Criteriul National

DEZVĂLUIRI! Secretul bine păzit al americanilor…

octombrie 10
08:07 2015

 

 

 În doar trei ani, între 1969 și 1972, 12 oameni, toți americani, au pus piciorul pe Lună. De atunci, timp de 43 de ani, niciun pămân­tean nu a mai ajuns acolo. Motivul? Simplu, ni s-a interzis să ne mai vizitam satelitul. Îi „deranjăm” pe cei care sunt acolo de foarte multă vreme și le incurcăm planurile pe care le desfășoară cu noi, cu planeta noastră, cu sistemul nostru solar. Chiar sunt alte ființe acolo?

farsa-pe-Luna

Astronomul rus Evgheni Arsiukin și matematicianul ufolog Vladimir Ajaja, în filmul documentar difuzat pe canalul rusesc de televiziune RTR, susțin acest lucru cu toata fermitatea, adu­când în sprijinul afirmației lor dovezi concrete.

image-2009-07-18-5973868-0-urmele-lasate-apollo-14

 

Cotidianul Pravda a publicat și el o serie de destăinuiri și fotografii despre clădirile aflate pe partea nevă­zută a Lunii, despre entitățile extraterestre care ar fi acolo și despre mașinile lor ciudate, enigmaticele OZN-uri, care ne dau atâta bătaie de cap. Dar există așa ceva acolo sau sunt doar fabulații? Americanii care au ajuns pe Lună spun ceva în acest sens? Au vazut ei ceva, atunci cind au ajuns acolo?
In mod bizar, filmele facute pe Lună de unele echipaje au. dispărut din arhive, ca și cum am vorbi despre niște banale înregistrări video făcute undeva, aiurea. Treptat însă, anumite lucruri, ținute secrete timp de trei-patru decenii, au început să transpire. Pe timpul misiunii Apollo 11, de la 20 iulie 1969, în legăturile radio dintre Neil Arm-strong, Buzz Aldrin și Centrul de control au fost douaă minute de tăcere, justificate inițial de NASA prin apariția unei supraîncălziri a aparaturii, apoi prin faptul că pulsul lui Armstrong ajunsese la 140 de bătăi pe minut, fapt pentru care „i s-a transmis o frază codificată”.
urma-armstrong
Dupa 40 de ani, s-a aflat ca totusi, în cele două minute, între Lună și Pământ s-au purtat discuții aprinse. Lui Neil i-a crescut, într-ade­văr pulsul brusc, deoarece acesta a văzut ceva ce i-a tăiat respirația și l-a făcut să strige la colegul său.
Iata o parte a convorbirilor:

„Armstrong: Ce a fost asta? Ce dracu a fost asta? Asta e tot ce vreau sa știu!

Controlul misiunii: Ce se întimplă acolo? (întreruperi, paraziți) Apollo 11, mă auzi? Ce se întâmplă?

Apollo 11: Chestiile alea sunt imen­se, domnule!. Enorme. Oh, Doamne! Nu-mi vine să cred! Repet, mai sunt și alte nave spațiale aici., aliniate pe marginea cealaltă a craterului! Ei sunt pe Lună și ne privesc acum!

Armstrong & Aldrin: Astea sunt lucruri gigantice. Nu, nu, nu este o iluzie optica. Nimeni nu va crede asta!

Houston: Ce. ce.ce.? Ce naiba se întâmplă? Ce s-a intimplat cu voi?

Armstrong & Aldrin: Ei sunt aici, sub suprafață.

Houston: Ce e acolo? (paraziți, emisie întreruptă, interferențe) Controlul cheamă Apollo 11.

Armstrong & Aldrin: Am văzut niște vizitatori. Ei au fost aici pentru un timp, observând instrumentele.

Houston: Neclar! Repetați ultima informație!

Armstrong & Aldrin: Spun ca aici sunt și alte nave spațiale. Sunt aliniate pe marginea cealaltă a craterului!

Houston: Repetați, repetați comunicarea!

Armstrong & Aldrin: Am conectat transmisia automată. Îmi tremură rău mâinile și nu mai pot face nimic. Încercăm să filmăm. Dar, dacă aceste camere nu vor înregistra nimic, cine ne va crede?

Houston: Ați înregistrat ceva pe film?

Armstrong & Aldrin: Nu avem niciun film la noi. Am făcut trei fotografii. Farfuriile zburătoare sau ce-or fi ne-au stricat filmul.

Houston: Aici controlul. Unde sunteți acum? Ce-i cu gălăgia asta despre OZN-uri? Terminat

Armstrong & Aldrin: Au aterizat aici. Sunt aici și ne privesc. Se uită la noi.

Houston: Oglinzile, oglinzile le-ați instalat?

Armstrong & Aldrin: Da sunt puse unde trebuie. Dar oricine a venit cu navele alea spațiale, cu siguranță mâine poate veni să ni le demonteze. Terminat”.

Să mai amintesc ceva pe final, faptul că această discuție a fost recepționată atât de ruși, care urmăreau îndeaproape misiunea, cât și de diverși radioamatori de pe glob și că, într-un interviu, Armstrong a declarat că, înainte de plecare, au fost avertizați că pe Luna vor întâlni ceva.

 

Surse foto www.lovendal.ro,www.enational.ro

 

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo