Criteriul National

De Sfântul Nicolae, cu dragoste şi dor!

decembrie 05
20:46 2015

Sub sloganul-“NOI SPUNEM LUCRURILOR PE NUME !”, redacția ziarului Criteriul Național dorește să vă informeze pe Dumneavoastră deoarece mulți nu știu sau nu vor să înţeleagă ce anume se petrece. Invocând articolul 30 din Constituţia României, un cititor ne-a trimis acest document!

Sincer am fost în rai, acum plâng printre străini acasă lângă voi…

Înainte de a vă povesti (promit solemn pe…data viitoare) cum am petrecut noi 1 DECEMBRIE astăzi am să va biciui cu bunăvoința SFÎNTULUI NICOLAIE,asemeni celor nevrednici ce s-au aruncat în brațele larg răsfirate ale vrăjmașului. Am să vă demonstrez că sunt în ROMÂNIA și frați între frați.

Chiar dacă ascultăm o DOINĂ DE JALE pe fundal

 

.Cei aleși vor merge mai departe iar cei ce nu vor, îi rugăm să stea departe acasă să numere SACUL CU BANI ȘI CU PONOASELE.
Ne-am întâlnit frate cu frate din Slătioara, din Bacău, din București, din Ploiești. Unde frate? PăI într-o MANĂSTIRE. Uitată de DUMNEZEU și NEAMUL SĂU. O aruncătură de băț de la CONSTANȚA la POARTA ALBĂ (RAIULUI). Nu mă văzusem cu frațIi de astă vară din tabără la DOBÎRLĂU. Un sat de ROMÂNI (în județul HARGHITA) înconjurat de etnici UNGURI. Acolo astă-vară am construit un așezământ monahal în sat. Între școală și biserică, la CĂMINUL CULTURAL.

Vă povestesc toate aceste pentru cei care vor FAPTE nu PALAVRE la TELEMBIZOR. Merită pălmuiți toți (cei ce ne-au făcut de râs în ultima vreme) la urmă după ce citiți acest articol.

sfantul_nicolae_3
Cum vă spuneam mai adineauri, ne-am adunat tot așa pe internet după ce apelul părintelui(…) a fost CENZURAT pe rețeaua de socializare Facebook. Știți și voi cum e la RĂZBOI și la PLĂCINTE. Așa și pe FACEBOOK, unii sunt ZMEI iar în față cu vrăjmașul sunt PRICHINDEI. De-abia ridică sabia din pământ. Așa că mai bine să tacă și să citească mai departe.
Cum vă spuneam la apelul părintelu i(…) noi ne-am unit frate cu frate, am pus mână de la mână (vreo 100 de mil. și ceva) , mâncare, transport și cazare asigurată. Ne-am adunat în satul DOBÂRLĂU VALE vreo 15 CAMARAZI. În medie 13 zilnic, timp de patru zile. Am venit cu BETONIERE, cu instalație sanitară, cu instalație electrică (noi din CONSTANȚA), cu masă lemnoasă (panouri pal) pentru că am fost la un depozit local și nu a vrut să ne facă discount după ce i-am făcut vânzare de materiale de construcție (bile, panou rigips, fir beton, ciment și altele).
La fața locului între ȘCOALA PRIMARĂ (unu-patru) și CĂMINUL CULTURAL am făcut o HAZNA (fosă septică) 3 pe 3 cu 2 metri înălțime. Betonată și cu capac de vizitare. Iar în căminul cultural am desființat scena și am construit o bucătărie, cu cele necesare, boiler, chiuvetă și dulapuri de depozitat vesela și alături o încăpere cu două lavoare, băi și WC-euri echipate cu cele necesare(baterii, gresie, faianță …). Ne-au ajutat și localnicii nu putem să nu-i menționăm și să le mulțumim pe această cale. Ce mai… o minunăție !

Să o fi văzut pe coana preoteasa cu cei doi copii, CASIAN și IUSTIN pe lângă părintele tânăr dar cu frică doar de DUMNEZEU și cu multă dragoste de neam și țară cum roboteau.
Sincer, în prima seară când am ajuns (iertați-mă că-mi dau lacrimile) nici nu am realizat că cel care ne-a întâmpinat spunându-ne “BINE AȚI VENIT ÎN PAROHIA NOASTRĂ” era cel cu mâinile murdare de moloz de fapt era PREOTUL SATULUI. Nu vă spun am trăi (trei zile) în înaltul cerului. Am mâncat toți la olaltă, ne-am rugat și muncit împreună. Nu a contat că unul e INGINER, altul ARHITECT sau TEHNICIAN. Toți eram UNUL ȘI UNUL. Munceam pentru HRISTOS și o MÂNĂ DE ROMÂNI uitați în creierul MUNȚILOR CARPAȚI printre DUȘMANII din actuala clasă politică.
DUMNEZEU și MAICA DOMNULUI ne-a întărit de am făcut ceea ce nu au făcut alții de pe vremea BOLȘEVICILOR CU COLECTIVIZAREA.

colectivizare

 

Păi DUMINICA să vezi la LITURGHIE, la strană și toată rugăciunea dar mai ales cuvântul de învățătură/mulțumire al părintelui în fața noastră, îmbrăcați în STRAIE NAȚIONALE, cu cămeșe înflorate, cu veste și bonzi fiecare după specificul locului dar mai ales în OPINCI încălțați. Când am cântat TRECEȚI BATALIOANE ROMÂNE CARPAȚII să-i fi văzut pe veteranii din sat în etate de 90 și ceva de ani cum le tremurau bărbile.
Am zis în gândul meu DOAMNE, AȘ VREA SĂ MOR ACUM alături de ei că vremuri grele ne așteaptă ! Noi eram CEI DIN LINIA ÎNTÎI. Pe aici nu se trece. Tare frumos a fost.

Această minune a durat mult până azi când ne-am adunat iarăși FRATE cu FRATE(cu toate că ne-am mai adunat și la pomenirea altor înaintași VREMELNICI DE POMENIRE).
Astăzi cum vă spuneam ne-am adunat într-o mănăstire (la o aruncătură de băț) unde a curs multe lacrimi de dor și jale ca “acelui părinte” luat pe sus de securitate (în ’48) de lângă preoteasă și copii(4-5-8) și adus pentru TOTDEAUNA la CANAL și DELTĂ. Noi nu-i vom uita indiferent câte COLECTIVIZĂRI vor trece peste noi. Și câte GUVERNE de TEHNOCRAȚI vor trece pe la GUVERNARE.
DUMNEZEU ne-a adunat vreo douăzeci și ceva de frați, într-o zi și întru-un loc de am tăiat (cu drujbele 5-6), despicat și stivuit DOUĂ TIRURI de masă lemnoasă. Am muncit, am mâncat și rugat împreună. Nu conta că cel mic avea șapte ani iar cel bătrân avea șaizeci și ceva de ani. Ca mai apoi pe înserat să plecăm la casele noastre.
Un lucru vreau să rețineți. Căram bușteni și lemne despicate cu targa și cu roaba mai puțin. Cei cu targa îl întreba pe fratele din față unde mă duci frate?

La BACĂU iar cel din urmă era din BUCUREȘTI. Când ne întorceam la celălalt transport îi spuneam acum te duc eu la BUCUREȘTI și tot așa ne schimbam între noi de ajunsesem și la SUCEAVA, PLOIEȘTI, BRAȘOV, CÂMPINA într-un timp. Foarte frumos. Păcat că nu ați fost și voi cu noi în FRĂȚIE. Să vedeți cum se unește FRATE CU FRATE nu fuguța în fața camerelor de filmat (la orice eveniment de răstriștre) pentru interviuri și alte acareturi. FAPTE NU VORBE. Asta vrea ȚARA de la noi!

???????????????????????????????

Eu sper că v-am pus olecuță pe gânduri și mică că mâine vă va bate SFÂNTUL NICOLAIE dacă mai faceți NEAMUL DE RÂS alienându-vă cu VRAJMAȘiI NEAMULUI ROMÂNESC. Vorba lui PETRACHE ȚUȚEA “ la pușcărie singura mea grijă a fost să NU-MI FAC NEAMUL DE RÂS” (țipând luând bătaie).
În numărul viitor am să vă povestesc cum am pierdut un FRATE care purta numele de NECULAI. Un frate care a “școlit” mulți preoți în CONSTANȚA la vremea respectivă. DOAMNE AJUTĂ și multă vrednicie pentru cei ce vor fi biciuiți de SOARTĂ de acum în acolo în vecii vecilor. AMIN.
La mulți ani FRAȚILOR cei ce purtați numele de NICULAE ! DOMNUL să vă călăuzească cu NUIELUȘA. Dacă ne trageți în piept și ne răniți pe la spate !

Mihai Antoneag

Redacția ziarului Criteriul Național mulțumește autorului pentru excelentul material!

Sursa foto : www.doxologia.ro,www.cuvantul-ortodox.ro,www.unitedplanet.org

Comentarii

Comentarii

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro