna doctor Jaremka, dar nu abordează problema de bază. ”Dacă ați fi, să zicem, să încetați să utilizați aceste medicamente și sunteți în continuare singuratic, atunci probabil veți avea din nou o inflamație puternică „, se arată în acest studiu.

Singurătatea, la urma urmei, servește o funcție importantă, sugerează dr. Abraham Palmer de la Universitatea din California, San Diego, care studiază cât de multă singurătate este genetică. Palmer, profesor de psihiatrie și vicepreședinte al cercetării de bază, explică faptul că singurătatea poate fi un semnal de avertizare care îi motivează pe oameni să încerce să dezvolte legături sociale, în același mod în care durerea unui ars îi motivează pe oameni să se îndepărteze de o flacără fierbinte.

„Este important [pentru oameni] să mențină legăturile sociale pentru creșterea copilului, generarea de alimente etc. Este important să fii parte a unui grup”, spune el. „Deci este inconfortabil când nu reușești să faci asta, pentru că asta este de fapt un pericol”.

4

Există un tratament pentru singurătate?

Deoarece oamenii au apetituri diferite pentru interacțiunea socială, este important să nu se confunde singurătatea cu izolarea socială. Așa cum unii oameni sunt fericiți care trăiesc singuri, alții pot fi înconjurați în permanență de prieteni și de familie, dar totuși simt că nu au legăturile sociale pe care le doresc.
Deși mulți dintre noi se simt periodic singuratici, singurătatea pare a fi o zi de zi cu adevărat dăunătoare pentru mulți ani – când devine un stil de viață și nu doar o fază tranzitorie.

Deci, ce putem face despre singurătate? Un răspuns evident poate fi acela de a pune oamenii singuri într-o cameră și de a-i încuraja să socializeze. Dar domnul doctor Cole spune că această tactică poate face lucrurile să se înrăutățească. La urma urmei, o cale sigură de a face pe oameni să se simtă nesigur social este să se înconjoare cu străini cu care se confruntă cu probleme.

”O percepție greșită este că persoanele singure nu dispun de competențe sociale,”e de părere doamna doctor Lisa Jaremka de la Universitatea din Delaware. Pur și simplu învățându-i cum să se angajeze în societate sau să-și „facă prieteni” nu prea au alte motive de îngrijorare.

Ce ar putea să funcționeze sunt versiunile specializate ale terapiilor comportamentale cognitive. Aceste terapii, realizate cel mai bine cu un terapeut, implică faptul ca oamenii pot să-și recunoască și să-și reconstituie modelele de gândire în jurul singurătății.

Deoarece oamenii singuri au tendința de a avea un răspuns inflamator exagerat -ca de exemplul modul de a face față rănirii- medicamentele antiinflamatorii, cum ar fi ibuprofenul, reprezintă o modalitate „modestă dar promițătoare”în a proteja împotriva consecințelor singurătății. De aceea, domnul doctor Cole admite faptul că, deși există anumite medicamente ,ele nu fac altceva decît să avertizeze, încă în fază incipientă declanșarea unor probleme și mai mari. Domnia sa descrie inflamația ca fiind „una dintre principalele îngrășăminte” pentru multe boli cronice.

Dincolo de aceasta, colaborarea la un fel de proiect prosocial pare să ajute. Atunci când sarcina se concentrează pe un scop comun, se pare că este un „atac bun indirect asupra singurătății”, a concluzionat domnul doctor Cole.

giphy

Sursa foto : google.com

Bibliografie

1.Andersson L. Intervention against loneliness in a group of elderly women: An impact evaluation. Soc Sci Med. 1985;20:355–64
2. Jones WH, Hobbs SA, Hockenbury D. Loneliness and social skill deficits. J Pers Soc Psychol. 1982;42:682–9
3. Nerviano VJ, Gross WF. Loneliness and locus of control for alcoholic males. J Clin Psychol. 1976;32:479–84
4. Buchman AS, Boyle PA, Wilson RS, James BD, Leurgans SE, Arnold SE, et al. Loneliness and the rate of motor decline in old age: The rush memory and aging project, a community-based cohort study. BMC Geriatr. 2010;10:77.
5. Brooks M. Lonely elderly at risk for functional decline, death. Arch Intern Med. Available from: http://www.medscape.com/viewarticle/765887 .
6. Qiu C, Kivipelto M, von Straus E. Epidemiology of Alzheimer’s disease: Occurrence, determinants, and strategies toward intervention. Dialogues Clin Neurosci. 2009;11:111–28.
7. Harison P. Loneliness increase dementia risk among the elderly. Medscape News-Psychiatry and Mental Health. 2012.

Sinteza și documentarea au fost realizate de către Prof. Dr. Daniel Mihai, redactor șef al platformei media Criteriul Național

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu