Criteriul National

INVESTIGATIE ! Curtea Federală de Apel din New York a decis că programul NSA de monitorizare a populaţiei este ilegal!

iulie 06
10:02 2015

 

 Pe 7 mai 2015, într-un proces intentat de mai multe organizaţii de apărare a drepturilor cetăţeneşti din Statele Unite ale Americii împotriva NSA (Agenţiei Naţionale de Securitate), Curtea Federală de Apel din New York a decis că programul de colectare masivă de date denunţat de Edward Snowden este ilegal. Judecătorii şi-au motivat decizia într-un document de 97 de pagini.

 

America case

Procesul a început curând după dezvăluirile făcute în iunie 2013 de fostul consultant al NSA şi CIA, Edward Snowden, care a revelat lumii că agenţia de spionaj americană stochează sute de miliarde de date ale tuturor cetăţenilor americani care folosesc telefonul mobil sau e-mailurile, dar şi ale unor oficiali europeni. Scandalul a atins cote uriaşe când însăşi cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a aflat că propriul ei telefon era spionat de americani.

În acea perioadă, puternica asociaţie de apărare a drepturilor omului ACLU (American Civil Liberties Union), alături de alte organizaţii similare, a dat în judecată Agenţia Naţională de Securitate, clamând că această colectare de date în masă încalcă grav drepturile fundamentale cetăţeneşti. Prima instanţă de judecată a dat însă câştig de cauză reprezentanţilor guvernului, care au susţinut că programul de supraveghere atentă a populaţiei este crucial pentru prevenirea actelor de terorism.

Magistraţii curţii de apel însă au dat o lovitură teribilă tacticii de spionaj a propriei populaţii, specifice unui stat totalitar, folosite de guvernul american prin agenţia NSA. Ei au decis că: „O schimbare atât de monumentală în abordarea noastră privind combaterea terorismului necesită un semnal mai clar de la Congres decât reciclarea unui limbaj comun folosit multă vreme în contexte similare ca însemnând ceva cu mult mai restrâns.”
„Conchidem că a permite guvernului să colecteze date ale convorbirilor telefonice numai pentru că acestea ar putea deveni relevante într-o posibilă investigaţie autorizată în viitor nu trece nici testul permisiv al «relevanţei».”

Judecătorii se referă aici chiar la baza pe care este fondat întregul program de spionare a populaţiei al NSA: secţiunea 215 din Patriot Act, lege trecută de Congresul american în numai câteva zile după evenimentele din 11 septembrie 2001 cu scopul de a „uni şi întări SUA prin furnizarea de instrumente necesare pentru a intercepta şi obstrucţiona acte teroriste similare celor din 2001”. Această lege anulează drepturile fundamentale ale cetăţenilor, permiţând autorităţilor să le spioneze convorbirile telefonice, e-mailurile, istoria site-urilor de internet pe care le-au vizitat şi permite chiar percheziţii fără mandat dacă persoanele urmărite sunt considerate a fi un pericol iminent la adresa securităţii SUA.

Secţiunea 215 a acestei legi oferă acces liber autorităţilor la orice informaţie considerată „relevantă pentru o anchetă”. Pe această expresie s-a bazat până în prezent legitimitatea programului de spionaj al populaţiei pus în practică de NSA. Şi, potivit dezvăluirilor făcute de Snowden, agenţia americană a considerat că toate convorbirile telefonice și toate activitățile pe internet ale cetăţenilor din SUA sunt relevante. Astfel, NSA stochează în fiecare zi miliarde de metadate (informaţii despre conversaţia telefonică, de ex: durata, numărul de la care s-a făcut apelul şi numărul apelat, seria telefonului folosit, iar mai departe pornind de la aceste date se poate afla locaţia şi identitatea celor implicaţi în convorbire). Agenţia obţine aceste date de la companiile de telefonie şi de la furnizori de servicii internet.

Potrivit unei analize realizate de flux24.ro, judecătorii din New York au atras atenţia că accesul la astfel de informaţii se poate face numai când o persoană sau o companie este în curs de investigare, şi numai pentru o perioadă limitată de timp. În schimb, NSA stochează metadatele fiecărui apel telefonic făcut în, din sau înspre America pentru o perioadă nedefinită. „Datele cerute nu sunt ale unor suspecţi aflaţi sub investigaţie, sau ale persoanelor ori companiilor care au legături cu aceşti subiecţi. Ele se extind la fiecare înregistrare care există şi, implicit, la cele care nu există încă, din moment ce aceste ordine impun o obligaţie a celui care le-a primit să furnizeze astfel de înregistrări continuu în măsura în care sunt create.”

Pe de altă parte, reprezentanţii guvernului american susţin că „toate datele telefonice sunt relevante tuturor investigaţiilor de terorism”. Argumentele lor ating cote năucitoare: „dacă există o mega investigaţie anti-teroristă, orice înregistrare care ar putea fi vreodată utilizată în sprijinirea oricărui aspect al anchetei este relevantă în efortul global de combatere a terorismului”.

Judecătorii nu s-au lăsat impresionaţi de cuvintele bombastice şi au recurs la dicţionarul Oxford, unde se arată că a investiga înseamnă „să examinezi ceva sistematic ori în detaliu”. Secţiunea 215 se referă deci la o investigaţie specifică, spun magistraţii, nu la lupta antiteroristă a guvernului SUA în general.

Mai mult, curtea federală şi-a arătat îngrijorarea faţă de direcţia în care merg autorităţile americane când vine vorba de spionarea populaţiei. Guvernul „ar putea folosi prevederile secţiunii 215 pentru a colecta şi stoca în masă alte metadate disponibile peste tot în sectorul privat, inclusiv metadatele asociate cu informaţii financiare, medicale sau comunicaţii electronice (inclusiv e-mailuri sau comunicaţii din media socială) care au legătură cu toţi americanii”, au spus magistraţii. „O astfel de dezvoltare expansivă a arhivei guvernamentale cu date private din trecut ar fi o contracţie fără precedent a aşteptărilor vieţii private a tuturor americanilor”.

Un alt argument solid al judecătorilor a fost acela că programul de monitorizare a fost făcut în secret, în loc să fie supus unei dezbateri publice.

Curtea nu a decis stoparea imediată a acestor practici ale agenţiei de spionaj, întrucât legea care stă la baza lor expiră la 1 iunie 2015.

Hotărârea nu este definitivă şi poate fi atacată într-o instanţă superioară. Dacă decizia Curţii de Apel din New York va fi însă confirmată la rescurs, Agenţia Naţională de Securitate ar putea fi acuzată de orice cetăţean ale cărui informaţii sunt stocate şi folosite de acum înainte de NSA de încălcarea unui drept fundamental din Constituţia americană, dreptul la viaţă privată.

Verdictul a adus multă bucurie în tabăra celor care susţin libertăţile cetăţeneşti. „Este vorba de o victorie evidentă a statului de drept”, a spus Alex Abdo, reprezentantul ACLU.

Senatorul american Rand Paul a declarat: „Această decizie este monumentală pentru cei ce iubesc libertatea”.

Totuşi aceasta nu este prima decizie judecătorească împotriva agenţiei de spionaj. În 2013, un judecător din Washington a pus la îndoială constituţionalitatea programului NSA. Judecătorul a declarat că această colectare în masă a metadatelor poate viola al patrulea amendament al constituţiei americane, care interzice invadarea vieţii private a cetăţenilor de către autorităţi fără motive solide, şi că este „aproape Orwelliană” în scopurile sale.

Procesul a fost intentat de tatăl unui angajat al NSA care a fost ucis în Afganistan după ce elicopterul în care se afla a fost doborât în 2011. Reprezentanţii guvernului au făcut recurs.

Spionajul în masă are rezultate slabe în lupta împotriva terorismului

Mai multe publicaţii şi organizaţii americane s-au întrebat dacă într-adevăr programul Agenţiei Naţionale de Securitate are rezultate notabile în lupta împotriva terorismului.

În 2013, directorul NSA Gen. Keith Alexander a susţinut că supravegherea sporită a populaţiei a ajutat la stoparea a peste 50 de atacuri teroriste, dintre care 10 ar fi urmat să aibă loc pe teritoriul Statelor Unite. Generalul a dat ca exemplu un atac ce ar fi urmat să se producă asupra Bursei din New York.

Totuşi, mai mulţi jurnalişti au notat că explicaţiile oferite de Alexander au fost neconvingătoare şi că, dacă privim cu atenţie datele concrete observăm că de fapt monitorizarea întregii populaţii americane nu a avut mare lucru de-a face cu oprirea atentatelor.

Într-un raport întocmit de New America Foundation în ianuarie 2014 se arată că, din 269 de suspecţi de terorism reţinuţi de la finalul anului 2001 şi până la începutul lui 2014, 158 (adică aproximativ 60% din numărul total) au fost prinşi folosindu-se tehnici de investigare tradiţionale. Alţi 78 de suspecţi au ajuns pe mâna poliţiei prin tehnici „neclare”, iar 15 persoane despre care se credea că ar fi fost implicate în activităţi teroriste nu au fost prinse până la acea dată. Restul de 18 suspecţi de terorism au fost prinşi datorită spionajului desfășurat de Agenţia Naţională de Securitate.

Raportul constată că măsurile de colectare masivă de date „nu au un impact evident în prevenirea actelor de terorism”. Dimpotrivă, analiza arată că tehnicile tradiţionale de investigare, care au folosit mandate de urmărire, informatori şi rapoarte ale unor activităţi suspecte au fost mai eficiente decât scormonirea prin miliarde de date reţinute abuziv.

În concluzie, raportul susţine că acţiunile NSA au fost responsabile de numai 7,5% dintre investigaţiile legate de acte de terorism, şi că numai una singură dintre aceste investigații a condus la condamnarea suspectului pe baza metadatelor colectate de agenţie.

O analiză interesantă a fost realizată şi de revista New Yorker, într-un articol din ianuarie 2015, intitulat „Cum să prinzi un terorist”.

Autorul remarcă faptul că programul NSA legat de colectarea de metadate se cam bate cap în cap cu constituţia americană. În articol se aminteşte de secţiunea 215 din Patriot Act, care oferă guvernului acces la „cărţi, înregistrări, hârtii, documente şi alte obiecte” care sunt „relevante” pentru „o investigaţie autorizată”.

Mai departe se arată poziţia senatorului american Russ Feingold, îngrijorat de capacitatea guvernului de a colecta „datele personale ale oricui, poate ale cuiva care a lucrat la un moment dat sau care a fost vecin cu ţinta investigaţiei”. Asta în situaţia în care NSA consideră ca fiind relevante toate informaţiile legate de toate convorbirile persoanelor din America.

Autorul expune şi punctul de vedere al agenţiei de securitate, care susţine că foloseşte metadatele pentru a afla dacă cineva din SUA este în contact cu suspecţi de terorism. Michael Hayden, fost director al CIA şi NSA este citat în articol ca afirmând: „Ucidem oameni bazându-ne pe metadate”, după care adaugă: „Dar nu asta facem cu aceste metadate”.

Şi New York Times a publicat în 2005 un articol intitulat „Bush permite ca SUA să spioneze convorbirile telefonice fără mandat”. Autorul vorbeşte despre monitorizarea în masă făcută de NSA şi susţine că o duzină de oficiali care au dorit să-şi păstreze anonimatul, contactaţi de reporterii ziarului, şi-au arătat îngrijorarea faţă de acest program. În articol se mai spune că reprezentanţii Casei Albe au cerut ca materialul să nu fie publicat, iar apariţia acestuia a fost amânată timp de un an de zile.

Totuşi nu vor să se oprească

În ciuda vehementelor opoziţii ale societăţii civile, care s-a manifestat prin mitinguri de protest şi prin exprimarea unei foarte slabe susţineri a administraţiei de la Washington – actualmente aproximativ 20% din populaţia Americii mai are încredere în guvernanţi – aleşii americani nu se lasă şi caută cu orice chip să resusciteze legea de supraveghere în masă a cetăţenilor.

În Conges au loc dezbateri aprinse, în care cei care susţin serviciile de informaţii cer prelungirea legii Patriot Act, iar reformiştii vor urgent o lege, USA Freedom Act (Legea Libertăţii SUA) care să stopeze programul de monitorizare a poporului.

Preşedintele Barack Obama pledează pentru „un mecanism alternativ, care să vizeze menţinerea capacităţilor esenţiale ale programului, fără ca guvernul să poată conserva datele”, a anunţat Edward Price, reprezentant al Casei Albe în relaţia cu presa.

Unele organizaţii care apără libertăţile cetăţeneşti sunt însă rezervate şi cred că USA Freedom Act va reforma „modest” programele de supraveghere.

Se ridică întrebarea: dacă monitorizarea atentă a populaţiei nu serveşte cu adevărat opririi acţiunilor teroriste, cui seveşte ea în realitate?

Şi aici nu e vorba numai de America, ci şi de România, unde însuşi preşedintele Klaus Iohannis a mediat o lege asemănătoare celei pe care se bazează programul NSA din America. După ce alte legi pe aceeaşi temă, numite de presă legi Big Brother, au fost invalidate de Curtea Constituţională a României, Administraţia Prezidenţială a elaborat un nou proiect de lege tip Big Brother, care urmează să fie semnat de toţi preşedinţii partidelor parlamentare şi să fie apoi depus la Senat.

Într-un interviu acordat în exclusivitate ziarului Gândul, Julian Assange, fondatorul Wikileaks – platforma online care a publicat o unele documente secrete, inclusiv dezvăluirile făcute de Edward Snowden – a declarat că „date fiind evoluţiile comunicaţiilor electronice, costurile monitorizării unei persoane scad cu aproximativ 50% în fiecare an. Acum s-a ajuns la nişte costuri care fac posibil ca o ţară ca România să poată monitoriza majoritatea comunicaţiilor electronice importante – SMS-uri, e-mail-uri etc. – în cea mai mare parte a timpului, vizând cea mai mare parte a populaţiei. Este o situaţie foarte greu de gestionat. Părerea mea este că aceste servicii se specializează în a încălca legea, a face lucruri în secret. Monitorizarea electronică în masă este ceva foarte complex, este foarte greu de legiferat. Nu vor respecta legea nici dacă va trece această lege”. „Comunitatea de informaţii şi prietenii ei – dacă îi putem numi aşa – încearcă să transforme ceea ce fac deja în ceva legal, pentru a elimina riscul unor eventuale anchete pe parcurs pentru ceea ce fac deja departe de ochii publicului”.

Dar de ce ţin morţiş aleşii noştri în cârdăşie cu serviciile secrete să ştie totul, tot timpul, despre fiecare dintre noi? Până nu demult, cei care vorbeau despre elita malefică ce conduce din umbră umanitatea și de intențiile acesteia de a instaura la nivel planetar un regim totalitar, de tip polițienesc, erau considerați adepți ai teoriei conspirației. Amploarea programelor de supraveghere a populației derulate de NSA și preocuparea liderilor politici de a introduce programe similare în țările lor arată însă că de fapt este vorba de o cumplită realitate a conspirației.

 

Sursa stire @ foto: „pe surse”. Din motive lesne de inteles, redactia ziarului Criteriul National asigura protectia datelor, informatiilor cat si confidentialitatea celor ce ne permit asemenea documente! Va multumim!

Comentarii

Comentarii

Articole similare

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Only registered users can comment.

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

„Ţi-e milă? Ţi-am luat banii!…”- CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tristele amintiri au ajuns departe…De fapt, cu o anumită ritmicitate , indiferent de context omul are posibilitatea de a alege .

Iar, această posibilitate de a râde sau de a plânge ar trebui să nu ne-o cenzureze nimeni!

De cele mai multe ori, datorită „regulilor nescrise” ale acestei societăţi suntem puşi în faţa unor evenimente triste şi întunecate , dar comicul îşi face apariţia tocmai atunci când ne-am aştepta cel mai puţin.

De la o vreme încoace am tot scris pe diferite atitudini vis a vis de anumite aspecte ce m-au determinat să mă exprim în mai multe registre sufleteşti!

Dar acum e cu totul altă treabă…

Fără să aduc jigniri, situaţia în care se află românul este analizată în mod ironic.“Filantropica” reprezintă cea mai eficientă şi în acelaşi timp amuzantă metodă de a aduce în prim-plan ideea că “nu tot ceea ce pare este adevărat”.

Asemeni unei proiecţii video avem o sumendenie de întâmplări ce constituie o modalitate de a genera materiale de informare publică.

Modul în care noi, asemeni spectatorilor avem „şansa” de a privi lumea este oarecum influenţat de experienţele celor din trecut, deoarece astfel, participând în mod indirect la acţiunile personajelor, noi suntem publicul ce primeşte şi decodifică mesajul în mod diferit.

Replica cheie a lui Gheorghe Dinică (textier pentru cerşetori) :”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, reprezintă fraza de bază a relaţiilor publice.

El este un portret „artistic”, machiavelic până la perfecțiune al diavolului ca show-man de geniu, care prin minciună şi înşelăciune a reuşit să ocupe o poziţie bună în societate. Această replică ar putea să-l includă, în cinismul ei şi pe artistul român care cerşeşte finanţare şi care va rămîne cu mîna întinsă, atâta timp cât nu găseşte o poveste captivantă...........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo