Criteriul National

De ce moartea câinelui e uneori dureroasă și asemănătoare cu cea a unei persoane apropiate

De ce moartea câinelui e uneori dureroasă și asemănătoare cu cea a unei persoane apropiate
martie 14
08:51 2017
b
Întotdeauna ne este dificil să ne împăcăm cu ideea și să acceptăm dispariția, moartea animalului de companie. În timp, acesta ajunge sa faca parte din familia noastră, îl tratăm ca pe un membru apropiat al familiei, iar copiii îl consideră prietenul lor de joacă, prietenul care nu se supără niciodată.
Cum abordăm acest subiect sensibil, al pierderii?
Atunci când ne confruntăm cu durerea pierderii cățelului nostru nu există cuvânt, gest sau compasiune care să poată atenua această tristețe. Considerând că pot atenua durerea provocată de dispariția patrupedului, unii recurg la cuvinte de consolare sau rostesc faimoasa frază atât de comună din păcate: „dar nu era decât un câine!”
Cu toate acestea, cei care au iubit un câine știu adevărul: propriul tău animal de companie nu este „doar un câine.” De multe ori, mulți au prieteni care li se destăinuie că un sentiment de vinovăție pune stăpânire și îi întristează peste măsură, la fel ca și cum ar fi pierdut pe cineva din familie.
 Cercetările au confirmat faptul că, pentru majoritatea oamenilor, pierderea unui câine este în aproape orice mod comparabil cu pierderea unui om iubit. Din păcate, există puține consolări în obiceiurile noastre culturale, deoarece nu există ritualuri de durere, nici nu se pot alcătui necroloage în ziarele locale, nici nu există posibilitatea oficializării vreunui serviciu religios – pentru a ne ajuta să trecem peste pierderea unui animal de companie. Poate că acestea ne-ar determina să ne simţim mai apropiați, chiar dacă unora jena îi determină să arate publicului durerea apăsătoare.

Uneori, patrupedul preferat constituia chiar sufletul care veghea la capul unui bătrân singur, împărțea cu el zilele suferinței și ale tristeții și ne înveselea diminețile sau orice alt moment al zilei.

Poate că, dacă oamenii au înțeles cât de puternică și intensă legătura este între ei și câinii lor, o astfel de durere ar deveni mai larg acceptată. Acest lucru ar ajuta foarte mult pe proprietarii de câini să integreze moartea în viața lor și să îi ajute să avanseze.

Ce este  mai exact această legătură pe care fac unii dintre noi o au cu prietenii necuvântători?

 Pentru început, câinii au trebuit să se adapteze pentru a trăi cu oamenii.Iar acest lucru a fost posibil de-a lungul tuturor perioadelor istorice. Și a făcut-o foarte bine, deoarece este singurul animal care a evoluat în mod specific pentru a fi însoțitorul și prietenul omului. Antropologul Brian Hare a dezvoltat „ipoteze de domesticire” pentru a explica modul în care câinii s-au metamorfozat de la strămoșii lor lupii gri în animalele sociale calificate care acum interacționează cu foarte mult în același fel în care interacționează cu alte persoane. Poate că unul dintre motivele pentru care relațiile noastre cu câinii pot fi chiar mai satisfăcătoare decât relațiile noastre umane este acela că, tocmai câinii ne oferă un astfel de feedback pozitiv necondiționat, necritic. Așa cum o veche pildă spune: „Pot să devin genul de persoana pe care câinele meu crede că deja sunt.”

Acest lucru nu este un accident. Acestea au fost crescute în mod selectiv, prin generații să acorde o atenție la oameni și scanările RMN arată că creierul unui câine răspunde la laudele proprietarilor, la fel de puternic ca atunci când primesc mâncare. Explicația e simplă și logică, deoarece pentru unii câini, lauda este un stimulent chiar mai eficace decât produsele alimentare .Câinii recunosc oamenii și pot învăța să interpreteze stări emoționale umane din expresia facială singuri. Studiile științifice arată cum anume câinii pot înțelege intențiile umane, încearcând să ajute proprietarii lor și chiar să evite persoanele care nu cooperează cu stăpânii lor . Fără a fi deloc surprinzător, oamenii răspund pozitiv la o astfel de afecțiune neîmpărtășită, plină de loialitate. Să nu uitam de faptul că și câinii pot face pe oameni să zâmbească. Proprietarii de câini au un procent mai mare în ceea ce privește  măsurile de bunăstare și ei sunt mai fericiți, în medie, decât persoanele care dețin pisici sau animalele de companie.

Atașamentul nostru puternic pentru câini a fost subtil dezvăluit într-un studiu recent al confundării numelui.

” Acest fenomen se întâmplă atunci când apelăm pe cineva cu numele greșit, cum ar fi atunci când părinții solicită în mod greșit unuia dintre copiii lor şi îl confundă cu numele unui frate, apropiat etc . Se dovedește că numele câinelui familiei, de asemenea, devine confundat cu membrii familiei umane, ceea ce indică faptul că numele câinelui este tras din același bazin cognitiv care conține alți membri ai familiei. Curios, același lucru se întâmplă rar cu numele felinelor. Nu-i de mirare că proprietarii de câini le e dor atât de mult când au dispărut.”

Acest lucru este întărit de către Clara White în ultimul studiu intitulat The effects of corpse viewing and corpse condition on vigilance for deceased loved ones publicat recent.

Psihologul Julie Axelrod a subliniat faptul că pierderea unui caine este atat de dureroasă, deoarece proprietarii nu pierd doar animalele de companie. ”Aceasta ar putea însemna pierderea unei surse de iubire necondiționată, un companion  care oferă securitate și confort, și poate chiar protejatul care a fost instruit ca un copil. Pierderea unui câine poate de asemenea perturba serios rutina de zi cu zi a oricărui proprietar, mult mai profund sau asemănător ca și atunci când suferim pierderea prietenilor și a rudelor. Pentru proprietarii, programele lor de zi cu zi – chiar și planurile  de vacanță  gravitează în jurul nevoilor animalelor preferate.”

Deși la nivel rațional cunoaștem faptul că perioada de viață a unui animal de companie este mult mai scurtă decât ce a omului, așteptându-ne ca acesta la un moment dat să dispară din viața noastră, atașamentul și legătura cu animalul sunt atât de profunde la nivel emoțional încât membrii familiei nu concep viața fără prezența acestuia printre ei.

Cu cât animalul este mai evoluat din punct de vedere al dezvoltării comportamentale, emoționale și intelectuale, apropiindu-se de nivelul dezvoltării ființei umane, cu atât dispariția acestuia va avea un impact mai puternic.

a

Sursa foto http://www.animalzoo.ro/, LumeAnimalelor.ro

Sursa documentare http://www.simplypsychology.org/SRRS.html, https://www.psychologytoday.com/

Sinteză articol realizată de către Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanţa, redactor șef al ziarului Criteriul Național

 

Comentarii

Comentarii

Share

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

Dor de primăvară - Editorial

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Intrarea în anotimpul renașterii își face simțită prezența. Natura se trezește la viață , chiar dacă acest sfârşit de februarie a fost destul de agitat, fiind marcat de nenumărate tulburări meteorologice dar și de evenimente, de arestări repetate şi anchete subtile, de multiple declaraţii de război şi de tensiuni mocnite. Dar, propun să le lăsăm în suspensie, deoarece toate au parte de rezolvare, la un moment dat.

Odată lămurite aceste aspecte, vă invit pe fiecare dintre dumneavoastră să vă lăsați imaginația să lucreze. Nu va necesita niciun cost suplimentar, iar beneficiile le veți cuantifica mai devreme sau mai târziu.

Așadar, din acest moment până la finalul acestor rânduri vă invit la a retrăi și reimagina primăvara din punctul dumneavoastră de vedere. Nu contează câtă experiență dețineți, nu contează nici statutul social, ci mai degrabă deschiderea sufletească dublată de acea trezvie.

Socoietatea postmodernă a devenit oarecum insensibilă la schimbările psihice, la schimbările anotimpurilor iar cea mai acută lipsă de orizont este pentru noi toţi o veritabilă și feroce luptă cu dorințele, temerile, ideile sau prejudecățile noastre. De aceea, anotimpul renașterii este o invitație la accederea într-o altă etapă a vieții şi o alternativă de a ne (re)veni în fire. La modul ideal se poate compara acest lucru ca pe o ofertă de a (re)veni la normalitate, la o invitație de a ne (re)găsi buna aşezare atât în relaţie cu semenii noştri, cât mai ales cu noi înşine.

Și este minunat să observăm aceste lucruri, chiar dacă suntem în mijlocul tuturor evenimentelor. Ce bucurie este atunci când ne alocăm timpul de a ne relaxa și de a privi la florile de câmp pentru a dobândi de la ele o înțelegere. Cromatic și olfactiv…Dar nu numai atât, deoarece aşa cum albina, zburând din floare în floare, adună din ele mierea, aşa şi noi, privind la flori nu numai cu ochii cei trupeşti, ci şi cu ochii lăuntrici putem aduna înțelepciune superioară, ce ține de suflet, dobândind anumite cunoştinţe..........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

clinica implant dentar timisoara

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro