Criteriul National

Il Giornale: Leagănul unei noi Ordini Mondiale – International

Il Giornale: Leagănul unei noi Ordini Mondiale – International
octombrie 21
07:02 2019
Lumea s-a schimbat. Şi acest lucru este demonstrat de un acord precum cel de joi seară, prin care Statele Unite ale Americii lui Donald Trump au anunţat încetarea focului în Siria de către Turcia lui Recep Tayyip Erdogan. Un acord care, cu siguranţă, nu este unul epocal, cel puţin în ceea ce priveşte numerele şi calendarul şi care deja scârţâie în unele sate de graniţă. Dar este un semn inconfundabil al modului în care lumea de azi merge într-o direcţie mult mai complexă şi neliniară decât ne aşteptam în ultimii ani. Şi cu siguranţă, Trump a reprezentat una dintre cele mai grele lovituri pentru un sistem care, până la predecesorul său, părea imposibil de distrus, scrie Rador, citând Il Giornale.

Acordul are o dublă interpretare. Unii îl consideră marea predare a Occidentului către Erdogan, cu concesiunea de facto a unei zone din nordul Siriei, sub controlul forţelor armate turce care, prin mijlocirea Pentagonului, obţin o concesie de 30 de kilometri şi retragerea miliţiilor kurde. Deloc puţin pentru o ţară precum Turcia, care se regăseşte astăzi capabilă să controleze provincii întregi, aflate pe vremuri sub autoritatea Damascului. Pe de altă parte, există cei care consideră că aceasta este o victorie a lui Trump care, cu o scrisoare cel puţin curioasă trimisă lui Erdogan şi o serie de semafoare verzi şi ameninţări, obţine, cu siguranţă, un rezultat: cel de a-i vedea pe soldaţi ieşiţi din conflictul sirian şi în plus, îşi confirmă agenda sa externă în Orientul Mijlociu. Evident, cu o victimă sacrificată, care, nu întâmplător este cea mai slabă: miliţiile kurde. Soldaţii care au luptat cu ISIS în speranţa de a obţine ceva pe care istoria (sau poate pur şi simplu Realpolitik) le va acorda cu greu.

Însa acordul este ceva în plus. Dacă va fi confirmat (cu Trump şi Erdogan, condiţionalul este obligatoriu, în special într-o regiune fierbinte şi complexă precum Orientul Mijlociu), acordul reprezintă o evoluţie deosebit de importantă în politica internaţională. Statele Unite, în câteva zile, au dat o lovitură puternică unei serii întregi de certitudini asupra cărora agenda americană s-a concentrat zeci de ani. Gata cu statutul de şerifi ai lumii, gata cu războaiele la mii de kilometri de distanţă, care nu afectează în mod direct interesele economice ale SUA, gata cu „războaielor interminabile” – aşa cum le-a definit preşedintele SUA – chiar cu preţul certificării unui eşec sau a unei trădări în faţa lumii. Mărturisiri greu de făcut pentru o ţară care privea planeta ca pe o unică tablă de şah al cărui pe care o mânuia după bunul plac. În timp ce astăzi recunoaşte nu numai domeniile de interes şi non-interes, dar şi posibilitatea unei retrageri.

Dacă astăzi, Statele Unite se „dezinteresează”, există alţi actori care sunt gata să ia măsuri. Sau mai bine zis, alţi actori au luat deja măsuri. Guvernul turc, cu o mişcare îndrăzneaţă, terifiantă, dar extrem de lucidă, a reuşit să-şi asume responsabilitatea în faţa lumii pentru un potenţial masacru pătrunzând în Siria şi obţinând o victorie pe terenul care de fapt lărgeşte graniţa naţiunii turce. Astăzi, există o ţară care şi-a extins substanţial autoritatea asupra altui stat. Şi nimeni nu a avut nici curajul, nici forţa şi nici voinţa de a o opri.

Turcia se extinde aşadar (atâta timp cât celelalte puteri o permit) în timp ce din sud, înaintează două forţe: Siria şi Rusia. Damascul vede cum Ankara îi smulge kilometri întregi de teritorii, în ciuda oricărei convenţii şi legi internaţionale care reglementează conflictele. Şi între timp, forţele Kremlinului pun fizic stăpânire pe vechile baze americane din Siria aproape demonstrând, plastic, schimbarea care are loc în Orientul Mijlociu. Acum, acea zonă este „afacerea” lui Vladimir Putin, cu aprobarea Casei Albe şi a terorii Pentagonului şi a CIA. O mişcare studiată şi mult aşteptată de strategii ruşi, care ştiu acum că sunt adevăraţii stăpâni ai graniţei turco-siriene. Cu toate riscurile, costurile şi responsabilităţile pe care le implică această mişcare.

Numai că Rusia vrea să pună capăt acestui conflict aproape la fel de mult ca Statele Unite. Şi nu este o coincidenţă faptul că Pence şi Pompeo mergeau la Ankara în timp ce Putin se ducea în Arabia Saudită, în aşteptarea summitului de la Soci cu Erdogan: lumea ştie că ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu este reprezentarea unei schimbări de poli în care atlantismul a rămas o amintire vagă. Cel puţin în acea parte a lumii în care Iranul, Rusia şi Turcia îşi obţin victoria, în timp ce SUA doresc să supravieţuiască, garantându-şi interesele strategice şi protecţia celor mai importanţi aliaţi.

Pentru Statele Unite, este o retragere strategică pe care mulţi dintre analiştii săi o studiau şi o sperau de decenii. Sunt mulţi, mai ales în zona conservatoare (dar cu o afinitate interesantă în stânga cea mai radicală) cei care de ani de zile doresc ca forţele americane să-şi acorde mai multe atenţie, abandonând teatre precum cele din Afganistan, Irak şi Siria şi să se concentreze în schimb pe adversarii reali, începând cu China. Cu o posibilă convergenţă cu Rusia pentru a evita ca Beijingul să consolideze un parteneriat periculos cu Moscova (şi cu Europa).

Siria poate fi simbolul acestei convergenţe a intereselor ruso-americane. Pe de o parte Putin, care joacă rolul de pivot al lumii eurasiatice. De cealaltă parte, Trump, care certifică sfârşitul atlantismului, ca idee pentru care ordinea liberală internaţională trebuie să predomine peste tot. Doi jucători-cheie care, cu acest ultim ‘blitzkrieg’ turc, au scris negru pe alb şi criza NATO şi cea a Uniunii Europene. Prima riscă deoarece Statele Unite nu mai doresc să fie gardienii Occidentului, în timp ce a doua eşuează cu lecţiile politice şi şantajul tuturor puterilor regionale şi globale. Şi Siria, care trebuia să reprezinte sfârşitul semilunii şiite şi a strategiei ruseşti din Orientul Mijlociu, se transformă în schimb în leagănul unei noi (poate scurte) ordini internaţionale în care domneşte legea celor mai puternici, dar unde, din fericire, lipsesc schemele prestabilite. Iar pacea îşi poate găsi drumul chiar pe drumuri total improbabile.

Articol de Lorenzo Vita

Comentarii

Comentarii

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

România…Inteligența Artificială…Guvernul… - EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Dacă nici acum nu vă vine să credeți, guvernul Dăncilă lucrează la strategia națională pentru Inteligența Artificială. Este inimaginabil, aproape de necrezut, dar elaborarea și ratificarea primei strategii naţionale în domeniul Inteligenţei Artificiale va fi o realitate.
Deseori,obișnuiți cu puțin din ceea ce ne tot oferă „din plin” viața aceasta, nu prea realizăm și nu prea știm să reacţionăm la acest soi de anunț oficial. Iar ceea ce este frapant vine de-acum înainte.

Da, stimabilelor și dumneavoastră onorați domni. Din moment ce a fost declarat „liber la Inteligența Artificială”, consecințele și desele implicații ne vor afecta destinele. Poate părea ceva de domeniul SF,dar tocmai ultimele evenimente au început să contrazică „scenariul.”

A trecut moda când mai auzeam de un nou studiu care descria savant implicațiile profunde pe care le au progresele din domeniul inteligenței artificiale. Iar, inevitabilul s-a pridus.Au căzut în derizoriu acele minți luminate, dimpreună cu toata adunarea numeroșilor experți, a think tankuri sau a celebritățilir din Silicon Valley care își dădeau cu presupsul că aplicațiile practice ale Inteligenței Artificiale urmează să ne schimbe viețile în moduri greu de imaginat.

Inteligenţa artificială este trecută de faza „copilăriei”. Acest lucru îl demonstrează unele experimente eşuate care au avut loc. Iar aici dau ca exemplu cazul „adolescentului” Tay al Microsoft, un robot bazat pe inteligenţă artificială care putea dialoga cu utilizatorii de Twitter. Acesta a devenit nazist în câteva ore, compania fiind nevoită să îl retragă. Incidentul a arătat limitările pe care le au maşinile, incapabile deocamdată să facă diferenţa între bine şi rău sau să dea dovadă de empatie.

Dar, ce anume împiedică pentru ca maşinile să ajungă la astfel de însuşiri umane?

Sunt destui semeni care se tem că inteligenţa artificială va fi folosită ca armă, de guverne sau grupări teroriste. Un astfel de sistem avansat, capabil să înveţe, ar putea să compromită orice sistem informatic şi să aibă acces la informaţii extrem de importante. Mai mult, ar putea lansa atacuri cu arme periculoase şi pot da naştere unui război devastator.

Iar acum, „onor” guvern al acestei colonii susţine cu o frenezie de nedescris această modă, dând dovada unui servilism exemplar! Oare cărui scopuri servește?

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu

Partener media exclusiv

Revista presei