Criteriul National

Despre Atacul de Panică

decembrie 22
15:44 2016

Foarte multi dintre noi aveam atacuri de panica, doar ca de multe ori nu bagam de seama (acestea având o intensitate foarte mică) şi nu realizam ca de fapt acele valuri de căldură, frisoane dureri durere în piept, palpitaţii, senzatii de tremur etc nu sunt altceva decât simptome ale atacului de panică, care este de fapt o afecţiune psihologică foarte frecventa ce poate da groaznice unui om, mai ales că teama respectivă nu are o cauză precisă.

Dar de ce apar atacurile de panică?

Sa incepem cu o mica lectie de istorie. Atacurile de panică îşi au originea în modul de adaptare al strămoşilor noştri îndepărtaţi despre care ştim că se ocupau cu vânatul, expunându-se astfel unor riscuri mari. Pentru a vâna prada era nevoie să fugă după ea, dar in acelasi timp trebuiau sa aiba si foarte mare grija pentru a nu deveni chiar ei o pradă! Este, dacă vreţi sa ii spuneti astfel, instinctul de supravieţuire care se manifestă rapid pentru a adapta organismul la o situaţie neaşteptată, brutală. Dar această reacţie de fugă sau luptă este prezentă şi astăzi în genele noastre, deşi nu mai poate fi vorba de a fugi după sau de pradă. Ca urmare, organismul este pregătit pentru o “fuga interioara” şi toată energia este descărcată brusc prin simptome ca anxietate, frică de a înebuni, senzaţie de sufocare, etc….

Oricine dintre noi poate face un atac de panică, indiferent de momentul vieţii în care se afla, indiferent de varsta, ocupatie etc. O persoană poate avea atacuri de panică fără să prezinte însă o tulburare legată de panică. În acest caz, acestea pot apărea însă când există anumiţi factori de risc precum oboseală fizică, psihică, consumul excesiv de cafea, tutun, alcool, stres, diferite probleme de sanatate precum cele ale glandei tiroide, afecţiunile cardiologice, neurologice, pulmonare, depresia puternică, tulburarea compulsiv-osbesivă, etc….

 

Persoanele care au avut asemenea probleme in familie sau au suferit in trecut de depresie, tulburări bipolare, pierderea unei persoane dragi sau încheierea unei relaţii, pot fi mai predispuse la atacurile de panică. Este important modul în care gestionăm primul atac de panică, căci poate apărea tulburarea de panică, adică teama că vor apărea noi atacuri de panică şi consecinţele acestora (,,Dacă voi muri”, ,,dacă voi înnebuni?”, etc).

Important este să reţinem că nimeni nu va muri vreodată de un atac de panică!

Tratamentul constă în psihoterapie, mai exact în şedinţe de terapie comportamentală, cât şi anxiolitice, iar uneori se recurge doar la psihoterapie. Doar medicamentele însă nu vor trata cauza şi nici teama de un nou atac. Este nevoie de asistenţa unui psiholog dar şi de suportul familiei şi celor din jur.

Ce avem de făcut dacă cineva are atac de panică?

  • In primul rand trebuie sa ne păstrăm calmul si sa nu parem la fel de speriati precum persoana respectiva.
  • Să-i vorbim pe un ton calm, blând si nu in ultimul rand sa parem cat mai siguri pe noi.
  • Aveti răbdare cu persoana respectivă si ganditi-va ca ce face este cazat de o problema de sanatate, nu este un moft si nici persoana respectiva nu este bucuroasa.
  • Să-i spunem că este doar ceva trecător si sa incercam sa il calmam.
  • Să NU îi spunem ,,Termină că mă enervezi!”, sau ,,Nu are de ce să îţi fie frică!”, ,,Revino-ţi, stăpâneşte-te!” sau alte replici de acest gen. In general astfel de replici nu fac decat să agite mai mult persoana aflată in toiul unei crize.

Atacul de panică ne afectează viaţa pe plan personal, profesional si din nefericire ne scade încrederea în sine. Haideţi sa invăţăm să fim mai inţelegatori şi sa acordam o mână de ajutor acolo unde este nevoie.

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Anca Maria

Anca Maria

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu