Criteriul National

RESTITUIRE **ION PENA* 

Nǎscut pe 25 august 1911 – Mort în rǎzboi pe 29 iulie 1944, Alba Iulia. *

 A scris și a luptat pentru țara care l-a uitat, dar, poate, a venit vremea
sǎ-l scoatem la luminǎ citindu-i povestea tragicǎ și scrierile, atâtea câte
s-au mai gǎsit.

*Sperǎm cǎ de pe pozitia dvs veti face cunoscut acest destin.*


Prozatorul Constantin Stan, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, în
articolul sǎu despre scriitorul teleormǎnean-belitorean, Ion Pena, "Un caz
ciudat", publicat în septembrie 2001,  îl citeazǎ pe profesorul sǎu, Ov. S.
Crohmălniceanu, care spunea cǎ: „Vei exista, dacă exişti în timpul vieţii
tale !”. Aluzie evidentǎ la demersul meu de a-l scoate la luminǎ pe Ion
Pena, dupǎ 60 de ani de la moartea sa.
Si totuși, Ion Pena a existat plenar în perioada interbelicǎ, a creat și
s-a impus într-o perioadă tulbure a istoriei României și a Europei, etapă,
însă, urmată de epoca regimului comunist, care a dus la scoaterea sa în
afara circuitului public prin includerea de cǎtre ciracii cenzurii în
"fondul special (S) - interziși", între 1945-1989.






Așa se face cǎ prin 2000, anul inceperii documentarii mele, doar unii
epigramiști seniori își mai aminteau de epigramele în care-i creionase pe
Pǎstorel Teodoreanu, Cincinat Pavelescu, Ion Minulescu, Nicolae Iorga, A.
C. Cuza, Alexandru Macedonski, George Topîrceanu, Nicolae Crevedia, Victor
Eftimiu, ș.a. Nǎscut pe 25 august 1911, într-o familie de țǎrani din comuna
Belitori, azi Troianul, mort în rǎzboi pe 29 iulie 1944 și înmormântat în
Cimitirul Eroilor din Alba Iulia, Ion Pena este mai mult un necunoscut
astǎzi.


​

Trebuind să-si onoreze funcția de perceptor, nu tocmai populară, Ion Pena a
fost scriitor cu normă   redusă, scria printre picături. Mai mult, fiind
iubitor de oameni, s-a implicat și în activitatea de culturalizare a
sătenilor. Astfel, in perioada 1936-1940 profesează în Banat, la Sichevița,
unde înființeazǎ „Căminul cultural - Lumina”, cu sediul în incinta
primǎriei. Pentru auditii publice doneazǎ căminului un aparat de radio,
 iar bibliotecii din localitate cǎrți în valoare de mii de lei. Ulterior,
împreunǎ cu sǎtenii procurǎ un aparat de proiecție, după cum ne-a
mărturisit domnul Gheorghe Birtea, fostul primar din Sichevița. Apoi, din
primăvara anului 1941, activează la Domnești, județul Mușcel, actualmente
Argeș, unde înființeazǎ „Biblioteca Modernǎ” prin care cautǎ sǎ satisfacǎ
cerințele de lecturǎ ale localnicilor. Și totuși, în puținul timp rămas,
Ion Pena a scris sute de poezii si epigrame.

De tânǎr, prin 1933, pe când avea 22 de ani, Ion Pena, și-a creat
adversități publicând texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei
și culturii germane”. Dupǎ uciderea în  1938 a fondatorului Mişcǎrii
Legionare, Corneliu Zelea Codreanu , conducerea  a fost preluată de Horia
Sima, care a amplificat campania de asasinate politice, antisemite și de
interese personale. In 1939, in volumul sǎu "Furcile caudine", Ion Pena il
satirizeaza pe A.C. Cuza, cel care crease "Liga Apărării Naţional –
Creştine", partid axat exclusiv pe antisemitism, din care s-a desprins
Garda de Fier. Lui A. C. Cuza// Din tinereţe n’a mai dat/ O epigramă – şi-i
păcat !/ Misterul? Muza i-a fugit/ Ca nu cumva pîn’ la sfîrşit,/ Uzînd de
abila-i suveică/ S-o scoată şi pe ea evreică. În mai 1940,  îi era anunțată
apariția volumelor "Iarmaroc"(poezii) și "Flori veninoase"(epigrame), dar
intrucât revista şi editura „Drum”, unde urmau să apară, au fost interzise
de cenzură în vara lui 1940, volumele lui Pena au fost scoase din șpalturi.
Si totusi, surprinzǎtor, in 1993, îl găsim menționat în „Bibliografia
operelor autorilor legionari” de Nicolae Niță, apărută în editura
„Libertatea” din Jacksonville – SUA, alături de Emil Cioran, Petre Țuțea,
Constantin Noica, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Radu Gyr și alții. Scriitorul
apare cu consemnarea: „Pena C.I. – poet. Colaborator la revista „Drum”,
apărută în orașul Roșiorii de Vede”, fără alte detalii precum la alții, la
care se specifică în mod expres că „au publicat numeroase lucrări de
specialitate și au colaborat asiduu la revistele și ziarele legionare din
țară”, precizându-li-se și opera. „Nu avea predilecție pentru cultul
legionar”, afirma profesorul si scriitorul Luca I. Ionescu, cel care  între
1941 si 1943 s-a cunoscut indeaproape cu scriitorul teleormanean. Mai mult,
dupǎ cum spuneam mai devreme, profesia l-a purtat în Domnești - Argeș, unde
se împrietenește cu Gheorghe Șuța, care-l și gǎzduiește pânǎ la plecarea sa
pe front. Acesta era liderul  Partidului Național Țǎrǎnesc din Domnești,
mare industriaș și comerciant, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara -
Argeş, participantǎ activǎ la „Rezistența anticomunistǎ din Munții Fǎgǎraș
- Haiducii Muscelului". În fapt, Gheorghe Șuța fiind fratele avocatului
Nicolae Șuța, viitorul şef de cabinet al preşedintelui PNȚ, Ion Mihalache.
Viața lui Ion Pena s-a desfǎșurat sub zodia tragicului, ca sǎ nu spun a
blestemului. Ca prim nǎscut, a avut parte de un destin frânt la doar 33 de
ani, fiind al cincelea copil, din cei șapte, pe care pǎrinții l-au pierdut
in timpul vieții. Prietenia sa cu Gheorghe Șuța și apartenența la PNȚ aveau
sǎ-i condamne familia la supravegherea miliției și securitǎții în anii '40,
de dupǎ rǎzboi, pânǎ prin anii '70.

Antibolșevic convins, Ion Pena scria, înainte de venirea trupelor
sovietice, în revista „Pǎcalǎ”, al cǎrei motto era: „Iar când  la Patria
Română/ Râvnește hidra bolșevică/ Nesățioasă și păgână,/ Ia și o armă, că
nu strică!".  În „Universul literar”, suplimentul celui mai popular și
influent ziar din perioada interbelicǎ, „Universul”, Ion Pena era catalogat
"Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură
cu totul aparte în corul celorlalți.",  „Astăzi Ion Pena vine între noi cu
o liră cu totul înnoită, aşezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei
tinere", "Versurile lui trebuiesc citite cu toată atenţia, în miezul lor se
sbate un poet de rasă, care semnează simplu şi desluşit: Ion Pena".  Acum
este o certitudine cǎ el a publicat  și era apreciat în marile publicații
bucureștene „Universul literar”, „Pǎcalǎ”, „Prepoem”,  „Epigrama”,
 „Vremea”,  în revista buzoianǎ „Zarathustra”, redactată de Ion Caraion si
Alexandru Lungu, cât și în cele teleormǎnene „Oltul”, „Drum”, „SO4H2”,
„Graiul tineretului” ...  Printre colegii de publicații i-a avut pe Leonida
Secrețeanu, Ion Caraion, Alexandru Lungu, Ștefan Augustin Doinaș, Coca
Farago, s.a. De ce oare nimeni, atât amar de vreme, n-o fi pomenit nimic
despre Ion Pena ?

În volumule sale „Fotografii la periscop” și „Secvențe de istorie literară
- opera omnia - publicistică și eseu contemporan”, care cuprind studii
despre Radu Grămăticul, Grigore Gellianu, Șt. O. Iosif, Gala Galaction, Ion
Pena, Constantin Noica, Marin Preda și Mircea Scarlat, cunoscutul publicist
și istoric literar, Stan V. Cristea, membru al  USR, consemnează că
„Surprinzător, prin 1943 – 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de
poezie,  ii întrezărim - incredibil, cumva - pe Nichita Stănescu și Marin
Sorescu.
Este important de spus cǎ Pena a scris și prozǎ. Astfel, astăzi, noi putem
să judecăm firul epic din proza utopică în două părți, "Moneda
fantazienilor", scrisă în Banat, la Sichevița, între 1937 - 1938, în care
merge cu anticipația pânǎ în 1 ianuarie 2000. Prima parte a fost publicatǎ
în revista „Drum”, în anul 1937, numărul de Crăciun, iar partea a doua,
singurul manuscris, în dactilogramă, rămas la fratele mai mic, Petre Pena,
a ajuns la nepotul lor, Marin Scarlat, care l-a dat spre publicare. În
povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea și
cooperativizarea, Ion Pena dovedindu-se un bun analist social de
anticipație. Prozatorul și publicistul Constantin Stan (1951 - 2011) scrie
despre faptul că "Pena, prin povestirea sa, îl devansează pe  George
Orwell", autorul faimosului roman "Ferma animalelor", scris în 1945. Iar
profesorul, ziaristul și prozatorul Victor Marin Basarab afirma tot în 2001
în cartea pe care începuse s-o scrie despre Pena: „Moneda fantazienilor" ar
trebui pusǎ în circulație și așezatǎ într-o exactǎ comparație cu proza
urmuzianǎ, într-o corectǎ înțelegere a vizionarismului sud-est european și,
de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian." Acum, în 2015, citind și
cumpǎnind, putem afirma că Ion Pena a fost un vizionar.

Ion Pena n-a fost căsătorit, hotǎrâse s-o facǎ dupǎ rǎzboi, dar n-a mai
apucat, si n-a avut  copii. Totul se pierdea. In demersul meu am bătut la
multe uşi literare si publicistice care nu s-au deschis, dar din fericire
acest inceput de mileniu ne oferă instrumente noi de popularizare in lumea
Internetului: wikipedia, google +, facebook, s.a. Este un arc in timp,
cazul Ion Pena a fost redeschis. El poate exista din nou prin
dumneavoastrǎ, citindu-l.
În 2011, la 100 de ani de la nașterea sa, a apǎrut cartea „Scrieri” de Ion
Pena, care include poezii, epigrame, precum și proză, dovedind talentul
multilateral al autorului. Consider cǎ scrierile sale pot vorbi cel mai
bine despre perceptorul - scriitor. Iată una din poeziile care-i defineşte
creaţia: Opriţi-vă// În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,/ În carnea mea cu
târnăcoape./ Am să vă dau mistere şi arginţi,/ Ca fumul, bogăţia să
vă’ngroape.// Mi-e inima de fulgere ocean./ Mi-e palma năzdrăvană şi
haiducă./ Opriţi-vă cu sufletul ochean/ Să beţi înfiorarea hăbăucă.// Pe
steiul ars de foc şi’nchipuiri/ Să vă înalţ o clipă, să vă doară./
Crepuscul de altare şi zefiri/ Şi vorba peste moarte să vă moară.// Nu
închinaţi cu mine rugăciuni/ Ci treceţi, ca barbarii, mai departe,/ Mă
jefuiţi de grâne şi tăciuni./ Deschis îmi e pătulul ca o carte.// Eu voi
rămâne singur, vagabond,/ Un cerşetor de soare şi de vise./ Voi ocoli
destinul rubicond/ Cu porţile de marmură, închise.






*Poeziile lui Ion Pena, citite de actori de prima mânǎ (ioan gyuri pascu,
oana pellea, dorel vișan, magda catone, horațiu mǎlǎele, irina movilǎ, maia
morgenstern, marcel iures,  ș.a.), înregistrate în format digital, vor fi
postate pe www.youtube.com <http://www.youtube.com/> și distribuite în
rețeaua Biblionet.*

Sursa foto : ro.wikipedia.org

Comentarii

Comentarii