Criteriul National

Flori uscate pe morminte. Îi mai tineți minte?

ianuarie 05
14:09 2016

 

 

Charlie-Hebdo-620x348

 

Articol scris de Claudia Andreea Corbu

Rima din titlu este de prisos. Este dură, dar umanitatea tinde să uite ușor evenimentele de impact. Acum 1 an de zile, în Franța avea loc una dintre cele mai dureroase tragedii – atentatul de la Charlie Hebdo. Acel hashtag care a circulat pe 7 continente, #JeSuisCharlie, și-a pierdut din importanță în timp, fiind aruncat într-o cutie pline de solidaritate la alte evenimente.

Omul este alături de orice chestie de impact – efectul de turmă se regăsește ușor, apoi se pierde în mulțime, revenind la cotidian. Ceea ce este un lucru normal. Dar ce se întâmplă cu acei oameni care nu uită? Rudele, prietenii, cunoștințele nu au cum să uite. Toți îi făceau ipocriți pe români cum scriau #JeSuisCharlie pe Facebook, iar apoi la #Colectiv toți au uitat de ipocrizie, până la următorul atentat din Franța, unde românul ca român s-a trezit să spună că Franța nu și-a pus drapelul României la poza de profil de pe Facebook, deci noi de ce să facem asta? Pentru că suntem oameni, impertinentule. Dincolo de problemele de imagine pe care le are România odată cu valul de minorități aflat pe continentul european.

Nu este penibil să fii alături de cineva în momentele grele, nu este ipocrit să aprinzi o lumânare, nu este de prisos să îți aduci aminte. Așa că vă aduc aminte de cine a murit acum un an la Charlie Hebdo:

  1. Elsa Cayat,
  2. Jean Cabut,”Cabu”
  3. Stéfane Charbonnier,”Chrab”
  4. Philippe Honoré, ”Honoré”
  5. Bernard Verlhac, ”Tignous”
  6. Georges Wolinski, ”Wolinski”
  7. Bernard Maris ”Oncle Maris”
  8. Mustapha Ourad,
  9. Michel Renaud,
  10. Frédéric Boisseau,
  11. Franck Brinsolaro,
  12. Ahmed Merabet.

Sursa foto http://i2.cdn.turner.com/

Redacţia ziarului Criteriul Naţional mulţumeşte autoarei  acestui document!

Comentarii

Comentarii

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo