Noul Voltaj al lui Călin Goia s-a calificat aseară în finala concursului muzical Eurovision Song Contest 2015, de la Viena, după o interpretare live de excepţie, care a făcut publicul din Wienner Stadthalle să reacţioneze zgomotos.
Concurenţii din România au fost avantajţi de intrarea în scenă cu puţine minute înainte de începerea televotingului: Voltaj a cântat penultima din cele 16 concurente.
Călin Goia şi noul Voltaj sunt, indiscutabil, o trupă cu o mare experienţă de scenă. Îi vedem cântând perfect, ca înregistrarea, fără să distoneze deloc, în noaptea dintre ani, la minus 15 grade, când, dacă încerci să impostezi sunetul, îţi îngheaţă corzile vocale şi scoţi abur pe nas şi pe gură.
Remarcăm şi tema generoasă a melodiei: reîntregirea familiilor ai căror copii rămân acasă, în România, în timp ce părinţi muncesc, ca să aibă ce să le dea de mâncare, în lumea largă.
Noul Voltaj este avantajat în această competiţie, aşa cum am explicat, de vasta experienţă de scenă. Nu e uşor să faci faţă şi să te auzi în Wienner Stadthalle, unde nu există nici un fel de control acustic, ci doar electronic şi am auzit aseară cel puţin un competitor, pe Daniel Kaimakosky, falsând îngrozitor, apoi pe alţi solişti cântând peste sau sub ton din cauza emoţiilor şi a lipsei de tehnică de cânt.
Ce înseamnă Voltaj în muzica românească
Este bine să ţinem cu ai noştri, mai ales că anul acesta se numesc Voltaj. Acesta este un nume de stirpe nobilă în muzica românească. Noul Voltaj face un soi de PowerElectroPop agreabil, muzică de mase.
Dar despre vechiul Voltaj, Voltajul originar, care făcea muzică de cult, am putea să vorbim mult, foarte mult. Trupă rock, apoi hard rock, apoi blues rock, iarăşi hard rock, marele Voltaj a încântat generaţii de iubitori de muzică, de pe vremea trupei lui Adi Ilie şi Gabi Nacu, ori Sanda Lăcătuşu, continuând cu Cristi „Trântoru” Ilie, Amedeo Bolohoi sau Dan Mateescu, apoi cu Berti Barbera sau Tavi Colen…
Trei minute şi jumătate
Dar acelea erau alte vremuri, când muzica reprezenta altceva şi când în România, în numele rezistenţei la comunism, se consuma şi rock amestecat cu muzică preclasică şi clasică.
Azi, rockul este, ca şi muzica pop, genul scurt. La peste trei minute şi jumătate, animatorul de la radio filează şi trece la piesa următoare. Trupele serioase nu au loc în playlist.
Membrii Spock’s Beard, de exemplu, trăiesc tot anul în diferite locuri pe mapamond. Creează împreună muzică, folosindu-se de tehnologie şi lansează albume, apoi pleacă-ntr-un turneu. Câţi au auzit de această trupă? Să ne înţelegem: cântă mai bine decât Andra sau Jay-Z.
Asta e situaţia, iar Eurovision a scăzut valoric foarte mult, astfel că o trupă ca Voltaj azi pare o lumină la Viena, dimpreună cu Il Volo, ce cântă OperaPop. Aici suntem azi. Să nu uităm. Şi să ne bucurăm de muzică.
There are no comments at the moment, do you want to add one?
Write a comment