Criteriul National

INGHINALE preoțesti la pachet cu SLIȚ polițienesc în duminica mare, cine mai dorește, cine mai poftește?…

INGHINALE preoțesti la pachet cu SLIȚ polițienesc în duminica mare, cine mai dorește, cine mai poftește?…
noiembrie 30
00:30 2017

foto articol

 

pe un picior de plai, pe-o gura de rai, orasul port… tarlaua cu cai…

atatea belele in taramul fermecat dobrogean, ca nu stii ce sa reclami mai repede, asta daca ai ghinionul sa nu te provoace suficient coada supermarketului…  Am reclamat telefonic si in scris numeroase situatii periculoase in trafic, in special carutele care transporta minori, dar ziua de azi le intrece pe toate din acest punct de vedere. Daca in trecut mergeam in spatele carutelor cu cate un minor incercand sa il protejez pana la sosirea unui echipaj de politie, astazi vazui o caruta pe Baba-Novac, ma stersei la ochi si nu-mi venea a crede. Pe o artera unde zboara bmw-urile cu numere bulgaresti, o caruta era condusa de cinci minori, cel mai mare neavand cred mai mult de 10-12 ani. Abia cand s-o intampla o tragedie, fereasca Sfantul si ar veni eruditii ziaristi sa pozeze minori intinsi pe asfalt, abia atunci s-or lua masuri. Privindu-i pe cei mici din cauta, m-am gandit cum ii apara Sfantul sau cei responsabili de problemele de trafic si mi-am amintit astfel recent trecuta duminica de pomina.

Constient de multele tragedii ce se petrec in regiune, ma intreb si eu de multe ori daca nu cumva divinitatea ne-a parasit dar ascult atent de multe ori emisiunile radio trinitas si dobrogea, imi place invatatura bisericeasca, o gasesc foarte inteleapta dar unele obiceiuri nu mi se par folositoare, ba din contra. Am cativa prieteni apropiati de biserica si mi-au spus de multe ori ca ei simt o bucurie pe care nu o pot descrie, indemnat apoi de cineva apropiat am mers duminica trecuta in judet la o biserica si am ajuns in fata preotului pentru o binecunvatare. Dupa doar cateva vorbe schimbate preotul ne-a pus in genunchi in fata dasului ca sa ne spuna o rugaciune cica. Am stat, am stat sa simt si eu nenica odata bucuria aia a pritenenilor bisericosi, se auzea deasupra noastra preotul „pshpshpshpshsphsphsphs”, ne-a pus sa mai pupam apoi niste textile, parte din imbracamintea dansului si ne-a trimis acasa… pfiuuu… „pai si cu bucuria aia cum ramane?”, m-am intrebat eu, adica sa stai cu gurita aproape de inghinalele preotului sa auzi desupra „pshpshpsh” inseama a fi fericit de nedescris? pfiuuuu saracul de mine, mare ghinion ca nu sunt si eu mai profund… O fi dansul preot, dar este om ianinte de toate satisfacandu-si necesitatile fiziologice cu o anunita parte a corpului. Ca enoriasii sa stea cu gurita aprope de inghinalele unui preot, nu mi se pare deloc o onoare. Daca preotul se roaga pentru cineva, atunci sa ingenunchze si dansul mi s-ar parea corect. Pai enoriasii se roaga la cer sau la inghinale? ca nu mai inteleg cateodata…

Am plecat de la biserica alaturi de cineva apropiat, ne plimbam in lungul coastei si ne trage pe dreapta un politzist in capatul autostrazii. Tananananamananamana pasea tzantzos police, parca pe melodia lui Joe Coker, ii prezint actele, eu putin incurcat de faptul ca nu aveam buletinul la mine si uitasem sa aprind luminile de intalnire, m-am timorat o leaca, si pentru ca imi dau silinta sa fiu corect, iar cu carutza mea nu eram in regula pe deplin… dar Police… mamamia ce bucatica veritabila de garcea tunat nenica, avea nazdravanul cu niste aere de texan sexy de parca avea prune in gurita cand vorbea si ce mai facea nazdravanul discutand cu mine?… se inchidea la prohap la geamul meu, asa i se parea dansului elegant probabil. Am scapat pasuit fara amenda pentru micile abateri dar nu era suficient peisajul dezolant in judet si proaspata experienta inghinala preotesca, slitzul politistului lipsea nenica… Se pare ca le cam sta mintea multora la cuculet, pasarica si curuletz iar prin oras pe acilea slobozi la gura isi baga… o gramada pe unde apuca… prin institutiile statului bataia de joc continua… A trecut weekendul plin de peripetii, orasul este plin de surprize si cine sa-i apere pe micutii din caruta in oras cand texanii nostri-s pe autostrada daaaaar, sa fim optimisti, Cazinoul se prabuseste, coada la supermarket se lungeste, poluarea infloreste…

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Andrei Chivu

Andrei Chivu

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo