Criteriul National

Interviu în exclusivitate cu deja cunoscutul şi consacratul artist şi psiholog român Ilie Marinescu

Interviu în exclusivitate cu deja cunoscutul şi consacratul artist şi psiholog român Ilie Marinescu
aprilie 05
17:00 2017

Motto

Tăcuta vorbă de iubire,
căldura unui fulg de gheaţă
ce ninge pe o amintire
şi cine sufletul răsfaţă?
O clipă doar de fericire

 (Rondelul fericirii-fragment, Ilie Marinescu)

 Front

 

Într-o după amiază de primăvară, de început de lună aprilie mă aflam în București. Atunci când fiecare dintre noi ne deschidem şi  preţuim cuvântul dat, comunicarea vine firesc şi facil. De aceea, participând la Ziua Porţilor Deschise la televiziunea NaşulTv, am aflat  pe moment valori, oameni aparte.Ca şi atmosferă, peste tot, în acel loc era o anumită emulație, o anumită vibrație înaltă, deoarece oamenii deosebiți și frumoși se află, se reunesc, se cunosc dar se și recunosc. Iar,undeva într-un spațiu și loc impregnate cu adânci semnificații precum Casa Presei Libere( fosta Casa Scânteii), printre mulți alții am avut revelația și deosebita onoare de a descoperi un domn charismatic, plin de bunăvoință și cu o înaltă forță a cuvântului.

Domnul Ilie Marinescu m-a fascinat încă de la prima întâlnire.Ceva m-a convins și poate că acesta a constituit motivul pentru care am îndrăznit și în manieră proprie, plin de bunăvoinţă  am intrat în conversație cu dumnealui. Profitând de faptul că emisiunea intitulată Vama Verde realizată de către domnul Paul Iurea (un alt prieten și român adevărat)  era la sfîrșit, am profitat de moment să -mi acorde și mie un interviu, pentru a ajunge și să percuteze inimile și intelectul cititorilor Criteriului Național.

De aceea, lăsând orice inhibiție sau emoție la o parte vă invit să descoperiți un artist sensibil, un fin psiholog și mai ales un om în  adevăratul sens al cuvântului.

miracol

 

Domnule Ilie Marinescu, în primul rând vă mulţumesc pentru deschiderea și amabilitatea cu care aţi răspuns dorinței mele. Mă bucură și mă onorează acest lucru, deoarece ați considerat oportun să-mi acordaţi acest interviu la finalul unei lansări în premieră de emisiuni de pe NașulTV.

 

Dincolo de muncă,de talentul uriaș pe care îl expuneți,pentru început aș dori să-mi spuneți cine este de fapt omul Ilie Marinescu?

În primul rând vă mulțumesc pentru oportunitatea pe care mi-o acordați de a răspunde întrebărilor dumneavoastră, astfel încât cititorii ziarului Criteriul Național să aibă posibilitatea de a descoperi diferite moduri de gândire şi abordare a unor idei exprimate de acele persoane sau personalitați din societatea românească cu care să se identifice sau să îşi îmbogățească setea de cunoaştere.

Să răspund la această întrebare: cine este omul Ilie Marinescu, ar însemna să cad în plasa narcisismului prin care aş scoate în evidență eu însumi trăsături de personalitate ce m-ar defini, de aceea mă rezum doar la a spune simplu: sunt OM subliniind-ul cu majuscule, deoarece a fi în primul rând om este esența devenirii ca persoană a oricărui individ, iar restul ar fi detalii.

 

Știu că sunteți membru în Colegiul Psihologilor din România și Asociația Română de Psihologie Transpersonală, colaborator la Jurnalul de Psihologie Transpersonală.Cum aţi descoperit această vocație de a interacționa cu oamenii, de a le cunoaște și de a-i ajuta prin intermediul psihologiei?

Personal, consider că destinul fiecăruia dintre noi este o provocare şi că unele evenimente din viață acționează la nivel inconştient asupra noastră şi la un moment dat la nivel conştient faci conexiunile cu acele evenimente. În acest sens, v-aş împărtăşi un eveniment într-o notă umoristică ce are legătură cu devenirea mea de psiholog: marele cutremur din anul 1977 m-a surprins având cartea de psihologie în mână pentru că învățam pentru a doua zi şi în loc să mă preocupe prăbuşirea tavanului din cameră, eu aveam grijă să nu îmi scape cartea din mănă. Acela a fost semnul pe care mai târziu l-am conştientizat ca având legătură cu devenirea mea de psiholog. Apoi, animat de cunoaşterea ființei umane, am realizat după Revoluție o emisiune nocturnă la un post de radio, o emisiune interactivă cu ascultătorii care doreau un sfat, pe cineva să le asculte problemele. Mi-am dat seama atunci că am aptitudinile unui bun ascultător şi indrumător şi am decis să urmez cursurile Facultății de Psihologie. Aşa a început aventura mea ca psiholog.

a

În ce măsură ați reuşit să parcurgeţi etapele formării dumneavoastră ca specialist în acest domeniu?

Dacă nu există o motivație puternică în ceea ce ai decis să faci, rezultatele vor contrazice aşteptările, ori în acest sens, pentru mine personal, odată intrat in vâltoarea mass-mediei mi-am dat seama că trebuie să mă perfecționez continuu pentru a putea fi la înălțimea cerințelor acestui rol de psiholog analist şi implicit a-mi dovedi în primul rând mie că această profesie mă reprezintă şi o reprezint cu cinste şi onoare, astfel încât, cei care apelează la serviciile profesiei mele să aibă încrederea şi certitudinea că au în față un profesionist şi nu un diletant.

 

Ca și curiozitate, a existat vreun moment în care, fix după vreun eveniment din viaţa dumneavostră să vă bucurați mai mult decât pentru o reușită a unui caz monitorizat și consultat cu scrupulozitate?

În această profesie, orice rezolvare a unei situații cu care se confruntă un client ce apelează la tine înseamnă o reuşită şi o bucurie pe care eu o resimt de fiecare dată, reuşită ce îți creează o satisfacție incomensurabilă.

Se poate afirma că poezia este o chemare lăuntrică sau a fost pur și simplu dragoste la prima vedere?Vă rog să ne povestiți cum anume ați debutat în 2002 și mai ales ce înseamnă pentru dumneavoastră “Maieutica iubirii”.

gr

Din punctul meu de vedere, poezia merge mână în mâna cu psihologia, pentru că poezia trebuie să transmită un mesaj cititorului şi iubitorului de poezie. Încă din şcoala generală am cochetat cu poezia, dar abia la maturitate am conturat mai bine această pasiune şi de ce nu, talent, încercând timid să public primul volum sub titlul „Maieutica iubirii”, fiind un îndrăgostit de filosofie şi mai ales de anticii filosofi printre care Socrate, care a şi introdus termenul de „maieutica”, adică arta de a moşi, de a extrage adevărul pe calea dialogului, astfel încât plecănd de la acest termen, l-am asociat cu iubirea, considerând că iubirea eate singurul sentiment înălțător al omului. Aici vreau să întăresc ideea că numai prin iubire comunicarea se realizează la un grad ridicat de empatie, iubire ce o veți regăsi versificată în toate poemele mele din cele şapte volume publicate, unul dintre volume având chiar titlul „Totul despre iubire”.

cd terapie

Cu ce premii, distincţii şi colaborări vă puteţi lăuda până în prezent?Contează aprecierea criticii de specialitate mai mult decât cea a iubitorilor de Artă, Poezie și Frumos? 

La această întrebare am să fiu puțin mai critic din mai multe motive: nu sunt genul de a face un anumit lucru pentru a obține premii, distincții etc. Am primit o diplomă de excelență din partea unei asociații academice pentru volumul de versuri „Poeme de suflet hyperborean”. Deşi am două volume de versuri însoțite de CD audio cu poemele în interpretarea unor mari actori ai scenei româneşti de teatru şi film printre care îi reamintesc pe: Ion Lucian, Dorel Vişan, Maia Morgenstern, George Mihăița, Adriana Trandafir, Cristina Deleanu, Eugen Cristea, Monica Davidescu, Ovidiu Cuncea, Emilia Popescu, Fuego, Monalisa Basarab, Paula Sorescu Lucian, actori cărora le mulțumesc şi pe această cale pentru frumoasa colaborare şi aprecierea poemelor mele. Totuşi, chiar dacă cele două volume de verauri „Muguri de stele” şi „Terapia sufletelor” le-am realizat cu sprijinul acestor corifei ai artelor, criticii literari sau presa de specialitate nu au dat niciodată curs cel puțin din curiozitate acestor volume din motive pe care le înțeleg mai bine ca oricine şi pe care le-aş rezuma cu riscurile altor genuri de critică, într-o singură frază: „nu fac parte din gaşcă”. Pentru mine conteaza cel mai mult cititorul obişnuit, simplu, sincer care a apreciat totdeauna poeziile mele şi ale căror aprecieri au venit pe alte căi decăt cele oficiale. Eu pentru aceştia scriu şi voi compune în continuare; cei ce vor să critice au toată libertatea să o facă.

 Cum apreciați anii de formare ai dumneavoastră și cât de mult v-au ajutat mediul, societatea și apropiații?

Dacă doreşti ca rezultatele oricărei munci întreprinse să dea rezultate bune, eforturile trebuie susținute continuu şi să încerci să concurezi cu tine însuți prin a te auto-depăşi şi a te instrui neîncetat prin a fi la curent cu noutățile din domeniul ce te pasionează şi nu numai. Mediul, desigur are o importanță esențială în devenirea şi evoluția ta ca persoană şi profesională. În acest sens, am evitat totdeauna anturajele, prieteniile false, oamenii falşi cu caractere îndoielnice. Totdeauna mi-am urmat instinctul şi propriul interes de evoluție în primul rând spirituală şi apoi profesională. Da, poate sună ciudat pentru unii, dar în cazul meu aşa funcționează cele două planuri: Nihil sine Deo!

 Cum faceţi să vă mențineţi tinerețea spiritului ? Îmi permit să vă spun că pe parcursul emisiunii am sesizat că gândiți și vă exprimați natural, asemeni unui tânăr entuziast.Există cumva reţete secrete sau e vorba doar de un anume tipic ce trebuie respectat întocmai?

Jean Jacques Rousseau spunea că: „Tinerețea e timpul de a învăța înțelepciunea, bătrânețea e timpul de a o aplica.” Ei bine, eu îmbin cele două ipostaze într-o manieră personală considerând că învățând tot timpul las tinerețea să aibă întâietate, dar fără a ignora aplicarea înțelepciunii. Sper că jocul meu de cuvinte ascunde discret răspunsul la întrebarea dumneavoastră. Experiența de viață şi profesia m-au ajutat dintodeauna să realizez faptul că naturalețea, sinceritatea, lipsa încorsetării în gândire, sunt câteva aribute pe care dacă ai capacitatea să le dozezi şi să le aplici în mod echitabil îți creează premisele menținerii unui psihic sănătos, tonic însă, pentru toate astea trebuie să deții abilitatea de a le manipula cu uşurință, abilitate care se obține în timp prin educație, învățare, cunoaştere, cultură şi de ce să nu recunoaştem, există şi o latură nativă pe care trebuie să ştii să o cultivi şi să o aplici prin…exercițiu.

cd 2

Când vă aflaţi în faţa unui nou proiect artistic, ce repere vă luaţi? Căutați o legătură , o conexiune cu publicul sau vă izolați în momentele de creație față de lumea exterioară?

Am să răspund întâi cu ultima parte a întrebării: creația înseamnă detaşarea de lumea exterioară, după ce în prealabil ai cules şi experimentat tot ce puteai de la mediul înconjurător şi apoi te retragi într-o lume invizibilă doar de tine cunoscută încercând să redai lumii ceea ce ea aşteaptă de la tine. Atunci când mă aplec asupra unui nou proiect îmi fac o schemă mentală, cum va arăta proiectul meu la final, îl vizualizez ca şi când ar fi finalizat şi apoi trec la materializarea lui.

 

 

În general, ce apreciați cel mai mult la un artist?Vă întreb acest lucru, deoarece dumenavoastră sunteți în legătură cu toți marii artiști,actori, scriitori ai acestei țări, care v-au onorat în diverse ocazii și v-au creat momente de o înaltă trăire și emoție.

Într-adevăr am avut şansa sau privilegiul de a lucra cu marii artişti sau a interacționa cu multe personalități ale vieții culturale şi artistice din țară şi străinătate. Cum am afirmat la o întrebare anterioară că mediul te formează, nu te poți înconjura decât de acele persoane cu care te identifici prin educație, morală, etică, sinceritate, bun simț. Aşadar, acestea sunt elementele ce le apreciez la un artist; artistul este o fire sensibilă, urăşte mediocritatea, grotescul, înavuțirea pe căi oculte. Artistul de dragul artei oferă fără să aştepte ceva la schimb ca pe un troc. El este fericit ca poate să aducă fericire în sufletele celorlalți, deşi aceştia sunt tot oameni şi au nevoi personale, din nefericire în epoca modernă în care trăim, artistul este pe ultimul loc în clasamentul bunăstării pentru că prețul şi valoarea lui sunt înlocuite cu non-valori mult mai valorizate în zilele noastre şi chiar mult mai mediatizate. Este o realitate pe care o trăim cu toții, o realitate în care indiferenţa față de artă, față de frumos a căpătat valențe îngrijorătoare însă nimănui nu-i pasă că o societate fără valori este o societate uşor de manipulat şi condus.

b

Cum vă simțiţi în preajma publicului român? Dar cu cel de peste hotare?Există vreo diferenţă sau vreo exigenţă suplimentară atunci când vă prezentați celor din Diasporă?

Atunci când devi o persoană cunoscută, mediatizată, trebuie să ai ai simțul realității şi în acelaşi timp al unei responsabilități al rolului pe care îl ai în fața celor cărora te adresezi. Dacă imaginea creată este una falsă, publicul şi auditoriul simt acest lucru şi dacă nu ai capacitatea de a sesiza acest aspect vei cădea uşor în ridicol. Dacă însă, ai conştiința lucrurilor bine conturate, a corectitudinii şi un mesaj persuasiv bazat pe calitate şi nu pe cantitate, atunci mesajele transmise vor fi receptate ca atare iar rezultatul va fi acela că publicul te doreşte să revi în fața lor ori de câte ori este posibil ştiind că au deaface cu o persoană credibilă, corectă, care nu mistifică o realitate de dragul publicității. Atâta timp cât eşti corect fața de interlocutor şi interlocutorul te va respecta la rândul său. Această manieră în care vă prezint acest aspect legat de interacțiunea dintre persoana ce expune o temă şi auditoriu sau publicul căruia te adresezi este şi motivul pentru care percepția mea asupra publicului din țară sau străinătate este unitară în sensul că am fost primit cu aceeaşi căldură sufletească. Totuşi pentru a fi sincer cu mine însumi am să fac totuşi o remarcă a omului care sesizează uşor anumite aspecte: dacă de exemplu în țară, atunci când am lansat o carte, publicul vine şi pentru autor şi pentru carte, în diasporă (şi pot fi criticat pentru ceea ce spun acum) vine mai mult pentru persoană să o vadă „pe viu”. Asta am sesizat-o de exemplu anul trecut când fiind invitat la Madrid să-mi lansez ultimul volum de versuri, din cei prezenți la eveniment, doar câțiva s-au „îndurat” să achiziționeze cartea şi evident că în atare situație ramâi cu un gust amar.

 c

Care poate fi considerat lucrul cel mai frumos din viaţa dumneavoastră de creator?Dar de cea de psiholog, de tămăduitor de suflete? Există sau nu o demarcație între cele două domenii de activitate?Vă întreb în calitate de ziarist,de cunoscut deoarece știu că ambele meserii v-au adus recunoașterea atât în țară cât și peste hotare.

Raportându-mă la cele două ipostaze, cea de psiholog şi cea de poet pot spune că ambele se îmbină foarte bine şi ambele îmi aduc aceeaşi satisfacție şi bucurie sufletească. De ce spun că se imbină şi nu sunt delimitate? Pentru că una se completează prin cealaltă în sensul că trăirile şi evenimentele din viața clientului analizate la cabinet vin ca un corolar în aşezarea lor în versuri, iar versurile la rândul lor devin ca un fel de terapie pentru cititorul confruntat şi el cu astfel de probleme, motiv pentru care ultimul volum de versuri poartă titlul „Terapia sufletelor”.

d

Care sunt principiile dumneavoastră de viață cu care operați și totodată în ce proporție munca reprezintă(sau nuprincipalul stimulent al dumneavoastră?

Principiile mele de viața pe care le uzitez sunt la îndemâna tuturor, numai să vrei să le aplici. Primul ar fi acela că odată un lucru început trebuie dus până la capat indiferent de obstacole, al doilea să crezi cu tărie în ceea ce faci, al treilea să nu te laşi influențat în deciziile tale de alții. Cât priveşte principalul stimulent este acela de a fi in concurență cu mine însumi pentru a mă autodepăşi in lucrurile care ştiu că lasă amprente solide în timp.

Ce reprezintă pentru dumneavoastră faptul că sunteți nepotul marelui fizician Neda Marinescu?

Consider că oricine ar fi mândru să ştie că face parte dintr-o familie ai căror înaintaşi fac parte din galeria oamenilor celebri nu datorită numelui ci datorită influențelor pe care le-au adus umanității prin invențiile şi inovațiile în evoluția societăților. Evident că sunt mândru că m-am născut în aceeaşi casă cu unchiul meu, că am absolvit acelaşi liceu şi că duc mai departe numele său. Ceea ce însă aş dori să va spun este ceva ce o spun într-o notă tristă, pentru că în urmă cu câțiva ani, Televiziunea Română a dorit ca împreună cu mine să mergem pe drumul străbătut de unchiul meu şi să realizeze un amplu documentar plecând din satul natal, la Sorbona unde a fost profesor agegat doctor în fizică, apoi asistentul soților Marie şi Pierre Curie, laureații premiului Nobel, apoi la Cordoba în Argentina unde unchiul meu a înființat Institutul de fizică atomică şi nucleară, fiind înmormântat la Mousoleul din Cordoba. Ei bine, pentru acest demers, eu personal am cerut sprijinul financiar cu o sumă modică de la Prim Ministru de la aceea vreme Adrian Năstase care în nota-i arogantă a refuzat ajutorul. Aşa au înțeles şi înțeleg toți politicienii noştri să respecte valorile neamului şi vă mai mirați de ce în emisiunea unde am participat la Naşu TV la care v-ați referit, Academia Română a realizat acel raport în care politicienii toți sunt acuzați de sperjur, raport pe care am încercat să-l analizăm în aceea emisiune. Dar, noi cei care dorim altceva în societate vom reuşi prin unirea forțelor să schimbăm ceva în țară.

copilul si psihologul

Cine v-a inspirat şi cine continuă să vă fie pentru persoana dumneavoastră idealul în ceea ce vă reprezintă, atât ca scriitor câtmai ales ca psiholog?

Dacă vorbim de modele, desigur lista ar fi lungă atât cea referitoare la psihologi căt şi cea raportată la poeți. Dincolo însă de modelele umane, pentru mine, deşi nu sunt un creştin practicant, am un singur model pe care încerc să-l urmez şi acela este modelul divin, modelul lui Iisus singurul care consider că merită să-l urmez nu în mod habotnic ci într-o manieră rațională

Totuşi să vă satisfac dorința, în psihologie modelul meu de dăruire în profesie este Milton Erikson pentru că deşi diagnosticat cu poliomelită a dat tot ce-i mai bun in profesie fără a se lăsa pradă afecțiunii, iar în poezie, Serghei Esenin, cel care nici până astăzi nu se ştie dacă s-a sinucis sau a fost ucis. Evident nu pot trece cu vederea marele nostru poet Eminescu. Lista şi de o parte şi de alta v-am spus este lungă, dar pe mine mă fascinează dăruirea unor înaintaşi pe altarul profesiilor lor.

 Cu ce artişti aţi reuşit să legați colaborări? Cu care dintre aceştia aţi reuşit să legaţi o legătură mai puternică, din punct de vedere sufletesc?

Deoarece am enumerat mai sus o pleiadă de actori cu care am avut onoarea să interacționez, ar fi nedrept din partea mea să afirm că unii îmi sunt mai apropiați decât alții. Toți îmi sunt dragi şi îi respect la adevărata lor valoare.

Ce anume vă pasionează în afară de aceste activități creative și terapeutice?Cum se desfăşoară o zi normală din viaţa dumneavoastră? Dar una în care aveţi de onorat lansări de carte, simpozioane științifice, consultații etc?

Aş putea spune că la un moment dat rutina zilnică îşi spune cuvântul, însă cum în fiecare zi înseamnă noi clienți cu noi probleme de rezolvat în sfera profesională fiecare reprezintă o nouă provocare, o nouă implicare şi dăruire, iar în planul pasiunii legate de scris, de asemenea, cum în fiecare zi apare un nou manuscris, un nou poem, iată cum viața poate fi frumoasă dacă există pasiune în tot ceea ce faci. Cât priveşte o lansare de carte, un vernisaj, un simpozion, toate înseamnă pentru mine o lume în care mă simt bine şi oportunitatea de a interacționa permanent cu oamenii.

7

Care sunt proiectele dumneavoastră curente? Ce anume v-aţi propus pentru viitor?

Pe termen scurt am în derulare lansarea unui nou volum de versuri care va continua şi pe viitor, iar ca sperantă şi proiect deja aşezat pe hârtie, este acela de a realiza o emisiune televizată de psihologie în sprijinul celor care nu au posibilitatea să meargă la psiholo. Însă la acest capitol totul ține de dorința anumitor posturi de televiziune de a realiza şi altceva constructiv, educativ în afara unor programe ce duc în derizoriu societatea.

 

Pe final, aş dori, dacă se poate să adresaţi câteva gânduri cititorilor noştri,ai ziarului independent de opinie și atitudine-Criteriul Național

Gândurile ce mă animă în acest moment când realizați acest interviu, sunt acelea de a transmite cititorilor recomandarea de a crede cu tărie în ceea ce îşi propun să facă, să îşi aleagă din societate modele sănătoase de urmat şi să nu se lase uşor manipulați de informații ce le poate afecta echilibrul psihic şi existența cotidiană. Să fie înconjurați de prieteni a căror conduită le face cinste, să îşi urmeze visurile şi în final sa citească ziarul Criteriul Național.

Şi să nu uite un lucru esențial: fiți OAMENI, nu persoane.

Vă mulţumesc frumos pentru timpul acordat!

 

nice

Sursa foto şi video : Arhiva personală a Domnului Ilie Marinescu

Toate drepturile rezervate!Atenţie, copierea şi preluarea acestor fotografii fără acordul autorului este infracţiune şi se pedepseşte conform legii dreptului de autor!

 

Interviu realizat de către Prof. Dr. Daniel Mihai, CNA Regina Maria, redactor șef al ziarului Criteriul Național

Comentarii

Comentarii

Despre autor

Daniel Mihai

Daniel Mihai

Doctor în Interpretare Muzicală, profesor titular la disciplina vioară a Catedrei de Corzi în cadrul Colegiului Național de Arte Regina Maria din Constanța

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro