Criteriul National

Gloria efemeră a nebunilor CONTRA-EDITORIAL

Gloria efemeră a nebunilor CONTRA-EDITORIAL
septembrie 06
23:42 2016

Istoria ne face să înţelegem toate mecanismele şi regimurile actuale. De fapt, ne aflăm în vremuri foarte tulburi şi asta nu este bine deoarece  se pare că am ajuns să ne impacientăm din nimic pentru absolut orice. Iar, ca prin farmec, fără să dăm importanța cuvenită subiectelor serioase, ignorăm faptul că de peste 27 de ani avem parte de o istorie plină de conducători fără de Dumnezeu, avizi de patima iubirii de arginți, bolnavi de putere și plini de răutate și prostie…

nebuni

 

Iar ca imaginea globală cât şi meniul să fie complet vă invit într-o trecere rapidă prin filele istoriei .Ca de obicei, înainte de toate, ar trebui să ne privim prezentul și să ne biciuim cu întrebarea- DE CE AM AJUNS AȘA? Ultimele pregătiri  sunt de fapt o ” încălzire ” a ceea ce se doreşte a se petrece, deoarece se pare că nu va trece mult timp pînă ce se vor reconfigura taberele pentru o nouă şi nedorită conflagraţie mondială.

Ținând cont de aceste aspecte, dacă avem încă un minim strop de luciditate, fără a exagera sau a emite păreri cu iz apocaliptic, la nivel planetar în aşa zisa lume civilizată se remarcă extrema dreaptă, (cu vârful său de lance provenit din fascismul german), extrema stângă cea care a dus arta torţionarii pe cele mai înalte culmi ale crimei ( reprezentată de defuncta URSS) şi, în sfârşit, cea mai veche democraţie a lumii, reprezentată de nord-americani. Aceasta din urmă este cumva în declin deoarece, pe fondul haotic al aşa ziselor democraţii, o nouă civilizaţie-China tânjește și vrea să și revendice gloria efemeră. Având toate elementele ce vizează exodul populaţiilor arabe înspre Europa, cu siguranță avem un tablou cât se poate de lugubru, unul care creează un climat de nesiguranţă.

Dar, să o luăm cu începutul! Se spune că dacă omori un om se numeşte crimă, iar dacă sunt omorâţi oameni cu milioanele, se numeşte că aceştia sunt victime de război. Şi la război, ca și în viaţă cei care au dreptate au titulatura de învingători.

Jocul criminal al hazardului sau mai degrabă acela al intereselor marilor puteri a făcut ca democraţiile libere să dea mâna cu extremă stângă („satana roşie”) în contra extremei drepte („ciuma neagră”), joc terminat cu o catastrofă mondială. Ciuma Roşie – comunismul cu armata sa de torţionari de meserie  a ocupat o bună parte a planetei, impunând politica sa concentraţionară în cel mai mare lagăr de extincţie umană de pe glob, apoi au declanşat Războiul Rece, trăgând o uriaşă Cortină de Fier între două lumi supuse aceluiaşi Dumnezeu.  Acest paradox a fost resimţit  vreme de peste cinci decenii de către statul român, care a fost realmente lichidat, confiscat de către un grup politic de sorginte cominternistă, total străin de interesele şi aspiraţiile poporului subjugat.

După instalarea acestor comunişti avizi la putere au dispărut partidele istorice şi monarhia a fost alungată din ţară. A urmat o adevărată „epocă  de aur” sau mai bine zis o noapte a minţii, în care fiecare a trăit un adevărat calvar, fără vise de libertate. Totuşi, cum nimic nu este etern, ceva s-a produs odată cu ceea ce este consemnată cu o lovitură de stat comandată din exteriorul graniţelor (Decembrie 1989), moment ce marchează o nouă eră.

Sau cel puţin aşa s-a dorit şi s-a crezut. Iar, pentru justeţe, ar cam trebui să ne aducem aminte că această revoluţie, deşi reuşeşte să alunge de la putere pe unul dintre cei mai mari torţionari ai României, a fost furată de oligarhia roşie de rezservă, succesoare, prin teroare şi minciună. Ca şi „bonus”  şi totodată mantră negativă, cel asasinat în mod stalinist în sfânta zi de Crăciun , cel care a  ţinut populaţia în lipsuri, foamete dar nu a îndatorat-o marilor puteri i se va succeda o mână  de ” băieţi deştepţi” trimişi cu misiune care nu se vor sătura să distrugă totul, să prospere doar din punct de vedere material dar şi să înveţe pe a doua generaţie să ne asuprească şi să ne dispreţuiască ….” cu stil!” .

Dacă tocmai revoluţia roşie s-a impus cu ajutorul torţionarilor ei din interior care au colaborat cu cei din străinătate, actuala stare de fapt a lucrurilor creionează doar faptul că au menţinut şi promovat  haosul, fiind conform cu vechea tactică cominternistă. Mai precis, au furat poporul cu tot ce îi aparţine de fapt şi de drept. Şi să nu vă miraţi că, după revoluţia furată a urmat adevărata lovitură de stat dată de urmaşii cominterniştilor, care, întrebuinţând mijloacele kaghebiste aflate în conservare fură un întreg popor.

pt EDITORIAL Romania si Regele Mihai in malaxorul istoriei

Construcţia unei Românii postdecembriste sub pohta şi principiile unui urmaş fanatic al imperiului roşu a fost „desăvârșită” de Ion Iliescu .El a fost doar pretextul care i-a ” înnobilat „pe toţi cei care au slăvit Sistemul, dându-se liber colaboratorilor să acumuleze averi uriaşe prin furt organizat. Astfel că, cu aceste prăzi imense s-au pus bazele unei clase de oligarhi roşii supra înstăriţi. Prin repreluarea puterii de către comuniştii vopsiţi, Ion Ilici Iliescu a redevenit chiar creierul întregii Alianţe de stânga-dreapta. Este perioada când la putere revin torţionarii României, torţionarii poporului furat.

Noii călăi instalaţi la Putere la finele lui decembrie 1989, nici nu au luat în calcul că poporul ar putea fi altfel tratat, astfel că Iliescu şi clica sa nu a fost pregătită să instaureze democraţia furată în decembrie 1947. Noii „călăi revoluţionari” au concentrat mijloacele de forţă puse la dispoziţie de către un trădător în uniformă de general, acum în puşcărie, pentru a controla, nemijlocit, poporul furat şi adus în stare de turmă. Pe această filozofie politică, s-a construit democraţia minciunii în România, structurile neocomuniste fiind recuperate prin revopsirea lor în „culori democratice”, noul regim întârziind voit elaborarea proiectului strategic de modernizare şi europenizare a României.

Modernizarea pe ici pe colo a societăţii româneşti a început sub presiunea Occidentului, mai ales după ce România a intrat în NATO şi a aderat la Uniunea Europeană, acest proces fiind grăbit dinspre vest, dinspre cele două maluri ale Atlanticului,  de așa natură încât regimul fanariot de de la Bucureşti a fost obligat să ia act de noul trend al istoriei prezentului.

Cu toate acestea, noii torţionari ai puterii au aplicat teoria decalogul lui Noam Chomsky potrivit căruia poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate şi să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii. Sau, chiar dacă au sau nu discernământ, să fie permanent pregătiţi pentru mai rău, să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău este tot pentru binele său, să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte.

z

Omul de rând a început astfel să fie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor, să fie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare, să nu aibă acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă, să se încurajeze financiar acele mijloace mass-media care îndobitocesc şi supun publicul, ţinându-l strâns legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos, adică acelea ce propagă sex, senzaţional, spectaculos şi sânge.

Totodată inducerea şi promovarea în spiritul turmei a funcţionat și se pare că merge şi în ziua de azi. Călăii roşii au reuşit performanţa de a construi statul fondat pe democraţia minciunii, unde sărăcia s-a întins ca o ciumă peste un segment majoritar al populaţiei, ţinând-o sub ascultare prin milioanele de ajutoare sociale, însemnând cultura lenei şi printr-o propagandă mincinoasă, debitată de presa roşie torţionară, la rândul ei, dependentă de stat. Intelectualii de vârf au ajuns a fi marginalizaţi  şi, ceea ce este ameninţător şi antieuropean, este faptul că tocmai torţionarii politici au reînviat sub ochii noştri şi caută prin toate mijloacele să-i apere pe cei ce au săvârşit crime odioase sub paza aparatului de securitate. Acest aparat revigorat, este omniprezent şi mereu repus în toate drepturile (pensii întregi şi grase foştilor slujbaşi, precum şi acordarea de demnităţi publice importante).

Mai are rost să vă spun şi să vă dau argumente cum ar fi acelea în care ei uneltesc în ascuns, cu puterea roşie şi  nimeni nu-i întreabă de sănătate, pentru că păpuşarii lor, torţionarii politici de azi stau comod în scaunele puterii, continuă să o deţină, să o menţină prin transformarea ei în democraţia minciunii şi gestionarea averii poporului furat?

Ca şi în prezent, succesiunea regimurilor şi a conducătorilor nu e deloc întâmplătoare.

Drama poporului furat este legată de toţi oamenii rămaşi legaţi de mecanismele sociale instaurate de comunism, devenind astfel entităţi ignorante şi votante la discreţia mafiilor locale de prin mai toate judeţele roşii ale ţării cu ignoranţi mulţi şi foarte mulţi.

Totalitarismul continuă să fie un regim care neagă drepturile umane şi subordonează individul entităţii colective a partidului de tip stat. Acţiunile torţionarilor securităţii au fost permanent conduse de torţionarii partidului, atent aleşi dintre cei mai obedienţi. Aparatul politic în era comunistă scotocea societatea pentru a afla inamicul poporului, iar apoi activiştii de partid speciali, Securitatea se ocupa de neutralizarea şi distrugerea acestuia, trimiţându-l la moarte sigură şi fără judecată.

Evident, în a doua perioadă a regimului s-a petrecut şi o sinteză între practicile bolşevice de exercitare a puterii, cultul liderului şi îmbrăţişarea unor teme şi simboluri ale extremei drepte, fiind folosite cu succes, intoleranţa, exclusivismul etc.

Eminescu

Acum clar aveți explicație de ce urmașii ideologici nu au avut de la cine să înveţe democraţia. Ei se comportă astăzi precum”golanii” lor roşii de odinioară. Ţipă, zbiară, dau ordine şi se joacă cu instituţiile statului, cum se joacă copii cu piesele unui joc de Lego. Numai că nu ni le aranjează după reguli democratice ci după acelea ale regulilor învăţate în comunism: aşa vrea partidul. Alt argument ce probează toate cele expuse este faptul că mulţi politicieni şi vârfuri ale sinapselor din administraţie şi alte instituţii sunt absolvenţi ai universităţilor sovietice sau ai „Universităţii” Ştefan Gheorghiu.

Noile realităţi politice ale unei lumi în mişcare sunt formate din peste şapte miliarde de vecini şi consumatori gânditori, dotaţi cu internet şi smartphone ce sugerează că acest eveniment se prelungeşte nefast, asemenea unui arc de timp…

De aceea, revenind din punctul de unde am plecat, pentru absolut toate acestea se pare că paharul fărădelegilor și al mâniilor se umple, în timp ce decadența tuturor acestor triste figuri nu mai interesează pe nimeni, deoarece gloria efemeră este sinonimă cu nebunia în stare pură…Iar,  negarea sau absenţa Lui Dumnezeu din aceste situaţii constituie lecţii de evitat, de regretat! Pentru cine mai doreşte să conştientizeze sau mai are un dram de inimă şi minte…

Sursa foto : www.lumearomaneasca.net,fun.bzi.ro

Prof. Dr. Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanţa, redactor şef al ziarului Criteriul Naţional

 

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo