Fotelu’
(Scheci a la nea Mărin)
Mă fraţâlor, ascultaţi aci una făcută cu mâna mea, de ce să nu recunosc! Mă puie dreacu’ şi-i zâc Vetii: Tot am drum la Calafat, ce-ar fi dac-am face împrumut la pensionari ca să luăm fotelu’ ăla.
Drept e că fusăsă pe la noi nepotu’ Gică şi dormisăm pe jos ca să-i făcem loc. Bine te gândişi, zâce. Du-te de ia cerere, că o complectăm acilea şi pe ormă mergem şi cu actele. Bine, mă, zâc, mă duc… Aveam eu treburile mele şi ce îmi zâsăi: „Hai s-o fac şi pe-asta”, de n-aş mai fi zâs, auz’?!
Cu Sucă nu mă încurcai, mersăi la otobuz, de mă şi luă Ion a lu’ Cildă în băşcălie: Ce e, mă, zâce, sânteţi certaţi? Nu, zâc eu, da’ ne certăm acu’! Acuma ne certăm, ca să ai tu ce vorbi! Ce, mă, nu ştii de glumă, o dete la-ntors, ştii, ca la Ploieşti, da’ eu îmi cunosc omu’. Rasă mongolă, abia aşteaptă să-ţi găsască bube-n cap ca să aibă ce bârfi. A dreacu’ lume, auz’… Dată şi neluată!
Măi întâi mersăi la magazân, ştii, să mă informez cât face, da’ mai bine-mi vedeam de treabă, auz’, că-mi răspunsă una mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, de zâceai că este la plajă, aşa printre dinţi: Pentru mata zece milioane! Îu Doamne ia-mă, da’ ce-am eu aşa special, zâc, da-mi luă maul! Doisprezece, preţ întreg, zâce, de plecai, învârtindu-mă plecai…
Da’ ordinu’ e ordin. Trebuia să-l execut. Ajunsăi la CAR, luai trei cereri ca să am de rezervă, ştii, dacă greşesc când complectez, rezolvai la iuţală ce aveam, şi cu maşina de unu mă şi întorsăi. Venişi repede, zâsă Veta. Păi! Aşa mă ştii tu pe mine? Să tai frunză la câini? Venii, zâc. Da’ trebuie doi giranţi, zâc. Aia ştiu, zâce ea di colo. De unde ştii, că eu abia acuma aflai? Păi e prima dată când făcem împrumut? E prima dată? nu să lăsă ea. Şi are dreptate, că pân-acu’ să ducea ea. Da’ de când cu războiu’, nu vede, n-aude altceva. Mă şi mir când face mâncare, că eu tot în război o găsăsc şi-n sculare şi-n culcare. Ţasă zî şi noapte, de parcă ar avea zece fete, nu una. Că i-am şi zâs: Îţi strici ochii cu atâta orbecăială, da’ crez că m-ascultă?!… Nea…
Ce făcu, ce nu făcu, îmi dete tot mie cererile complectate, buletinele şi cupoanele. Mă, e totu-n regulă, o întrebai, să nu fac drumu’ de pomană? Păi cum nu?! mă asigură. Da’ unde e ea acuma să audă! Nu merge, zâce foncţionara de la ghişeu, că sunteţi din aceeaşi famelie. Cum aşa? o întrebai eu. Trebuie giranţi dinafară casei. Păi, zâc, nu sunt? Nu, zâce, că aveţi acelaşi nume! Bag’ de samă ne girasă frate-mio şi cumnată-mea. Detei eu să-i explic, da’ crez’ c-avusăi cui?! Uită-te în boletin, zâc! Acolo să vede că nu avem aceeaşi adresă. Să uită ea încă o dată. Da, dumneata la număru 817, giranţii la 817 – amândoi la aceeaşi adresă. Bine, da’ anu’ trecut tot ei ne-au girat fără probleme! S-a schimbat legea, zâce. Îţi mai trebuie un girant. Mama ei de lege! Şi eu ce fac acuma? Găseşti al doilea girant! Şi plecai, cu coada-ntre picioare plecai. Ei, Veto, acuma-ţi veni rându’! Să mai scoţi ochii din război şi să te plimbi şi tu, că mie îmi ieşi plimbarea pe creştet, auz’?!
Când ajunsăi acas’, Veta să făcu foc şi pară pe mine că nu sânt în stare de nimic. O lăsai să-şi verse nădufu’ şi până la ormă o lămuri că e rându’ ei să se plimbe. De plimbare-mi arde mie? sări ca arsă. De plimbare? Da’ nici că mie, zău aşa, i-o tăiai scurt. Aşa că n-avu de ales, n-avu… O giră dada Lena şi o dusă şi Sucă de îşi luă fotelu’ istensibil.
Stă fotelu’ nostru dupe uşă. De câte ori trec pi lângă el, îmi răsună în urechi glasul dezbrăcatei: „Zece milioane cu reducere!” Da’ nici c-o-ntrebai pe Veta cât dete pe el. Nu… Dacă-i musai, cu plăcere! Treburi fimeieşti… De unde ştii că nu ne pică iar vreun mosafir? Păi!
Să fiţi iubiţi! Şi la bună vedere!
Sursa foto: https://google.com
Acest material a fost realizat de către doamna Elena Agiu-Neacșu în exclusivitate pentru platforma media independentă Criteriul Național
