Criteriul National

Evolutia hoverboard-ului, de la fictiune la popularitatea de astazi

Evolutia hoverboard-ului, de la fictiune la popularitatea de astazi
aprilie 14
09:12 2017

Cand a fost lansat Segway, multi au spus ca va fi capabil sa schimbe modul in care orasele au fost proiectate si construite. Cativa ani mai tarziu, in 2015, hoverboard-ul a fost inventat si parea ca va revolutiona lumea – mai mic, mai usor si fara volan, ar putea fi oare hoverboard-ul viitorul in materie de transport personal? Va propunem sa aruncam o privirea asupra evolutiei hoverboard-ului – cum a aparut el si care este directia spre care se indreapta.

Cine a inventat hoverboard-ul?

Aceasta este o problema complicata, deoarece nu pare sa existe cu adevarat un inventator anume. Multe intreprinderi diferite au proiectat si au creat produse similare in acelasi timp, deci este foarte greu de identificat. Antreprenorul Shane Chen este primul care a pretins ca a inventat un scuter auto-echilibrat, deoarece in 2013 a lansat campania Kickstarter care anunta dispozitivul.

Dincolo de asta, un hoverboard are multe puncte comune cu Segway, care a fost inventat mult mai devreme. De fapt, Segway Inc. (compania care vinde originalul Segway) a declarat ca detine brevetul care ii confera dreptul exclusiv de a vinde scutere cu auto-echilibrare in SUA. Ei au scos Ninebot-ul, care este foarte asemanator cu modelele de hoverboard.

Indiferent de adevarul despre numele inventatorului, hoverboard-ul, cu siguranta a fost o inovatie inspirata dupa forma lui Segway, motiv pentru care hoverboard-ul este uneori cunoscut sub numele de „Swegway”. Numele, cu toate acestea, este o alta problema controversata.

 

Denumirea corecta

Hoverboard-ul, Swegway, scuterul cu auto-echilibrare, bordul de auto-echilibrare cu doua roti, mini Segway – toti acesti termeni sunt folositi pentru a descrie acelasi dispozitiv. Termenul care a prins cel mai bine este insa  „hoverboard”, desi motivul pentru acest lucru este neclar. Vorbim cu siguranta despre o placa („board”), dar nu una care pluteste („hover”), cel putin nu in sensul lui Marty McFly, personajul din trilogia „Inapoi in viitor”.

Exista inca o dezbatere cu privire la denumirea corecta pe care ar trebui sa o poarte aceasta placa, mai ales ca exista si dispozitive reale de tip hoverboard – dispozitive asemanatoare skateboard-ului care plutesc deasupra solului – desi sunt mult mai putin disponibile pe piata. Problema este ca, pentru moment, nu este nimic mai bun decat „hoverboard-ul”. Termenul „scuter cu auto-echilibrare” nu reuseste sa descrie prea bine dispozitivul; „self-balancing two-wheeled board” nu va prinde la public…

Asa ca pentru moment, „hoverboard” este cel mai potrivit si folosit termen.

De ce a devenit atat de popular?

Hoverboard-ul a ajuns rapid la un nivel de popularitate incredibil. Dar cum s-a intamplat asta? Este vorba despre mai multe motive. Primul motiv il constituie faptul ca este destul de distractiv de condus. Intuitiv (raspunde la comenzi la cea mai fina miscare a piciorului astfel incat creeaza senzatia ca iti „citeste” gandurile), trebuie doar sa te urci pe hoverboard si in curand vei zbura ca si cum ar fi o extensie a corpului tau. Pretul acestor dispozitive  este unul accesibil.

Nu trebuie sa uitam nici contributia vedetelor in ceea ce priveste popularitatea crescuta a hoverboard-ului. Intre anii 2015 si 2016, vedete precum Justin Bieber si Jamie Foxx au fost vazute folosind astfel de dispozitive.

Un alt motiv l-ar putea constitui anul in care au aparut: 2015 – exact anul in care, realizatorii filmului „Inapoi in viitor II” isi imaginau existenta unor hoverboard-uri.

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Digital

Digital

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu