Criteriul National

În numele iubirii de aproapele dumneavoastră, OPRIȚI-VĂ!

În numele iubirii de aproapele dumneavoastră, OPRIȚI-VĂ!
octombrie 28
15:59 2016

spovedanie

Nu sunt unul dintre fanii lui Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului. Nu sunt nici unul dintre cei care îl admiră. Pentru că nu am ce. Am cunoscut ierarhi adevărați și duhovnici adevărați.
Ultimul meu duhovnic, ieromonahul Ioanichie a săpat în piatra muntelui schitul Sfânta Ana de la cota 1400 din Sinaia.
Așa că știu să fac diferența între trăitorii întru și pentru Hristos și ceilalți, pe care îi cataloghez, ca în popor, drept popi și nu preoți.
În opinia mea, Teodosie Petrescu este un simplu popă. Și mă limitez aici. Nu vreau să aduc acuzații, ci aștept ca justiția să se pronunțe cu privire la dosarele instrumentate de către procurorii DNA.
Dar nu pot, pe de altă parte, să stau și să aplaud revărsarea de ură din condeiul unui jurnalist cu ștate vechi, care spune că se manifestă din dragoste față de semeni pentru a-i scăpa de un ierarh „nenorocit și ticălos ca Teodosie” .
Poate că Arhiepiscopul Tomisului o fi așa cum zice jurnalistul. Doar că în continuarea scrisorii sale deschise sunt prea multe greșeli care nu au nimic de a face cu credința creștin ortodoxă.

jurnalism-papusar

Curios este că jurnalistul îl acuză pe Teodosie Petrescu de încălcarea normelor și canoanelor religioase, dar din scrisoarea deschisă a acestuia constatăm că tocmai cel care ține condeiul încalcă grav dogma creștină.
Dar să disec pe rând afirmațiile jurnalistului înverșunat.
1. „Din partea mea, pe Teodosie poate să-l ia dracul sau să ajungă în rai!. Mi-e absolut indiferent.”, spune jurnalistul.
Păi nene, cum să îl ia dracul? Pe tine ai vrea să te ia dracul? Unde este iubirea creștină și ceea ce spunea Mântuitorul să îl iubești pe semenul ca pe tine însuți? Înseamnă că tu, nene jurnalistule, nu te iubești deloc.
2. „În acest sens vă mai fac o mărturisire: îmi este foarte milă de Teodosie, dar nu îl pot ierta, pentru că nici să uit nu pot.”, spune condeierul rezistent.
Altă contradicție. Cum poți să spui că ți-e milă de cineva, dar nu poți ierta, pentru că nu poți uita? Ce atitudine creștină este asta? Cum poate acest jurnalist să spună rugăciunea domnească Tatăl nostru, în care se spune „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”? Cum se roagă jurnalistul la Tatăl Ceresc să îl ierte, dacă el nu îl poate ierta pe Teodosie Petrescu?
Ca să nu mai vorbim despre uitare. Îl cunosc pe acest jurnalist cu ștate vechi și știu că este un om care citește foarte mult. Îi recomand să lectureze una dintre cărțile părintelui Nicolae de la Rohia, mai cunoscut sub numele de Nicolae Steinhardt. În una dintre cărțile sale – Primejdia mărturisirii sau Dăruind vei dobândi – povestește cum este treaba cu uitarea.

CONSTANTIN CUMPĂNĂ, ziarist, fondatorul apariției online Rezistențaclip_image005

 

 

 

 

 

Părintele Nicolae de la Rohia spune că unul dintre fiii săi duhovnicești a venit și i-a spus că el poate ierta ce i-a făcut fratele lui, dar nu poate uita. Atunci, părintele Nicolae i-a transmis tânărului că iertare fără uitarea răului suferit nu există. Părintele Nicolae i-a spus fiului duhovnicesc să se gândească la judecata particulară, din viața de apoi, când acesta va sta în fața Judecătorului Iisus Hristos și îl va avea drept martor pe preotul duhovnic. Spunea părintele Nicolae de la Rohia:
„În acel moment, când Judecătorul nostru, Domnul nostru Iisus Hristos, va spune că ai făcut nu știu ce păcat și eu Îi voi spune că ți l-am iertat pentru că l-ai mărturisit la Taina Spovedaniei, cum ar fi ca Mântuitorul să spună:
– Da, părinte, așa e. Tu l-ai iertat, dar eu nu l-am uitat!”?
Cam așa este cu iertarea și uitarea creștină, domnule jurnalist.
3. „Teodosie este un biet frustrat, pentru că el nu a fost și nu este iubit de cineva, motiv pentru care nu știe și nici nu poate să iubească. Teodosie, este un biet frustrat, pentru că el nu a avut o copilărie fericită, dimpotrivă, nici măcar nu a fost dorit de părinții săi (mama sa, Dumnezeu să o odihnească!, a fost sfătuită să-l avorteze, fiind al 17-lea copil din familie!). Teodosie, este un biet frustrat, pentru că, fiind copil, el s-a aflat în grave lipsuri materiale și financiare, iar acum acumulează ca un hârciog de la toți și de peste tot numai pentru el.”, mai spune jurnalistul.
Eu nu cred că Teodosie Petrescu nu a fost iubit și nu este iubit de cineva. În primul rând este iubit de Dumnezeu care a îngăduit ca Teodosie să vadă lumina zilei și să trăiască. În al doilea rând, Teodosie Petrescu este iubit de frații și surorile din familia lui. În ultimul rând, Teodosie este iubit de enoriașii care cred în el și refuză să vadă că omul din fața lor poate că este un simplu popă. Așa că afirmația jurnalistului este nefondată.
Apoi eu nu cred că mama lui nu l-a iubit. Din moment ce i-a dat viață și a avut grijă de el, până la intrarea în mănăstire, ca să crească, să nu fie bolnav, să învețe să citească și să scrie, să se ducă la biserică să se roage, să cânte la strană, să se spovedească și să se împărtășească, mama lui Teodosie și-a iubit fiul. Mai mult, dovada supremă de iubire este faptul că și-a botezat copilul în religia creștin-ortodoxă.
Cu alte cuvinte, cel puțin prima jumătatea a scrisorii jurnalistului care la sfârșit folosește expresiile „Doamne ajută!” și „Amin” este total greșită sau anticreștină.
Nu mai amintesc erorile din a doua parte a scrisorii deschise în care le cere enoriașilor să îl alunge pe Teodosie Petrescu din inima lor.

11391398_823342444415795_395880753640143862_n
Despre faptele menționate de jurnalist cu privire la Teodosie, țin să spun că le cunosc și eu, dar aștept să se pronunțe justiția cu privire la ele și cu privire la dosarele instrumentate de procurorii DNA.
Așa cum el îi sfătuiește pe toți ceilalți, în finalul acestui material eu îl dau un singur sfat:
În numele iubirii de aproapele dumneavoastră, OPRIȚI-VĂ!

Sursa foto : https:// google.com

 

Redacția ziarului Criteriul Național mulțumește domnului Hristo Botev pentru excelentul material oferit în exclusivitate!

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo