Criteriul National

Interviu în exclusivitate cu deja consacratul bariton Yuriy Tsiple !

Interviu în exclusivitate cu deja consacratul bariton Yuriy Tsiple !
ianuarie 28
00:40 2016

428545_357632057670264_83102758_n

 Domnule Yuri Tsiple, vă mulţumesc pentru amabilitatea cu care aţi răspuns să-mi acordaţi acest interviu la finalul unui sezon în care aţi punctat câteva apariţii scenice importante.

Mulţumesc mult domnule Daniel Mihai pentru faptul ca m-aţi ales pe mine de data aceasta să vă ofer acest interviu . De asemenea, pe această cale mulţumesc cititorilor ziarului Criteriul Naţional deoarece pot afla atât informaţii despre mine ca şi artist,dar mai ales ca şi român,fiind născut în Maramureşul Istoric (actualmente regiunea Transcarpatia,Ucraina).Dar,permite-mi să debutăm această conversație despre muzică şi despre ceea ce ne preocupă zilele acestea.

Dincolo de muncă,de talentul urias expus pe scenă, cine este de fapt Yuri Tsiple ?

Sunt un om extrem de sufletist,nativ al zodiei peştilor.Un om care iubeşte viaţa şi lumea,dar în acelaşi timp şi foarte exigent deoarece am multe motive şi argumente ca să fiu aşa cum m-am autocaracterizat.Sunt un om care nu poate privi cu indiferenţă două lucruri care mă fac de fiecare dată trist-războiul şi lipsa dragostei. Încerc să-i aduc pe oameni de la război la dragoste,dar observ cu durere faptul că suntem mai preocupaţi şi ne place să ne numărăm morţii decât să-i ajutăm să nu greşească când sunt in viaţă.De aceea, pentru acest deziderat ar trebui să eliminăm orgoliul din minţile noastre şi să privim lucrurile esenţiale ale vieţii. Probabil sunt prea optimist,însă cu mine nu se plictiseşte nimeni,niciodată !

IMG_20160127_162949_8

 

Cum aţi descoperit scena? În ce măsură, după acest eveniment din viaţa dumneavostră,cum aţi reuşit să parcurgeţi etapele cristalizării carierei?

Îmi aduc aminte cu mare drag anii copilăriei la Slatina în Maramureșul meu drag,acolo unde a avut loc și debutul meu pe scenele din regiunea Transcarpatia,la televiziunea de stat din orasul Ujgorod,iar pe urmă la Kiev în cea mai importantă sala de concerte din Ucraina ,unde am reprezentat românii din Ucraina,cântând folclor maramureșan în fața a 5.000 de oameni și cu Televiziunea Națională care a filmat și a transmis evenimentul. Norocul meu a fost să fiu apreciat de oameni și iubit de ei .De mic toți apropiații le spuneau părinților mei că eu voi deveni artist ,iar mulți ucrainieni,oameni de cultură m-au îndrumat ca să merg la studii în România pentru că doar așa voi reuși să ajung și să… progresez.Parcă toți acei oameni au fost clarvăzători în ceea ce urma să ajungă Ucraina,mai ales acum și mă doare sufletul.Bineînțeles ,acum joc și cant  atât dramă cât și comedie,iar scena pentru mine este ceva foarte apropiat,ceva ce cunosc parcă… din burta de la mama.

Cine v-a îndrumat primii paşi spre realizarea unei tehnici vocale superioare ?

Foarte important a fost pentru mine Conservatorul din București unde i-am întâlnit pe minunații artiști lirici Maria Slătinaru Nistor,Bianca Manoleanu,Dumitru Trandafir și nu în ultimul rând, pe cel care mi-a dat enorm de mult curaj și încredere în mine,m-a atenționat de ce să mă feresc în meseria aceasta,cât de atent să fiu la repertoriul pe care- l voi aborda.Da, și dacă tot te-am ținut în suspans și te văd nerăbdător, îți pot spune că și tu îl cunoști pe un mare om , un artist complet , ce-mi permit să–l  numesc bunul meu prieten și Maestru Ionel Voineag. Le sunt recunoscător tuturor și le doresc numai bine !

 

Cum apreciați anii de formare ai Dumneavoastră și cât de mult v-au ajutat mediul, societatea, colegii?

O intrebare excelentă,dragă Daniel ! Am așa emoții ,deoarece acei ani frumoși ai studenției petrecuți la Universitatea Națională de Muzică din București,vor rămâne mereu pentru mine foarte valoroși în dezvoltarea mea ca și muzician,ca și personalitate.Am avut parte de cei mai buni profesori,dar și de colegi extraordinari cu care păstrez legătura și acum.Am avut colegi extraordinari ,care m-au ajutat din toate punctele de vedere,ca și cum ar fi fost parte din familia mea și aici vreau să-l amintesc și să-i aduc un omagiu spunând „Veșnica lui pomenire” colegului meu după care am plâns și voi plânge toată viața…baritonul Florin Petre.A fost un exemplu pentru mine Florin,de aceea vreau să mi-l aduc aminte viu și vesel,așa cum îl știam cu toții…

IMG_20160126_000725_44

Unde  sunteţi de părere că s -ar situa şcoala românească de canto,din prisma faptului că Dumneavoastră ne reprezentaţi cu cinste peste hotare?

În România se nasc voci extraordinare,bine timbrate,senzuale,cu lacrimă în glas.Nu există teatru de operă unde să nu găsim români foarte bine pregătiți.Asta ne dovedește faptul că trebuie să luptăm în continuare la formarea vocilor ca să ne menținem în top,deoarece suntem recunoscuți și dați ca exemplu de voci și de tehnică vocală superioarăDe aceea,.îi rog pe toți profesorii de canto și mai ales pe acei profesori care predau in Școlile de Artă și Liceele de Muzică,să fie mereu curioși,să se documenteze de la marii artiști care au experiență în arta cântului,pentru că doar așa vor obtine rezultate bune cu elevii lor.Canto nu înseamnă ceva bătut în cuie sau să scoți o carte despre metodele de cânt și să o vinzi pe piață.Exclud asemenea lucruri…Cântatul corect este și atunci când într-o frază muzicală pe registrul acut sau pasaj în loc de consoana „N” vei pronunța consoana „M” și vei constata cu câtă ușurință ai trecut de un moment dificil din punct de vedere tehnic.Dar pentru asta este nevoie de foarte multă răbdare,conștiință,gândire,imaginație,dragoste față de ceea ce faci ca și profesor de canto si multă înțelepciune.

 IMG_20160127_183819_41

Cum faceţi să vă mențineţi brilianța vocii ?Există cumva reţete secrete sau e vorba doar de un anume tipic ce trebuie respectat întocmai?

Eu am o voce de la natură, impostată și foarte flexibilă,tocmai de asta pot să cânt muzica modernă,precum opera „Soldații” al genialului B.A.Zimmermann cât și celelalte stiluri și genuri. Rețeta este să respiri corect,să nu împingi,să nu îți obosești și blochezi corpul.Vocea este si iese din corpul nostru. Cântatul trebuie să fie o placere nu un chin.Atunci când vorbim nu ne chinuim,la fel trebuie să fie și când cântăm. Totul este foarte simplu,însă până ajungi la acest nivel trebuie să treci multe etape și să fi puternic,cu nervii de oțel ! Daca vreți să aveți rezultate bune, încercați să vă iubiți propria voce,să deveniți propriul vostru admirator și al vocii voastre.

Așa cum vă cunosc sunteți un cântăreț,un solist complet.Iar aceasta o afirm deoarece vocea dumneavoastră are și luminozitate și llinia de bravură a marilor efuziuni lirice.Ați abordat nu numai operă dar și lied și oratoriu.Cum vă apropiați de aceste genuri ?

Îmi place teatrul în general,iar asta se vede când interpretez un rol de operă.Cu toate acestea trebuie să țin cont de ceea ce îmi sugerează și regizorul,deoarece respect munca și pasiunea celor creativi și în niciun caz nu mă voi opune vreodată la cerințele regizorale.Respect foarte mult opiniile regizorilor pentru că am ocazia să lucrez cu oameni foarte bine pregătiți,dar cu toate aceste lucruri bine realizate în operă îmi place să fiu și eu regizor,de aceea când am ocazia cînt lied,romanță rusească.Recunosc deschis că-mi place să-mi pun inspirația și intuiția în exercițiu…Eu consider că viața mea este un teatru permanent.Pașii pe care- i fac pe stradă ,în magazin,sunt aceeași de pe scenă,dar pentru asta mă ajută faptul că sunt conștient că sunt și eu om ca și ceilalți,dar trebuie să acaparez mai mult atenția asupra oamenilor,să-i fac curioși să mă urmărească,dar să nu-i deranjez,să fie totul frumos nu obligat,nu cu forța.Faptul că eu am cântat folclor m-a ajutat enorm.Cântând doine,balade intri in amînuntul și străfundul povestirii,iar textul te ajută să înțelegi esența interpretării.De multe ori aud tineri care spun că au uitat textul pe scenăiar ,raspunsul meu invariabil același- “ați urcat pe scenă nepregătiți.”Da,se întâmplă și la case mari să fie un moment de lipsă de concentrare la unii artiști,însă aici intervine din nou mintea,care te obligă sa inventezi ,chiar un text cu rimă.Iubesc liedul ,romanța și atunci cand le cânt simt plăcerea publicului,simt cât de bine este receptată romanța de către public, spre a da un exemplu.

 

Când vă aflaţi în faţa unei noi partituri, ascultaţi şi alte variante interpretative? Ce repere vă luaţi?

 Cu tot respectul față de toți artiștii,insă îmi permit să fiu da capo al fine sincer și să spun că de vreo doi ani nu ascult înregistrări cu ceea ce pregătesc nou în repertoriu.În fața unei partituri, esențial este textul și asta fac în primele zile și chiar săptămâni.Vorbesc textul,acasă ,de unul singur,ca un actor de teatru dramatic.Pe urmaă studiez muzical partitura,iar la urma fac legaătura între text-muzică si inimă.Doar atunci sunt pregătit să încep repetițiile cu pianistul sau cu dirijorul și regizorul.

IMG_20160127_163016_12
Dintre dirijorii cu care aţi colaborat până acum, de la care aţi învăţat cel mai mult?

Am ocazia să cânt alături de acești minunați dirijori,care sunt ca niște maeștrii de canto,pentru că atunci când au început să studieze dirijatul s-au dus și la marii artiști lirici să învețe cum trebuie să respire odată cu noi.Sunt atât de încântat când lucrez cu legendarul Maestru Nello Santi,de la care am învățat enorm de multe lucruri despre interpretare și tehnică vocalaăla fel cum mi s-a întâmplat în colaborarile din Paris si Strasbourg cu dirijorii Enrique Mazzola ,Felice Venanzoni,Vincent Monteil sau aici la Zurich cu Fabio Luisi,Marco Armiliato sau recent cu tânărul Daniele Rustioni.Toți acești muzicieni sunt înnebuniți după calitate în ceea ce fac atunci când lucrează la o producție,încât se dedică cu fiecare din noi la cele mai mici detalii,individual cu fiecare artist,ore în șir.Sunt copleșit de dăruirea și talentul lor cu care fac muzică și de fiecare dată abia aștept reluarea colaborării cu ei

 IMG_20160127_181500_6_20160127184413297_20160127184516854

În general, ce apreciați cel mai mult la un partener de scenă?

Bineînțeles talentul,spontaneitatea,nebunia cu care joacă,bucuria cu care cântă,respectul față de toți colegii.Nu contează ca ești tânăr sau ca ești deja un star,trebuie să-i respecți pe toți.Personal mi-a fost demonstrat acest lucru de către  minunații artiști alături de care am cântat și am lucrat în anumite proiecte.

 

Permiteți-mi să vă remarc că sunteți un optimist, un creativ dar şi un exigent. Vedeţi schimbări în lumea muzicală a operei în viitorul apropiat? 

 Schimbări în lumea operei vor fi sigur,dar nu pot să vă garantez eu nimic despre cum va evolua opera.Totul depinde de noi,de cum promovam acest gen,de cum reușim să convingem publicul să ne înțeleagă.Nu trebuie să uitîm sau să neglijăm nici alte aspecte,de cum reușim să atragem sponsorii ca să ne susțină și de asemeni,un factor important este evoluția vieții politice.Noi avem sarcina să demonstrăm de fiecare dată că ceea ce facem este foarte important pentru educația muzicală a omului,dar în general putem ajuta și întregi educația din punct de vedere intelectuaa.Noi suntem viitorul în cărțile de istorie a muzicii și nu numai.Amprenta noastră depinde de noi , de cum vrem să fie luata ca exemplu, pentru binele generațtiilor care vor urma.

 fanciulla_009-2

Cum vă  simțiţi în dialog cu publicul român? Dar cu cel de peste hotare?Există vreo diferenţă sau vreo exigenţă suplimentară?

Publicul din România vrea lucruri de valoare și îi este greu să se adapteze la economia de piață.La fel este și publicul european.Publicul român este exigent,dar și cu umor și susține atât valorile cât și pe cei din tânara generație.

 IMG_20160126_001016_31

Care este lucrul cel mai frumos din viaţa unui artist liric?

 Sunt două lucruri importante cel puțin pentru artistul liric Yuriy Tsiple.Familia este primul lucru și vreau să vă spun că sunt foarte fericit alături de soția mea,cântăreața Cristina Mihaela Dan,care urmează ceea ce am început eu odată,adica folclorul și reușește foarte bine,deoarece i-a dat Dumnezeu tot .Alături de Cristina,avem un băiat foarte înțelept,Arsenie -Mihai.Spun înțelept pentru ca nu degeaba poartă aceste nume atât de impunătoare. Un alt factor care poate deveni frumos în viața mea se leagă din punct de vedere profesional: Știu ce fac,țin cont de ceea ce fac și fac totul pentru public.Eu nu cânt pentru mine,eu cânt pentru oameni,pentru public.

Care sunt proiectele dumneavoastră curente?

 Recent am încheiat seria de 12 spectacole,toate vândute până la ultimul bilet cu opera „Il Viaggio a Reims”al genialului  G. Rossini. Am  interpretat un rol extrem de frumos,Baronul german Trombonok,300 de pagini minunate,în regia fantasticului Christoph Marthaler,alături de o distribuție deaur..O să-mi lipsească acești oameni.Pe 18 ianuarie am susținut un concert pe scena operei din Zurich alături de alți colegi minunați,unde am cântat duete,arii din opere celebre,dar si romanța rusa „Ochi cherniye” -Ochi negri,care a fost momentul forte al serii.

IMG_20160127_162752_1

 Ce anume preconizaţi să realizaţi în sezonul recent început 2016 -2017 ?

 Extrem de multe lucruri,premiere,roluri noi în operele „Der Freischutz”de Carl Maria von Weber, in opera ” Werther”de Massenet,alături de tenorul Juan Diego Florez,multe concerte cu muzica lui D.Schostakovich la Berna si St.Gallen,emisiuni TV care îmi sunt deja programate,lansare în folclor deoarece mă așteaptă publicul meu din Maramureș. Prin intermediul acestui interviu îmi țin promisiunea că voi veni cu cântece noi,dar și cu repertoriu deja cunoscut.Cunoscându-te destul de bine și fiind și tu, dragă Daniel artist și un excelent violonist, pedagog, cu siguranță cunoști faptul că tot ce poate face un artist atunci când își permite este să se bucure de viață și în special de muzică.

2015-02-04 00.29.33

 Mă simt onorat și recunoscător acestor aprecieri ale unui coleg de generație ce practice nu m-a uitat și îmi urmărește și apreciază activitatea artistic. Pe final,aș dori să adresezi câteva ganduri cititorilor noştrii, așa la început de an 2016.

 Socrate spunea așa: „Amintirea morților stă în amintirea celor vii”. Dragi cititori ai ziarului Criteriul National, atât din România cât și din diaspora,trăim vremuri foarte grele,iar acum este momentul și mai potrivit să ne luptăm pentru țara noastră,pentru educația și cultura noastră,pentru istoria poporului nostru,ca să nu regretăm pe urmă că nu am facut nimic în folosul nostru cât mai ales al viitorului copiilor noștri.Eu,așa cum mă știți,Yuriy-Gheorghe ,maramureșanul din mine mă mândresc că sunt român,dar mai ales mă lupt ă demonstrez cât de importantă este demnitatea românului și  să fiți convinși că voi continua să promovez valorile noastre .Vă rog să fiți mai uniți în aceste momente și să vă iubiți și să vă respectați țara !

Mulţumindu-vă pentru amabilitate,pot să vă asigur de toată atenţia şi deschiderea ziarului nostru Criteriul Naţional deoarece ne- am propus să promovăm adevăratele valori artistice şi culturale, cu atât mai mult cu cât baritonul Yuri Tsiple este genul de persoană inteligentă,agreabilă şi bine ancorată în realitate, aşa cum pozele au acea capacitate de a se reflecta şi de a releva frumuseţea interioară cât şi profunzimea acestui bariton, a acestui om talentat și dedicat muzicii la cel mai înalt nivel.

Sursa foto şi video : Arhiva personală a Baritonului Yuri Tsiple.

Toate drepturile rezervate!Atenţie, copierea şi preluarea acestor fotografii fără acordul autorului este infracţiune şi se pedepseşte conform legii dreptului de autor!

 

Prof. Dr. Daniel Mihai, CNA Regina Maria, redactor șef al ziarului Criteriul Național

 

 

 

 

 

 

Comentarii

Comentarii

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro