Criteriul National

Interviu cu Marius Voicu- „Luceafărul” emisiunilor de folclor

Interviu cu Marius Voicu- „Luceafărul” emisiunilor de folclor
ianuarie 30
20:13 2017

 

 

IMPORTANŢA CUNOAŞTERII CULTURII CÂT ŞI A OAMENILOR PE CARE O SLUJESC SE BUCURĂ DE UN INTERES DESTUL DE SCĂZUT ÎN ACTUALA SOCIETATE ROMÂNEASCĂ.TOTUŞI, CUNOSCÂND ACEST ASPECT, AM DECIS SĂ PROMOVĂM ŞI TOTODATĂ SĂ MEDIATIZĂM ŞI TINERII PROMIŢĂTORI, CU SUFLET NOBIL ŞI PUR, CARE ŢIN VIE FLACĂRA CULTURII ŞI TRADIŢIEI AUTOHTONE

PROFITÂND DE UN SCURT MOMENT DE RESPIRO, PLIN DE ENTUZIASM AM CONTINUAT SERIA DE INTERVIURI LUATE PERSONALITĂŢILOR DIN DOMENIUL CULTURAL ŞI ARTISTIC. TOTDEAUNA CONSIDERĂM OPORTUNĂ ACEASTĂ POSIBILITATE DE A CUNOAŞTE MAI BINE CINE SUNT ACEŞTI OAMENI CU ADEVĂRAT BINECUVÂNTAŢI ŞI DĂRUIŢI DE DUMNEZEU.

coperta 1

  1.  Ne-am hotărât să te răpim din faţa sticlei, a ecranului şi să descoperim cine este omul, artistul Marius Voicu?

După părerea mea nu este nicio diferenţă între a fi artist şi a fi om. A fi artist, nu înseamnă a-ţi uita omenia. Tocmai de aceea, o să vă spun cine sunt eu – un om ca oricare altul, un om cu bune şi mai puţin bune, cu vise şi speranţe. Un pasager în acest tren cu numele,, Viaţă’’. Un tânăr ce îşi doreşte să lase ceva în urmă, lucruri frumoase de care să fie mândru peste ani. Un veşnic îndrăgostit de cânt şi joc popular.

  1. Din multitudinea celor cunoscute de către tânara generaţie, cum apreciaţi rolul de a interacţiona şi de a crea anumite modele, direcţii, obiceiuri menite în a promova Arta, Frumosul?

Acum câţiva ani, am auzit o frază :,,Un popor care îşi uită trecutul, este un popor fără viitor’’. Cuvinte simple, dar totuşi profunde. O expresie care parcă ne îndeamnă să fim mai naţionalişti, mai tradiţionalişti. Si, ce e cel mai important, ne responsabilizează! Noi, trebuie să continuăm ceea ce părinţii noştri au început ! Şi, aşa cum o ştim cu toţii, încă din copilărie ne alegem un model – fie bunicul, bunica, mama, tata sau altă cunoştinţă. Cu timpul, creştem, iar planurile noastre de viitor se schimbă ( uneori şi modelele de viaţă). Important este ca acel drum pe care îl alegem şi ,,ghidul’’ nostru în viaţă să ne ajute să facem ceva constructiv, să sporim ,, corola de minuni a lumii ‘’, aşa cum atât de frumos spunea Lucian Blaga. Iar, fără să ne dăm seama, prin ceea ce întreprindem în această lume, să devenim la rândul nostru modele pentru viitoarele generaţii.

primii ani de viata    Marius in primii ani de scoala

  1. A fost pur şi simplu o chestiune de alegere sau aţi ştiut de la bun început că jurnalismul face parte din universul dumneavoastră interior?

Nu eu am ales această meserie, ci ea m-a ales pe mine. Pare un clişeu, dar în cazul meu nu este ! Îmi amintesc că eram în clasa a douăsprezecea , chiar înainte de Bacalaureat şi mai toată lumea mă întreba ce voi face după examenul maturităţii. Nu ştiam ce să le răspund. Nu mă gândisem încotro o să o apuc după terminarea liceului. Eram nerăbdător şi emoţionat pentru că aveam în faţă primul cel mai important examen din viaţa mea. Îmi doream să treacă mai repede acea perioadă…Şi, Bacalaureatul a trecut şi a venit momentul să mă înscriu la facultate. Şi acum, îmi amintesc cum a  fost acel moment când, cu dosarul de înscriere în mână, am intrat pentru prima dată într-o Universitate. Emoţii, vise, dorinţe. După ce am citit ofertele mai multor facultăţi, m-am decis! Facultatea de Jurnalism, comunicare şi relaţii publice. Nu ştiam dacă este cea mai bună alegere la acel moment, însă, acum, dupa nouă ani de televiziune, pot spune că am avut noroc.

  1. Privind retrospectiv, aş dori să-mi spuneţi sincer dacă studiile de specialitate contează cu adevărat sau sunt doar o etapă intermediară accederii la un alt nivel. Vocaţia are şi ea un cuvânt de spus?

Este foarte important să faci ce îţi place în viaţă. Indiferent de ce spun cei din jur, indiferent de cât de greu ţi se pare un drum, dacă îţi doreşti ceva, luptă ! Viaţa nu este mereu roz şi nu întotdeauna ceea ce ne place obţinem facil. Şi da, dacă este să ne referim strict la carieră, consider că este nevoie de multă muncă, studiu şi …vocaţie. Acestea sunt cele trei ,,incrediente’’ ale succesului. Fiecare dintre noi suntem ca nişte diamante neşlefuite, iar profesorii, pedagogii sunt cei care ne dau acea strălucire care ne dă puterea şi curajul de a face ceva în viaţă.

eveniment monden

  1. În ce proporţie trustul de televiziune a contribuit la parcurgerea dumneavoastră iniţiatic?

Pot spune că sunt un norocos ! Încă din primul an de studii universitare am avut posibilitatea ca pe lângă noţiunile teoretice ce le învăţam pe băncile facultăţii să reuşesc să şi lucrez în acest domeniu atât de fascinant. Este foarte importantă teoria, într-adevăr, însă, ceea ce înveţi atunci când ,,te loveşti’’ de ce ai auzit la cursuri, parcă te face să îţi doreşti să afli mai multe despre ce vei face în viitoarea carieră aleasă. Este un sentiment aparte acela de a trăi pe propria-ţi piele ceea ce profesorul ţi-a predat. În aproape un deceniu de când lucrez în televiziune am colaborat cu două trusturi de presă şi din fiecare parte am avut de învăţat. Pot spune că atunci când eşti la început de carieră este foarte important să ai parte de profesionişti în domeniu care să te îndrume şi să îţi arate calea spre succes, iar eu, am întâlnit aceşti oameni cărora vreau să le mulţumesc pentru toate ,,cărămizile’’ puse la baza carierei mele.

  1. Din bogatul palmares acumulat în calitate de reporter, producător, realizator şi prezentator , unde vă simţiţi cel mai confortabil?

În tot ceea ce am făcut am pus mult suflet. La 19 ani eram reporter. Nici mie nu îmi venea să cred… Au trecut ceva ani de atunci şi cu toate acestea îmi amintesc de parcă ieri ar fi fost. Îmi aduc aminte ce am simţit când am intrat pentru prima dată într-o televiziune, într-o redacţie….îmi amintesc de primul meu reportaj… Nu cred că voi uita vreodata momentul care mi-a deschis calea spre o lume necunoscută mie până la acea vreme. Apoi, după un an am ajuns la alt trust de presă unde am fost pe rând reporter, redactor, producător, realizator şi prezentator. Fiecare dintre aceste meserii are frumuseţea ei. Este o vorbă,, nu se uită niciodată prima iubire’’. Într-adevăr ! Poate de aceea cel mai mult îmi place să ies pe stradă cu microfonul în mână, să fiu în mijlocul oamenilor, să le ascult bucuriile şi supărările şi, pe cât posibil, să încercăm, datorită meseriei, să găsim o rezolvare la problemele de zi cu zi. Nu degeaba, se spune că presa este a patra putere în stat.

cu Fuego

  1. Ce a însemnat pentru dumneavoastră proiectele intitulate sugestiv „Topul muzicii populare” şi „Cântec , joc şi veselie” ?

Sunt cu siguranţă cele mai frumoase proiecte de până acum. Sunt sute de ore de emoţie, bucurii şi împliniri. Sunt vise transformate în realitate, sunt amintiri plăcute pe care le voi păstra cu drag în inimă. Datorită acestor emisiuni am avut ocazia să cunosc, fie şi doar prin intermediul telefonului, oameni din toate colţurile ţării, dar şi din străinătate, care urmăreau zi de zi    ,,Topul muzicii populare’’ şi intrau în direct să îşi voteze artistul preferat, dar şi să transmită gânduri celor dragi. Cu mulţi dintre aceştia încă păstrez legătura pe reţelele de socializare sau la telefon. Vreau, prin intermediul ziarului dumneavostră să mulţumesc tuturor interpreţilor care au trecut pragul   ,,căsuţei cântecului popular’’ de la televiziunea unde lucrez, precum şi tuturor telespectatorilor şi spectatorilor care ne-au fost alături.

cu Maria Butaciu

  1. Care este producătorul dumneavoastră de suflet cu care aţi colaborat? Este cu adevărat important ca între producător şi prezentator să existe un liant, o relaţie afectivă care să genereze acea chimie, propice tuturor celor care se înţeleg numai din priviri?

Fiecare dintre oamenii pe care avem ocazia să îi întâlnim în această călătorie a noastră prin lume îşi lasă amprenta asupra noastră. Din orice situaţie avem ceva de învăţat, de la orice om, de asemenea. Chiar dacă nu întotdeauna avem parte de prietenii de-o viaţă, trebuie cu toţii să recunoaştem că pe fiecare om pe care l-am cunoscut îl păstrăm undeva în subconştientul nostru. Dacă este să vorbesc strict profesional, referindu-mă la proiectele mai sus menţionate, vreau să îi mulţumesc pentru tot sprijinul şi pentru toată dăruirea, colegului şi prietenului meu, Adrian Badea. Cu el am încercat să aducem bucurie prin cântec tuturor iubitorilor de folclor. El a fost omul din spatele camerelor de filmat, producătorul- aşa cum se spune în limbaj de televiziune, iar fără sprijinul necondiţionat al lui, nu ştiu dacă acele emisiuni de muzică populară şi divertisment se bucurau de asemenea succes. Şi da, este foarte important să ai alături de tine oameni profesionişti pe care să te poţi baza şi care să se dăruiască trup şi suflet meseriei pe care au ales să o îmbrătișeze, iar despre Adrian Badea vreau să vă spun că a absolvit cursurile unei facultăţi de drept şi administraţie publică, însă, dragostea de cântec popular l-a ajutat să ajungă să lucreze într-o televiziune. Vreau totodată să le mulţumesc tuturor colegilor din televiziune, pentru că fără ei nicio emisiune nu s-ar fi putut realiza şi, aşa cum foarte frumos aţi punctat dumneavoastră în întrebare, da, este poate cel mai important să existe acea legătură între prezentator şi producător, să se înţeleagă din priviri, pentru că mai ales în situaţia emisiunilor în direct se pot întâmpla lucruri imprevizibile.

cel mai bun prieten Adrian Badea

  1. Sunteţi de acord cu principiul unanim recunoscut conform căruia calitatea umană primează în faţa oricărei vicisitudini a sorţii? Dacă sunteţi amabil, cum anume vă explicaţi că unii oameni pentru a-şi atinge propriul interes recurg la felurite stratageme şi tertipuri? Aţi avut până în prezent parte de aşa ceva?

,, Apără-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă feresc singur !’’ Cam aşa am putea sintetiza acestă întrebare. Cei şapte ani de acasă, omenia şi frica de Dumnezeu ar trebui să reprezinte pentru fiecare dintre noi un crez al vieţii. Din păcate, într-adevăr, rar mai găseşti în ziua de astăzi oameni de omenie, persoane pe care să te poţi baza. De cele mai multe ori, primeşti zâmbete în faţă şi vorbe pe la spate. Şi, ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, nu de puţine ori chiar ,, prietenii’’ sunt cei care ne fac aceste lucruri. Nu ştiu dacă există om care să nu fi fi trecut prin aşa ceva. Poate lipsa de experienţă, poate inocenţa sau prea multă încredere în oameni m-au făcut şi pe mine să conştientizez, până la acestă vârstă, că lumea nu e aşa cum mi-o imaginam eu. Nu cred că oamenii sunt răi, ci faptele lor sunt bune sau mai puţin bune.

 

  1. În cazurile limită, credinţa în Dumnezeu vă ajută sau este doar o formă de refugiere, de alinare în faţa tumultului vieţii cotidiene? În ce fel comunicaţi cu Divinitatea?

Papa Ioan Paul al II-lea numea România,, Grădina Maicii Domnului’’. Într-adevăr ! Avem o ţară frumoasă, cu peisaje de vis şi locuri de poveste. Românii sunt un neam de oameni credincioşi şi cu frică de Dumnezeu. La tot pasul întâlnim lăcaşe de cult, iar din nicio casă de român nu lipseşte icoana. Românii sunt credincioşi, dar şi superstiţioşi. Din păcate, în momentul de faţă sărbătorile şi mersul la biserică în fiecare duminică se păstrează mai mult la sate. La oraşe, preocupările cotidiene ne privează, de cele mai multe ori, de călcatul pragului unei biserici. Însă, eu consider că Dumnezeu este pretudindeni. Dumnezeu este iubire, iar acolo unde există dragoste, există şi Dumnezeu, implicit şi credinţă. Nu doar atunci când avem nevoie de Dumnezeu, el ne este aproape. Şi bucuriile, şi încercările vieţii sunt parte din existenţa noastră efemeră şi, dacă există ,,azi’’ pentru fiecare dintre noi, trebuie să îi mulţumim lui Dumnezeu. Pentru mine credinţa este în sufletul meu şi, din păcate, trebuie să recunosc că nu reuşesc întotdeauna să ajung la biserică, însă mă rog mai tot timpul; fie că sunt pe stradă, la job, ori acasă. Port cu mine o iconiţă cu Sf. Arhangheli Mihai şi Gavril, pentru că, pe lângă Marius mă mai numesc şi Mihai.

cu Cristian Pomohaci 2

  1. Fiind cunoscut în nişa oamenilor de cultură, cum şi în ce mod puteţi devine prietenia adevărată şi mai ales, în ce context aţi avut parte de aceste frumoase simţăminte?

Prietenia se dovedeşte în timp ! Este asemănătoare iubirii. Da, ni se întâmplă să ne îndrăgostim la prima vedere (şi mie mi s-a întâmplat), însă asta nu înseamnă că persoana respectivă este jumătatea alături de care o să îmbătrânim frumos ! Aşa este şi în viaţă, trebuie să ,,cernem’’ bine faptele celor din jurul nostru. În ziua de astăzi, rar mai putem vorbi de prietenie adevărată, puţini sunt cei care mai ştiu să fie prieteni necondiţionaţi. Puţini sunt şi cei pe care eu îi consider prieteni adevăraţi ( îi pot număra pe degete, din păcate). Prietenia nu ţine de situaţia materială, de studii, sau de familia din care facem parte. Prietenia se câştigă în timp!

prieteni Adrian Badea si Alexandru Patrascu cu Mioara Voicu - o a doua mama

  1. Neuitând şi de latura dumneavoastră artistică, ne-a făcut o reală plăcere să vă regăsim şi ca tânăr interpret de folclor.Dacă puteţi da câteva detalii despre începuturile dumneavoastră artistice.

Pentru mine muzica populară este o pasiune din copilărie. Întotdeauna am ascultat-o cu drag pe Irina Loghin, marea doamnă a folclorului românesc, am îndrăgit cântecele din nord de ţară graţie acelei Perle a Bucovinei – Doamna Sofia Vicoveanca, un artist complet – o poetă desăvârşită, o actriţă de excepţie şi o voce inconfundabilă. Începuturile mele pe acest drum al cântecului popular românesc sunt legate de televiziunea în care lucrez şi de cei care au realizat emisiuni de folclor aici. Pe acestă cale vreau să le mulţumesc tuturor celor care m-au îndrumat pe această cale şi mi-au dat curajul de care aveam atâta nevoie la început. Tot de la ei am învăţat cât de importantă este autenticitatea costumului popular. Sunt la început de drum, însă, îmi doresc să fac lucruri frumoase şi pentru cântecul popular şi pentru meseria pe care am ales să o profesez.

cu Sofia Vicoveanca

  1. Pe final, aş dori, dacă se poate să adresaţi câteva gânduri cititorilor noştri…

Vreau să vă spun că ar trebui să ne mândrim pentru că de jur împrejur, România este înconjurată de români. Avem o ţară frumoasă, o limbă aparte, tradiţii păstrate din cele mai vechi timpuri şi, avem doina – despre care Bardul de la Mirceşti ( Vasile Alecsandri ) spunea că atunci când este cântată, îi pare că aude ,,Moldova plângând după gloria sa cea veche’’. Să nu ne uităm trecutul, să ne respectăm valorile şi să ne construim un viitor frumos ! Să nu uităm de casa părintească, de plaiurile natale şi, oriunde ne-am afla în lume, să fim mândri că suntem români şi să ne întoarcem din când în când acasă, la ţara mamă România !

 

Mulţumindu-vă pentru amabilitate, pot să vă asigur de toată atenţia şi deschiderea ziarului nostru Criteriul Naţional deoarece ne- am propus să promovăm adevăratele valori artistice şi culturale, cu atât mai mult cu cât dumneavoastră, sunteţi genul de persoană inteligentă,agreabilă şi bine ancorată în realitate.

 

De asemenea, aşa cum pozele au acea capacitate de a se reflecta şi de a releva frumuseţea interioară cât şi profunzimea dumneavoastră, mă simt bucuros şi onorat de a vă fi intervievat şi a afla câte ceva despre omul talentat şi dedicat vocaţiei la cel mai înalt nivel.

cu Laurentiu Ciorogaru „Astfel de tineri ar trebui sprijiniți în orice demers artistic.Mă mândresc cu tânăra generație.” ( Prof. Laurențiu Ciorogaru)

 

Sursa foto şi video : Arhiva personală a domnilor Marius Voicu și Adrian Badea 

Toate drepturile rezervate! Atenţie, copierea şi preluarea acestor fotografii fără acordul autorului este infracţiune şi se pedepseşte conform legii dreptului de autor!

 

coperta 1coperta 1

 

Interviu realizat de către Prof.Laurenţiu Alexandru Ciorogaru și Daniel Mihai Prof. Dr.de Vioară la CNA Regina Maria Constanţa, redactor şef al ziarului Criteriul Naţional

 

Daniel Mihai

 

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo