Criteriul National

„Gândirea pozitivă ” se poate transforma într-o fericire de serviciu și o povară

„Gândirea pozitivă ” se poate transforma într-o fericire de serviciu și o povară
martie 06
15:51 2017

trivia_philosophy

Gândirea pozitivă transformă fericirea într-o datorie. Cel puțin așa este de părere un psiholog scandinav, profesor la o universitate reputată din Danemarca.

Această situație pleacă de la o constatare logică. Toată lumea vrea ca persoana ta să fie fericită. De aceea există cărți de auto-ajutor, antene sau programe speciale pe satelit transmise cu fel de fel de sfaturi cu privire la modul de a opri îngrijorările și de a stimula fericirea și a alunga gîndurile negative.

Chiar șefii vor să ne vadă zâmbind cu entuziasm la locul de muncă; și singura modalitate de a răspunde „cum ești tu?” este cu un răspuns vesel „bine!” Dar, în conformitate cu Svend Brinkmann, un profesor de psihologie la Universitatea Aalborg din Danemarca, cultura gândurilor pozitivie are o latură întunecată. Fericirea nu este pur și simplu un răspuns adecvat la multe situații în viață, spune Brinkmann, a cărui bestseller din Danemarca intitulat Stand Firm-cu tema Îmbunătățirea și Rezistența la criza de mâni. Cartea e publicată în limba engleză de către un editor internațional începând cu această lună.

Chiar mai rau, se poate preface sa ne lase piperniciți din punct de vedere emoțional. „Eu cred că gândurile și emoțiile noastre ar trebui să reflecte lumea. Atunci când se întâmplă ceva rău, ar trebui să ni se permită să avem  gânduri negative și sentimente despre aceasta, pentru că este modul în care înțelegem lumea „, spune domnia sa.

 

„Viața este minunată din când în când, dar este, de asemenea tragică. Oameni mor în viața noastră, noi îi pierdem, dacă am fost doar obișnuiți să ni se permite să avem gânduri pozitive. Atunci aceste realități ne pot lovi chiar mai intens atunci când se întâmplă și se vor întâmpla „. Nu e nimic în neregulă cu cei care au o dispoziție în mod natural sau care se bucură de ciudata carte de auto-ajutorare, este de părere Brinkmann.Problema este atunci când fericirea devine necesară. La locul de muncă, de exemplu, în cazul în care evaluarea performanței insistă adesea asupra concentrării asupra creșterii pozitive, mai degrabă avem de a face cu t dificultăți reale,. În mod automat se cer display-uri de fericire ce reprezintă gesturi „aproape totalitare.”

Brinkmann compară insistența asupra fericirii angajaților de a „gândi cu control.” În Statele Unite ale Americii , fericirea obligatorie a devenit obiectul unei hotărâri la locul de muncă oficial împotriva T-Mobile din luna mai 2016, în cazul în care Consiliul Național de Evaluare a Muncii a stabilit faptul că angajatorii nu pot obliga angajații să fie în mod constant veseli. Toate aceleași, multe companii cheltuiesc sume uriașe de bani încercând să asigure fericirea angajaților, și nu din altruism. „Când se angajează oameni și se lucrează în echipe, atunci aceste trăsături de personalitate devin mult mai importante. De aceea am pus accent mai mult pe ele, pentru că dorim să se exploateze oamenii cât și viața lor emoțională „, spune Brinkmann. „Cred că acest lucru este o parte întunecată a pozitivității. Sentimentele noastre tind să devină mărfuri și asta înseamnă că suntem foarte ușor de înstrăinat față de sentimentele noastre „.

a

Fericirea obligatorie nu este pur și simplu o preocupare la locul de muncă. În timp ce are sens pentru a da un răspuns aproape ritualic de genul  „bun, mulțumesc” atunci când cineva întreabă cum vă aflați în trecere, există riscul ca fețele, expresiile noastre pozitive publice ssî fie sfere sociale din ce în ce mai dominante. La urma urmei, în timp ce o atmosfera spirituală, plină de viață poate fi plăcută, starea de bine politicoasă ar trebui să nu interzică și discutarea a feluritelor traumatisme și a crizelor cu prietenii apropiați.

Legat de acest subiect. presiunea de a fi fericit est desigur, o auto-ajutorare a stării de mânie. În actualitate, există o sumedenie de cărți dcare dezbat acest subiect a și care pretind să-i învețe pe oameni cum să găsească fericirea. ” Totuși ar putea încuraja o perspectivă dăunătoare asupra emoțiilor,”  este de acord reputatul Svend Brinkmann.

Fără să am pretenția de a concluziona, ideea de bază pe care oricine o poate face în a se simți fericit implică faptul că oamenii nefericiți sunt de vină pentru propria lor nenorocire. Paradoxal,în cele din urmă, emoțiile negative joacă un rol important și sănătos în modul în care înțelegem și să reacționăm cu lumea. De asemenea, starea de vinovăție și de rusine sunt esențiale pentru consolidarea unui sentiment de moralitate. În timp ce furia este un răspuns legitim la nedreptate, tristețea ne ajută să trecem peste aces tragic proces. În aceste condiții, până și fericirea este prea mare. Doar că nu tot timpul…

Sursa foto www.mortazaadeli.blogfa.com, https://www.amazon.com/

Sinteză articol realizat de către Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanţa, redactor șef al ziarului Criteriul Național

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu