Criteriul National

Istoria gardului electric, din 1832 pana in zilele noastre

Istoria gardului electric, din 1832 pana in zilele noastre
august 31
07:08 2017

asarqwqCele mai vechi mentiuni despre gardul electric pot fi gasite intr-o varietate de publicatii, cea mai cunoscuta fiind Manners Domestic of the Americans de Franny Trollope, publicata pentru prima data in 1832, unde gardul electric era descris ca un aranjament de fire conectat la o masina electrica, folosit pentru a proteja un display numit “Iadul lui Dorfeuille”, pe care ea insasi l-a inventat. Publicat in 1870, capitolul 22 din “20 000 de leghe sub mari” al lui Jules Verne face referire la folosirea electrificarii unei structuri ca arma defensiva. Publicat in 1889, romanul lui Mark Twain, “Un yankeu la curtea regelui Arthur” face si el referire la folosirea unui gard electric in scopuri defensive.

Gardul electric a fost folosit si de catre fermierii texani, la sfarsitul secolului XIX, ca modalitate de a-si pastra bovinele intr-un tarc fara a risca pierderea vreuneia dintre ele. Gardurile erau destinate a fi mai putin periculoase pentru bovine decat sarma ghimpata, dar, ca si in cazul tuturor celorlalte modele de garduri electrice din trecut, acestea erau impracticabile si foarte periculoase.

Aceste garduri s-au bazat pe electricitatea standard pe care o stim in sistemul actual de retea si, prin urmare, erau potential periculoase atat pentru om cat si pentru animale. Acest lucru este, de fapt, demonstrat de armata rusa care a improvizat garduri electrice in timpul razboiului ruso-japonez la Port Arthur in 1905 si de catre germani in timpul Primului Razboi Mondial, in 1915, cand acestia au instalat “Gardul Mortii”, o serie de garduri electrificate la frontiera dintre Belgia si Olanda pentru a impiedica circulatia neautorizata a persoanelor peste granita. Gardurile au acoperit 300 de km si au constat in mai multe fire de sarma de cupru, sustinute cu sarma ghimpata, alimentate de cateva mii de volti. Se estimeaza ca circa 3000 de decese umane au fost cauzate de gardul electric nemtesc, acesta omorand totodata un numar foarte mare de animale.

Dezvoltarea gardului electric modern a inceput in Noua Zeelanda, in 1936, cand William “Bill” Gallagher a construit un astfel de gard cu o bobina de pornire a mainilor pentru a-si tine calul departe de masina. Dispozitivele de incarcare a gardului din acea perioada foloseau curent alternativ cu un transformator si un comutator actionat mecanic, dand impulsuri lungi si uneori furnizand tensiuni imprevizibile. Asa cum era de asteptat, aceste intrerupatoare mecanice au esuat frecvent, iar evolutia utilizarii condensatoarelor si a circuitelor solid-state de catre un alt nou zeelandez, Doughy Phillips, a imbunatatit considerabil eficienta sistemului.

Dezvoltarea gardurilor electrice a continuat si s-a accelerat odata cu aparitia placilor de micro-circuite, fiind astazi capabile sa citeasca ceea ce atinge gardul si sa reactioneze in consecinta, interactionand cu tehnologia GPS pentru a anunta proprietarul atunci cand sunt furate sau nu functioneaza. Unele modele pot fi controlate de la distanta prin utilizarea semnalelor telefonice.

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Antonio

Antonio

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu