Criteriul National

IMPRESIONANT! Orchestra Bavareză de Stat a oferit un program artistic de referinţă în cadrul primei reprezentaţii la Festivalul George Enescu!

septembrie 12
23:26 2015

 

 

Orchestra de Stat Bavareză, ansamblu cu o istorie de peste 200 de ani, a interpretat aseară la Sala Palatului, sub bagheta lui Constantinos Caridis, în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu”.Muzicienii din Germania vor concerta şi mâine.

Bavaria Orchestra

Programul, al cărui solist a fost pianistul francez Pierre Laurent Aimard, a cuprins lucrări de Enescu, Beethoven şi Şostakovici. Pe scenă i se va alătura şi Corul Academic Radio, pregătit de dirijorul Dan Mihai Goia.

În această seară, s a prezentat, alături de Orchestra Operei Bavareze din München, poemul simfonic „Isis”, de George Enescu. Mă bucură că George Enescu, în acest festival, este prezentat în mod plenar cu un număr de 26 de opusuri.

Acest poem, „Isis”, s -a mai cântat acum vreo zece ani şi prezenţa corului feminin în această lucrare aduce o pată de culoare, de candoare, de lirism, de sensibilitate în desfăşurarea muzicii enesciene, ca substanţă, ca profunzime.

Concertul Imperial sau aşa cum mai este cunoscut concertul nr 5 în Mi bemol Major, Op. 73 de Ludwig van Beethoven  se regăseşte în repertoriul oricărui pianist concertist. Este cunoscut pentru grandoarea sa, pentru melodii le îndrăznețe și spiritului eroic. Lucrarea a fost dedicată Arhiducelui Rudolf, care a fost un prieten și student al compozitorului. A avut premiera în Leipzig, Germania, în 1811 și rămâne cel mai cunoscut și cel mai frecvent de concerte ale lui Beethoven dintr un număr total de cinci concerte compuse pentru acest instrument,pianul.

Portrait of Ludwig van Beethoven by Josef Karl Stieler

Beethoven a început activitatea sa pentru această vitoare capodoperă în 1808, cu privire la momentul în care a completat simfoniile a cincea și a șasea și al patrulea concert de pian. În ciuda dificilelor condiții de viață, în anul 1809, orașul capitală Viena a fost sub bombardamentul trupelor lui Napoleon-compozitorul a finalizat cu promptitudine acest opus. Deoarece surzenia profunda l a împiedicat să audieze propria sa performanță, onoarea a căzut  unui organist al unei biserici vechi de 25 de ani, Friedrich Schneider.

În februarie 1812, la trei luni după premiera sa, concertul a fost dat în premieră primei versiuni interpretativeîn Viena. Pianistul ,cu această ocazie a fost  un elev de al lui Beethoven-Carl Czerny, un interpret mai renumit astăzi în cercurile de iniţiere pedagogică , deoarece a realizat propriile sale compoziții într- o metodă ce rămâne valabilă şi în prezent.

Succesul Concertului Imperial s- a datorat în parte evoluțiilor tehnologice în producția de piane care au permis într- o mai mare măsură o  putere expresivă uriaşă. Piesa a câștigat rapid de la sine un loc în repertoriul pianistic, și a devenit un opus de mare trceret al pianistului concertist Franz Liszt.

Porecla acestui concert de „Imperial” datează din timpul lui Beethoven, iar uneori este atribuită pianistul de origine germana engleza si editor de muzică Johann Cramer. S au păstrat anumite relatări scrise cât şi anumite amintiri în care chiar Beethoven îl considera pe Cramer ca cel mai mare pianist în viaţă Oricare ar fi fost originile acetui supranume al concertului, este puțin probabil ca Beethoven însuși, care a reconsiderat dedicarea celei de a treia sa simfonie-inițial a lui Napoleon Bonaparte, după asumarea titlului de împărat în 1804 să aibă plăcerea să l reamintească sonor în cadrul acestui inspirat şi cunoscut opus.

Solistul s- a achitat cu succes în cadrul acestui concert iar orchestra l a susţinut, cu acea vigioare şi tradiţională forţă romantică, de expresie. Tehnicitatea acestui solist a fost apreciată cu aplauze generoase de către publicul prezent în Sala Palatului din Bucureşti.

După pauză, reputata orchestră a oferit o versiune originală a celei de a cincea simfonii aparţinînd lui Dmitri Şostakovici.

Young-Shostakovich

În 1937, în Rusia, aflată într un vârf de epurări comandate de chiar Stalin, Partidul Comunist a denunțat cu tărie cele mai recente lucrări compuse de Dmitri Șostakovici . Temându-se pentru viața lui, tânărul compozitor a scris o simfonie ce se termină cu un marș vibrant. Dar pentru mulți, triumful a sunat gol. Chiar și astăzi, oamenii se întreabă cam ceea ce a vrut cu adevărat Sostakovici să transmită, să spună cu adevărat. A fost simfonia menită să celebreze regimul lui Stalin? Sau a făcut-o să conțină mesaje ascunse ,hazli şi ironice ce au avut acea formă de protest foarte virulentă la adresa regimului comunist, a sistemului care dădea impresia să nu- l mai sprijine?

Se pare că există o tradiție în cele mai bune simfonii a cincea, de la Beethoven la Mahler, pentru a începe trebuie să existe un gest șocant, dramatic. Impactul aproape fizic de la începutul celei de a cincea simfonii de a lui Șostakovici îl  contrazice ușor. Demn de reținut este faptul că în utilizarea orchestrei la punctele de deschidere a simfoniei , ca și în a opta sau și în a zecea simfonie, el începe folosind doar șiruri de caractere, introducerea treptată a fagoţilor, a oboaielor și a clarinetelor, și, în final grupul de suflători de alamă și percuție.

La sfârșitul anilor 1970, publicarea de către Solomon Volkov a lucrării  „Testimony- Memoriile de Dmitri Șostakovici” a adus dezbateri aprinse în Occident referitoare la programul oficial a celei de a cincea simfonii. Un program oglindă cu imagini vii, fără îndoială mai aproape de adevăr, dar încă prea unidimensionale a fost sugerat: lucrarea a fost creată ca formă de protest împotriva terorii staliniste . În deceniile care au urmat de dezbateri adesea înnebunitoare, a fost ușor de trecut cu vederea dovada că lucrarea are mai multe înţelesuri şi chei în a se interpreta literar….Primul dintre acestea este sugerat de cea de a doua temă a primei mișcări ce se intonează de către viori într-un registru în mod intenționat ales a fi crud, acesta fiind o variație a temei de debut a lucrării, dar, de asemenea, un citat din Habanera („L’amour, l’amour „) din opera Carmen de George Bizet.

A doua mișcare e un landler destul de aspru ce prezinta pe Șostakovici la un nivel de ironie, sarcasm, venin dar şi eleganţă peste modelul său din tinereţe Gustav Mahler. Trio -ul va începe ca un studiu în mod slugarnic, cu vioara solo cântând cu o anume cochetărie, fiind acompaniat de harpă într un mod delicat  cât și de  pizzicato- ul acompaniamentului celor din tutti. Totuşi muzica nu se pierde în mod repetat ci totul se metamorfozează într o descendenţă în care zgomotosul ansamblu are tuşe apropiate de  violență. Revenirea sinistrului caracter  al landlerul ui este cu siguranță un semn că de la Scherzo- ul celei de a cincea simfonii a lui Beethoven, cu instrumente modificate se pot obţine efecte produse de fagoţii ce ilustrează aceste șiruri de caractere sacadate . Un ultim omagiu cochet al violinei solo  de data aceasta secondat de oboiul solo, promite sincer o rezolvare ușoară de  autentică detensionare a mișcării, înainte de o izbucnire supărată pe final ce aduce mișcarea la o cadenţare bruscă în la minor.

Extraordinarul Largo, scrisă în doar trei zile, este una dintre creațiile cele mai emoționante ale lui Șostakovici. Ca și în deschiderea primei mișcări, Șostakovici folosește orchestra cu reținere extraordinară. Din nou, el se deschide cu un paragraf lung pentru șiruri de motive , în care vor predomina doar instrumentele de suflat din lemn ce introduc treptat și cu moderație alte motive quasi lirice.  Alama rămâne tăcută pe tot parcursul acestei părţi. În a doua secţiune oboiul solo, clarinetul și flautul, fiecare va avea o temă generatoare .Totul se desfășoară peste tot acest acompaniament aproape static , realizat în tremolo de către streich. Apoi, scriitura lui Șostakovici începe inexorabil să fie construită până la punctul culminant o emoțională şi sfâşietoare melodie, de a dreptul chinuită ce va avea ecou  în întreaga simfonie. Astfel, ajungând în acest punct un marele muzicologul american Michael Steinberg îl denumește „pagina cea mai aproape de Ceaikovski în toate compoziţiile lui Șostakovici.”

Finalul sparge liniștea ocupată de Largo cu un marș violent și având acel caracter uşor prostesc, de care tema integrează materialele de la nu mai puțin de trei surse. Ușor de recunoscut a fost utilizarea,  din nou a unei preluări din opera Carmen.Mai precis,Dmitri Shostakovich va folisi muzica din Habanera, cu stabilirea cuvintele „Prends garde un tois!” Sau „Feriți-vă! Feriți-vă! ”

În programul muzical din 1936 setarea lui Șostakovici a poemului Pușkin'” Renașterea ” a făcut senzație,deoarece a adus noutatea „în care un artist barbar cu pensula somnoros este o imagine de geniu.” Paralelele cu oprimarea lui Stalin din a patra Simfonie a sa sunt evidente.

În cursul construirii acestui monument arhitectonic există mai multe citate pentru a fi găsite, în special în cea de- a patra mișcare. Exemple, citate din Berlioz cu a sa Simfonie Fantastică și lucrarea lui Richard Strauss- Till Eulenspiegel-(ambele din care)-cum ar fi vor conține descrieri vii , din punct de vedere muzical ale unor… execuții publice.

Această tensiune între omul barbar și geniul, și între „mine” și „ei” continuă să fascineze cu o notă aparte acest final al simfoniei.

Orizontul ideatic și emoțional îl prezintă pe eroul descris ca fiind ambivalent, furios, triumfător, torturat, cu inima frântă, sfidător, gata oricând ca să îmbrățișeze lumea.Dar, în ceea ce privește, pe pagina finală a acestui mare opus de 20 carate rămâne încă o enigmă. Dintre atâtea simfonii , oare cât este şi cine ar fi atât de puternic pentru a fi atât de mult de controversat? Când unul este capabil să recunoască adâncimea și intensitatea nenumăratelor tensiuni și contradicții ale sale, ceea ce ar putea rezolva vreodata ascultătorului pentru ceva ce pare simplist oare de ce s -ar încheia din nou?

Filosofic şi retoric, compozitorul va amesteca două centre tonale în cadrul aceleiaşi zone Re Major cu Si bemol creând un fals deznodământ , încă un motiv pentru ca această simfonie căzută în dizgraţia „tovarăşilor” să prindă notorietate internaţională şi să fie una dintre cele mai cântate opusuri din VASTA SA CREAŢIE.

Ovaţiile publicului au răsplătit din plin și aşa cum se cuvine prestaţia de excepţie a acestor fini muzicieni din Bavaria, Germania.

Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanţa, redactor șef al ziarului Criteriul Național

 

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo