Criteriul National

Interviu cultural cu poeta Claudia-Maria Onea

Interviu cultural cu poeta Claudia-Maria Onea
ianuarie 24
16:46 2017

 

Importanța cunoașterii culturii cât și a oamenilor pe care o slujesc se bucura de un interes destul de scazut în actuala societate românească. Totuşi, cunoscând acest aspect, am decis să promovăm și totodată să mediatizăm oameni talentați, devotați Artei. Între aceștia, bucurându-mă de o aleasă prețuire se leagă și prietenia cu versatila poetă Claudia-Maria Onea.

Astfel că, în momentele de respiro,departe de sfera tulbure a politicii m -am bucurat de amabilitatea şi excelenta stare de spirit a acestei talentate şi charismatice poete din noua generaţie Claudia Maria Onea, ce a început să se facă cunoscută atât în ţară cât şi (sperăm noi,ca și admiratori ai Frumosului) în străinătate .Cu aceste considerente, mi- a acordat un nou interviu ce vi-l oferim în exclusivitate.

1

1. Cum se numește ultima carte lansată?

Iubind la umbra ta. Așa se numește „copilul sufletului meu”… Este micuț dar atât de cuprinzător și profund! Un proiect extraordinar al editurii Art Creativ din București, prima mea iubire… Suntem cincisprezece autori născători a cincisprezece „prunci” debordând de lirism, de cuvânt sincer, simplu și frumos! Așa cum trebuie să fie poezia.

2. Ce vi se pare diferit sau potrivit pentru omul de cultură care are frumosul obicei de a lectura?

Diferit? Nu știu exact… Cine sunt eu să-i judec pe cei ce aleg să nu citească? Deși viața fără carte este ca omul fără identitate. Fără suflet… Sufletul este identitatea, amprenta noastră, la urma urmei. Și dacă alegem să luptăm pentru recunoașterea propriei identități, alegem să citim… Să lecturăm. Să ne informăm, să ne conturăm și într-un final, să ne definim. Cuvântul este primordial! El a avut întâietate în Creație… Suntem datori să ne străduim ca el să reprezinte forța ființei inteligente. Ființa umană…

3. Când efectuați un act cultural, ce tabiet anume aveți ?

Nu cred că am tabieturi înaintea actului de cultură. El m-a ales, sper, încă dinainte de a veni pe lume și presupun că se revarsă asupra mea, indiferent de moment și împrejurare, prin ceea ce toți numim inspirație. Ori inspirația este, prin excelență, spontană, nu-i așa? Recunosc, însă, că liniștea exterioară este mană cerească în astfel de clipe…

4. Care este sfera lirică cu care rezonați cel mai bine?

Liricul își are originea în… liră, instrumentul legendar, fructul inexorabil al lui Apollo dar și al lui Orfeu sau Erato. Poezia se compunea și se recita însoțită de armonia lirei, de muzicalitatea și ritmul pe care ea i-o imprima. Observați că am personificat-o oarecum, nici n-aș putea altfel. Atașamentul acesta aproape miraculos și dependența versului de muzele cântului supraviețuiesc până în epoca modernă, deși în tot acest timp își pierd treptat din substanță pentru ca, în final, poezia lirică să se oprească la a fi o creație literară în care sunt exprimate direct atitudini, idei, gânduri și mai ales sentimente. Imaginați-vă că au depășit inclusiv rigorile și limitările Evului Mediu! Da, revenind la întrebare, este greu de spus cu ce anume rezonez cel mai bine din lirism… Așa, în mare, cu tot lirismul în sine însă, cumva, în cadru special, cu elegia, idila, meditația, romanța și uneori, pamfletul…

2

 

5. Se spune că inspirația vine și… te lasă. Cum anume o întrețineți ?

Într-adevăr, inspirația își permite foarte multe libertăți. Vine și pleacă. Este prea rebelă și bănuiesc că își alege discipoli care să o urmeze, cu bune și rele. Dar libertatea este minunată și atunci când inspirația te învăluie, o simți din plin! Ar fi o sfidare a harului să nu o fructificăm! Când se desprinde, nu o judecăm pentru că știm că se va întoarce… O întrețin, așadar, așteptând-o. Cu toată ființa.

6. Ce model de scriitor din vechea generație aveți? Ce anume vă fascineaza la el?

Ohoooo, nu ne-ar ajunge veșnicia să vorbim despre tărâmul atât de aparte și cvasi – infinit al literaturii! Pentru că opțiunile sunt extrem de generoase, începând cu universalitatea și terminând cu spațiul românesc din toate timpurile! Și sunt neputincioasă în a stabili superlative, comparații și chiar egalități! Așezați-vă în fața unei venerabile biblioteci, parte din ceea ce ați devorat lecturând într-o jumătate de secol, și spuneți-mi ce model ați aborda… Totuși, avem cu toții afinități. Rezumându-mă la poezie, ale mele s-au îndreptat potențial către Nichita Stănescu. Ca pe oricine îl iubește, mă fascinează ușurința cu care a reușit să surprindă firescul existențial…

7. In afară de pasiunea de a scrie și de a compune, cum anume vă mai cultivați timpul liber?

N-ați băgat de seamă că nu prea mai există timp liber? Omenirea a devenit atât de fidelă jugului material, fie el mizer, decent sau prosper, după cum îi este norocul din păcate, încât noțiunea de timp liber curând se va converti într-un soi de amintire ori, cel mai probabil, într-un arhaism conceptual. Consumul, dările, taxele pe te miri ce, impozitele de asemenea felurite și dintre cele mai pestrițe, facturile, nevoile celor care depind de noi, lupta pentru păstrarea locului de muncă, toate acestea ar fi trebuit doar să facă parte din viața noastră, nu să ne-o înrobească. Puținul meu timp liber este al condeiului și printre clipe, al muzicii. Chiar dacă, vă mărturisesc un secret, visez de copil la expediții în lumi neexplorate…

8. Știind că este dificil a crea într-o epocă în care artiștii sunt mereu nevoiți să înfrunte vicisitudinile și nepăsarea, cum credeți că va arăta viitorul?

Ignoranța este nesănătoasă și din ce în ce mai evident, o epidemie. Arta dintotdeauna are și crâncenul rol de a-i înfrunta ororile, de a-i neutraliza posibilele dezastre ori de a vindeca rănile pe care le provoacă. Atâta timp cât încă reușește să dobândească adepți, îndrăznesc și sunt chiar datoare să fiu optimistă. Nu știu până când. De fapt, ba da, știu. Până la sfârșit, nu-i așa?

3

 

9. Dintre poeții contemporani, cine anume vă mai inspiră?

Ana Blandiana, fără dar și poate, o voce atât de vie a curentului neomodernist! Da, dar nu m-aș opri aici. Toți poeții binecuvântați de condei alături de care am șansa să public și să creez, mă inspiră! Nădăjduiesc că într-o bună zi vor fi cu toții un model pentru alții, ceea ce mă va umple de bucuria imensă de a-i fi cunoscut cândva!

10. Sunteți deja la a doua apariție în universul fascinant al poeziei. Ne dezvăluiți ce planuri de viitor aveți?

De ce nu? Mă onorează interesul deosebit pe care mi-l arătați și în realitate nu cred că este neapărat o dezvăluire, ci o simplă relatare… Am noi proiecte de carte. Încă nu-mi sunt bine conturate esențele lor, bunăoară nici titlurile. Cu voia lui Dumnezeu, vor veni de la sine și nutresc speranța ca, până la finele anului, să pot adulmeca paginile următorului volum… Și să vi-l dăruiesc cu drag.

11. Sunteți de părere că retrăim anumte perioade istorice, cu unele deosebiri mai mult sau mai puțin pronunțate. De exemplu, acea societate fără prințipuri a la Caragiale sau chiar acea atmosferă apăsătoare bacoviană. se regăsesc în climatul socio-politic? Cum anume vă influențează și de ce?

Păi, să vedem… Retrăirile vechilor perioade istorice sunt fenomene previzibile și de altfel firești pentru că omul nu se schimbă fundamental, doar se supune evoluției și se adaptează exigentelor ei. De aceea ni se întâmplă să avem deseori acel sentiment de déjà vu. Caragiale trăiește încă, îl percepem la tot pasul iar, dacă am avea cum, l-am simți în orice moment din viitor. Lipsa de principii și moralitate atrage după sine, inevitabil, deznădejdea, depresia chiar și, în cel mai fericit caz, revolta celor ce nu o pot practica de fel, ceea ce ni-l readuce pe Bacovia în prim plan, deși în alte coordonate și perspective. Încerc să nu mă las influențată de astfel de stări de fapt mai mult decât ar trebui, altfel m-aș abate prea mult de la menirea mea. Pot lupta cu aceste neajunsuri prin însuși cuvântul care îmi este aliat. Așa cum o faceți dumneavoastră cu arcușul pe vioară…

12. În final, aș dori să vă adresați cititorilor ziarului Criteriul Național

Cu plăcere, de asemenea onorată și cu multă recunoștință! Să nu înceteze să vă susțină citindu-vă, să creadă că Dumnezeu chiar ne este alături și, nu în ultimul rând, le mulțumesc pentru răbdarea de a fi parcurs simplele mele rânduri!

Interviu realizat de către Daniel Mihai Prof. Dr.de Vioară la CNA Regina Maria Constanţa, redactor şef al ziarului Criteriul Naţional

4v

Sursa foto şi video : Arhiva personală a Claudiei Maria Onea 

Toate drepturile rezervate! Atenţie, copierea şi preluarea acestor fotografii fără acordul autorului este infracţiune şi se pedepseşte conform legii dreptului de autor!

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo