Criteriul National

DEMONSTRAŢIE DE ELEGANŢĂ ŞI FORŢĂ SONORĂ! St. Petersburg Orchestra a concertat în Sala Palatului !

septembrie 11
09:11 2015

 

  Sub bagheta lui Yuri Termikanov, Orchestra Filarmonică din Sankt Petersburg a concertat ieri 10 Septembrie , la Sala Palatului. În program au avut lucrări de Enescu, Rahmaninov şi Rimski Korsakov.Celebra pianistă Elisabeth Leonskaja a interpretat memorabil versiunea Concertului numărul 2 de Rahmaninov.

St Petersburg Orchestra

Orchestra Filarmonica din Sankt Petersburg a fost înfinţată în 1882 de către ţarul Alexandru al III lea şi este cea mai veche instituţie rusească de acest gen.La început a fucţionat pentru serviciul exclusiv al ţarului, iar din 1990 sa performeze pentru marele public.Ansamblul s a bucurat dintotdeauna de o reputaţie excelentă.Nenumărate discuri, mai ales cu lucrări de Prokofiev şi Sostakovici au fost realizate live de sub bagheta lui Evgheni Mravisnki. Sub bagheta lui Yuri Termikanov, orchestra a fost clasată printre primele douăzeci de anssambluri ale lumii după revista Gramophone.

Concertul  a debutat cu Uvertura de concert în La Major op 32 de George Enescu. Aceasta este o lucrare simfonicăcu un limbaj ” în caracter popular românesc”, de sine stătătoare, cu o pură expresie enesciană în care toate capetele, grupurile tematice sunt filtrante. Acestea se vor diversifica într o mişcare unitară.Caracterul bucolic se va împleti cu acela dansant fredonat de grupul streich ului într uncrescendo plin de vitalitate, în sonorităţi ce vor pregăti Coda ce va relua atmosfera iniţială, sărbătorească.

Concertul numărul 2 în do minor pentru pian şi orchestră op 18 aprţinând lui Sergei Rahmaninov i a certificat internaţional notortietatea de compozitor.În acest concert se păstrează forma clasică a concertului în trei părţi dar cu o dramaturgie particulară şi inconfundabilă. Fiecare structură este diversificată, modificatî în aşa manieră încît exprimă acel tumult romantic al sufletului său, manifestat într o melodicitate deosebită, desfăţurată pe arcuri de o largă respiraţie, pline de anvergură şi tehnicitate.

Leonskaja

Solista acestui concert a fost Doamna Elisabeth Leonkaja ce va oferit o versiune interpretativă plină de sensibilitate dar şi perfect echilibrată în raport cu ansamblul orchestral.Partea I Maestoso are un puternic caracter pasional ce e dublat de o strălucitoare bravură tehnică.

Partea a II a Adagio sostenuto este de fapt o confesiune impregnată de acel dor existenţial după plaiurile natale, o muzică atîât de rafinată, dureroasă şi vizând acel registru psiho emoţional al tristeţii.

Partea a III a Allegretto scherzando este o explozie plină de elan, de strălucire şi de eclatantă virtuozitate pianistică ce vor alunga acea stare de visare tipic post romantică. Aceasta va fi precedată de o cadenţă plină de bun gust muzical ec a fost exemplar interpretată de această legendă vie a pianului, de cître Dopamna Elisabeth Leonkaja.

Orchestra Simfonică din St Petersburg  a avut acea plus valoare atât de necesară unei concepţi mature, specifică marilor interpreţi şi  au definit acest monumental opus al lui Sergei Rahmaninov.Forţa dezvoltări motivelor, ale tuturor secvenţelor, ale tuturor ideilor iniţiale au fost desăvârşit realizate de pianul solistic în diferitele registre combinate.Tema a II a din această extinsă formă de sonată a împlinit această bogăţie de sensuri.

Ovaţiile şi aplauzeleau constituit acea ofrandă a publicului ce i ma fost adresată acestei geniale pianiste cât şi excelentei orchestre simfonice rusească. Pianista a răsplătit aşa cum se cuvine publicului meloman oferind un bis din repertoriul romantic.

După o binemeritată pauză, orchestra simfonică a oferit Suita simfonică Şeherezada op 35 în patru părţi de Nicolai Rimski Korsakov..Conceptual, suita este un tot unitar, iar vocea Şeherezadei conduce firul povestirii de la un basm la celălalt : Marea şi corabia lui Sinbad , Legenda Prinţului Kalender, Tânărul Prinţ şi tânăra Prinţesă, Sărbătoare la Bagdad, Marea, Corabia lovindu se de stânci. Măiestria compoziţiei şi puterea de sugestie sonoră o clasifică printre cele mai ciunoscute şi gustate opusuri simfonice de păretutindeni.

Vocea Şeherezadei va fi personificată de către violina solistă, o voce cu o forţă evocatoare şi călăuzitoare de a povesti toate aceste întâmplări fantastice. Intervenţile solistice ale violoncelului cît şi ale oboiului, flautului,fagotului vor avea acea splendidă concepţie de a personifica şi expune în imagini sonore tot materialul din această lume a povestirii orientale.

Puterea de sugestie sonoră este remarcabilă şi totdată capătă valenţe cinematografice. Tablourile epice ale tuturor acestor părţi ale suitei au un desăvârşit simî al construcţiei, deoarece toate motivele şi prelucrările acestora sunt pline de diversitate şi originalitate, ăn acumulări timbrale de o neasemuită frumuseţe.

Suprapunerile planurilor timbrale şi izoritmiile vor constitui principalele probleme tehnice ce au fost exemplar surmontate, cu eleganţă, precizie şi simţ artistic de către aceşti experimentaţi artişti.

Evoluţia Şeherezade personificată de vioara solistă va  cunoşte exprimări şi trăiri  de la gingăşie, timiditate ,la plângere în timp ce Sultanul Sahriar va fi opusul. Prin acordurile încărcate, materia densă va avea acel necruţător , învins, dur şi implacabil caracter.

Plecând de la solo-ul viorii la tumultul armoniilor intonate de suflătorii de alamă, cu intensităţile lor copleşitoare, trecând prin rafinamentul arpegiilor de harpă, al transparenţelor coloristice ale suflătorilor de lemn şi până la ritmurile lascive ale trioletelor, intonate de violoncelul solist, – muzica aceasta te face să simţi spaţiile culturale exotice atât de îndepărtate, ca pe locuri geografice, paradoxal, familiare. Şi toate acestea prin amestecul timbral al sunetelor unor instrumente europene consacrate.

Conjugarea sunetelor viorii soliste, sclipitoare în registrul ei acut (sugerând expansiunea), cu cele ale harpei (marcând interiorului) determinau ambientul naraţiunii. Foarte frumoase efectele de punctare prin pizzicato, aflate la încheierea primului tablou. Intervenţiile trombonilor şi ale trompetelor din al doilea tablou aduceau sonorităţi milităroase.

Ovaţiile şi aplauzele îndelungate ale publicului au determinat pe artişti să ofere un bis electrizant , realizat într o perfecţiune tehnică. Din suita Romeo şi Julieta aparţinând lui Sergei Prokofiev au oferit Moartea lui Thibalt cu o lejeritate şi precizie metro ritmică fantastică…

 

Surse foto enescu.tvr.ro  capella-spb.ru

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro