RESTITUIRE **ION PENA*
Nǎscut pe 25 august 1911 – Mort în rǎzboi pe 29 iulie 1944, Alba Iulia. *
A scris și a luptat pentru țara care l-a uitat, dar, poate, a venit vremea sǎ-l scoatem la luminǎ citindu-i povestea tragicǎ și scrierile, atâtea câte s-au mai gǎsit. *Sperǎm cǎ de pe pozitia dvs veti face cunoscut acest destin.* Prozatorul Constantin Stan, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, în articolul sǎu despre scriitorul teleormǎnean-belitorean, Ion Pena, "Un caz ciudat", publicat în septembrie 2001, îl citeazǎ pe profesorul sǎu, Ov. S. Crohmălniceanu, care spunea cǎ: „Vei exista, dacă exişti în timpul vieţii tale !”. Aluzie evidentǎ la demersul meu de a-l scoate la luminǎ pe Ion Pena, dupǎ 60 de ani de la moartea sa. Si totuși, Ion Pena a existat plenar în perioada interbelicǎ, a creat și s-a impus într-o perioadă tulbure a istoriei României și a Europei, etapă, însă, urmată de epoca regimului comunist, care a dus la scoaterea sa în afara circuitului public prin includerea de cǎtre ciracii cenzurii în "fondul special (S) - interziși", între 1945-1989. Așa se face cǎ prin 2000, anul inceperii documentarii mele, doar unii epigramiști seniori își mai aminteau de epigramele în care-i creionase pe Pǎstorel Teodoreanu, Cincinat Pavelescu, Ion Minulescu, Nicolae Iorga, A. C. Cuza, Alexandru Macedonski, George Topîrceanu, Nicolae Crevedia, Victor Eftimiu, ș.a. Nǎscut pe 25 august 1911, într-o familie de țǎrani din comuna Belitori, azi Troianul, mort în rǎzboi pe 29 iulie 1944 și înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia, Ion Pena este mai mult un necunoscut astǎzi. Trebuind să-si onoreze funcția de perceptor, nu tocmai populară, Ion Pena a fost scriitor cu normă redusă, scria printre picături. Mai mult, fiind iubitor de oameni, s-a implicat și în activitatea de culturalizare a sătenilor. Astfel, in perioada 1936-1940 profesează în Banat, la Sichevița, unde înființeazǎ „Căminul cultural - Lumina”, cu sediul în incinta primǎriei. Pentru auditii publice doneazǎ căminului un aparat de radio, iar bibliotecii din localitate cǎrți în valoare de mii de lei. Ulterior, împreunǎ cu sǎtenii procurǎ un aparat de proiecție, după cum ne-a mărturisit domnul Gheorghe Birtea, fostul primar din Sichevița. Apoi, din primăvara anului 1941, activează la Domnești, județul Mușcel, actualmente Argeș, unde înființeazǎ „Biblioteca Modernǎ” prin care cautǎ sǎ satisfacǎ cerințele de lecturǎ ale localnicilor. Și totuși, în puținul timp rămas, Ion Pena a scris sute de poezii si epigrame. De tânǎr, prin 1933, pe când avea 22 de ani, Ion Pena, și-a creat adversități publicând texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei și culturii germane”. Dupǎ uciderea în 1938 a fondatorului Mişcǎrii Legionare, Corneliu Zelea Codreanu , conducerea a fost preluată de Horia Sima, care a amplificat campania de asasinate politice, antisemite și de interese personale. In 1939, in volumul sǎu "Furcile caudine", Ion Pena il satirizeaza pe A.C. Cuza, cel care crease "Liga Apărării Naţional – Creştine", partid axat exclusiv pe antisemitism, din care s-a desprins Garda de Fier. Lui A. C. Cuza// Din tinereţe n’a mai dat/ O epigramă – şi-i păcat !/ Misterul? Muza i-a fugit/ Ca nu cumva pîn’ la sfîrşit,/ Uzînd de abila-i suveică/ S-o scoată şi pe ea evreică. În mai 1940, îi era anunțată apariția volumelor "Iarmaroc"(poezii) și "Flori veninoase"(epigrame), dar intrucât revista şi editura „Drum”, unde urmau să apară, au fost interzise de cenzură în vara lui 1940, volumele lui Pena au fost scoase din șpalturi. Si totusi, surprinzǎtor, in 1993, îl găsim menționat în „Bibliografia operelor autorilor legionari” de Nicolae Niță, apărută în editura „Libertatea” din Jacksonville – SUA, alături de Emil Cioran, Petre Țuțea, Constantin Noica, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Radu Gyr și alții. Scriitorul apare cu consemnarea: „Pena C.I. – poet. Colaborator la revista „Drum”, apărută în orașul Roșiorii de Vede”, fără alte detalii precum la alții, la care se specifică în mod expres că „au publicat numeroase lucrări de specialitate și au colaborat asiduu la revistele și ziarele legionare din țară”, precizându-li-se și opera. „Nu avea predilecție pentru cultul legionar”, afirma profesorul si scriitorul Luca I. Ionescu, cel care între 1941 si 1943 s-a cunoscut indeaproape cu scriitorul teleormanean. Mai mult, dupǎ cum spuneam mai devreme, profesia l-a purtat în Domnești - Argeș, unde se împrietenește cu Gheorghe Șuța, care-l și gǎzduiește pânǎ la plecarea sa pe front. Acesta era liderul Partidului Național Țǎrǎnesc din Domnești, mare industriaș și comerciant, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara - Argeş, participantǎ activǎ la „Rezistența anticomunistǎ din Munții Fǎgǎraș - Haiducii Muscelului". În fapt, Gheorghe Șuța fiind fratele avocatului Nicolae Șuța, viitorul şef de cabinet al preşedintelui PNȚ, Ion Mihalache. Viața lui Ion Pena s-a desfǎșurat sub zodia tragicului, ca sǎ nu spun a blestemului. Ca prim nǎscut, a avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani, fiind al cincelea copil, din cei șapte, pe care pǎrinții l-au pierdut in timpul vieții. Prietenia sa cu Gheorghe Șuța și apartenența la PNȚ aveau sǎ-i condamne familia la supravegherea miliției și securitǎții în anii '40, de dupǎ rǎzboi, pânǎ prin anii '70. Antibolșevic convins, Ion Pena scria, înainte de venirea trupelor sovietice, în revista „Pǎcalǎ”, al cǎrei motto era: „Iar când la Patria Română/ Râvnește hidra bolșevică/ Nesățioasă și păgână,/ Ia și o armă, că nu strică!". În „Universul literar”, suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelicǎ, „Universul”, Ion Pena era catalogat "Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți.", „Astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, aşezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere", "Versurile lui trebuiesc citite cu toată atenţia, în miezul lor se sbate un poet de rasă, care semnează simplu şi desluşit: Ion Pena". Acum este o certitudine cǎ el a publicat și era apreciat în marile publicații bucureștene „Universul literar”, „Pǎcalǎ”, „Prepoem”, „Epigrama”, „Vremea”, în revista buzoianǎ „Zarathustra”, redactată de Ion Caraion si Alexandru Lungu, cât și în cele teleormǎnene „Oltul”, „Drum”, „SO4H2”, „Graiul tineretului” ... Printre colegii de publicații i-a avut pe Leonida Secrețeanu, Ion Caraion, Alexandru Lungu, Ștefan Augustin Doinaș, Coca Farago, s.a. De ce oare nimeni, atât amar de vreme, n-o fi pomenit nimic despre Ion Pena ? În volumule sale „Fotografii la periscop” și „Secvențe de istorie literară - opera omnia - publicistică și eseu contemporan”, care cuprind studii despre Radu Grămăticul, Grigore Gellianu, Șt. O. Iosif, Gala Galaction, Ion Pena, Constantin Noica, Marin Preda și Mircea Scarlat, cunoscutul publicist și istoric literar, Stan V. Cristea, membru al USR, consemnează că „Surprinzător, prin 1943 – 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie, ii întrezărim - incredibil, cumva - pe Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Este important de spus cǎ Pena a scris și prozǎ. Astfel, astăzi, noi putem să judecăm firul epic din proza utopică în două părți, "Moneda fantazienilor", scrisă în Banat, la Sichevița, între 1937 - 1938, în care merge cu anticipația pânǎ în 1 ianuarie 2000. Prima parte a fost publicatǎ în revista „Drum”, în anul 1937, numărul de Crăciun, iar partea a doua, singurul manuscris, în dactilogramă, rămas la fratele mai mic, Petre Pena, a ajuns la nepotul lor, Marin Scarlat, care l-a dat spre publicare. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea și cooperativizarea, Ion Pena dovedindu-se un bun analist social de anticipație. Prozatorul și publicistul Constantin Stan (1951 - 2011) scrie despre faptul că "Pena, prin povestirea sa, îl devansează pe George Orwell", autorul faimosului roman "Ferma animalelor", scris în 1945. Iar profesorul, ziaristul și prozatorul Victor Marin Basarab afirma tot în 2001 în cartea pe care începuse s-o scrie despre Pena: „Moneda fantazienilor" ar trebui pusǎ în circulație și așezatǎ într-o exactǎ comparație cu proza urmuzianǎ, într-o corectǎ înțelegere a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian." Acum, în 2015, citind și cumpǎnind, putem afirma că Ion Pena a fost un vizionar. Ion Pena n-a fost căsătorit, hotǎrâse s-o facǎ dupǎ rǎzboi, dar n-a mai apucat, si n-a avut copii. Totul se pierdea. In demersul meu am bătut la multe uşi literare si publicistice care nu s-au deschis, dar din fericire acest inceput de mileniu ne oferă instrumente noi de popularizare in lumea Internetului: wikipedia, google +, facebook, s.a. Este un arc in timp, cazul Ion Pena a fost redeschis. El poate exista din nou prin dumneavoastrǎ, citindu-l. În 2011, la 100 de ani de la nașterea sa, a apǎrut cartea „Scrieri” de Ion Pena, care include poezii, epigrame, precum și proză, dovedind talentul multilateral al autorului. Consider cǎ scrierile sale pot vorbi cel mai bine despre perceptorul - scriitor. Iată una din poeziile care-i defineşte creaţia: Opriţi-vă// În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,/ În carnea mea cu târnăcoape./ Am să vă dau mistere şi arginţi,/ Ca fumul, bogăţia să vă’ngroape.// Mi-e inima de fulgere ocean./ Mi-e palma năzdrăvană şi haiducă./ Opriţi-vă cu sufletul ochean/ Să beţi înfiorarea hăbăucă.// Pe steiul ars de foc şi’nchipuiri/ Să vă înalţ o clipă, să vă doară./ Crepuscul de altare şi zefiri/ Şi vorba peste moarte să vă moară.// Nu închinaţi cu mine rugăciuni/ Ci treceţi, ca barbarii, mai departe,/ Mă jefuiţi de grâne şi tăciuni./ Deschis îmi e pătulul ca o carte.// Eu voi rămâne singur, vagabond,/ Un cerşetor de soare şi de vise./ Voi ocoli destinul rubicond/ Cu porţile de marmură, închise. *Poeziile lui Ion Pena, citite de actori de prima mânǎ (ioan gyuri pascu, oana pellea, dorel vișan, magda catone, horațiu mǎlǎele, irina movilǎ, maia morgenstern, marcel iures, ș.a.), înregistrate în format digital, vor fi postate pe www.youtube.com <http://www.youtube.com/> și distribuite în rețeaua Biblionet.* Sursa foto : ro.wikipedia.org
There are no comments at the moment, do you want to add one?
Write a comment