Criteriul National

Istoria vibratorului, între legenda cu albine a Cleopatrei și tratarea femeilor de isterie

Istoria vibratorului, între legenda cu albine a Cleopatrei și tratarea femeilor de isterie
septembrie 05
12:11 2017

Vibratorul este, probabil, cea mai vândută jucărie sexuală din lume, fiind folosit, în ziua de astăzi, de femei și bărbați din toată lumea. Se găsește, în sex shop-uri, într-o multitudine de forme, dimensiuni și culori, iar, în urmă cu câțiva ani, încasările obținute la nivel global din vânzarea vibratoarelor erau duble față de cele obținute din vânzarea prezervativelor.

Probabil vă gândiți că prețul unui vibrator este mult mai mare decât cel al unui prezervativ, însă nu uitați să luați în calcul faptul că jucăriile sexuale nu sunt de unică folosință, în timp ce protecția trebuie cumpărată de fiecare dată.

Revenind, vibratorul nu este doar cea mai vândută jucărie care oferă plăceri în momentele intime, ci este și cea mai veche.

Legenda vibratorului folosit de Cleopatra

Există o legendă care spune că vibratorul ar fi fost inventat tocmai de frumoasa regină a Egiptului, cunoscută pentru sexualitatea pe care o deborda.

Potrivit acesteia, Cleopatra ar fi folosit pentru autosatisfacere coaja lemnoasă a unui fruct lunguieț, asemănător dovlecelului sau tărtăcuței, pe care ar fi umplut-o cu albine furioase.

Rațiunea acestei idei consta în faptul că albinele, agitându-se, ar fi produs un fel de vibrație care să ajute la atingerea orgasmului.

Inventat pentru a-i scuti pe medici de aplicarea tratamentului prescris femeilor pentru isterie

O altă poveste spune că vibratorul s-a născut în toiul epocii victoriene a Marii Britanii, o epocă destul de pudică, de altfel.

În acele vremuri exista o boală numită „isteria feminină”, iar aceasta reprezenta cel mai comun diagnostic pus de medici doamnelor și domnișoarelor. De fapt, era vorba despre „porniri” sexuale ale femeilor, pe care doctorii de pe atunci se vedeau nevoiți să le trateze prin masaj manual.

Acesta era, de fapt, tratamentul prescris: „masajul pelvian” care să inducă „paroxismul isteric” – altfel spus, orgasmul. Aplicarea tratamentului se făcea doar în cabinetele medicale, dar practica devenea foarte obositoare, având în vedere numărul pacientelor diagnosticate cu această boală și faptul că efectele tratamentului dispăreau după o perioadă destul de scurtă, iar femeile erau nevoite să revină pentru un nou masaj.

Astfel, un medic a inventat vibratorul. Era numit „Manipulatorul” și funcționa cu aburi, fiind alimentat cu cărbuni. Câțiva ani mai târziu a apărut vibratorul electromecanic, urmat destul de repede și de cel electric, iar după 1900 aceste obiecte nu mai erau vândute doar în cabinetele medicale, ci și în magazine.

Așadar, vibratorul are o istorie extrem de bogată, trecând de-a lungul timpului prin numeroase schimbări până să ajungă jucăria performantă din ziua de astăzi.

Totuși, există printre strămoșii lui și câteva modele care au rămas cunoscute datorită popularității de care s-au bucurat:

  • Macaura’s Pulsocon – un fel de vibrator cu manivelă

macaura

  • Hamilton Beach Type A – dotat cu mai multe capete care puteau fi schimbate

hamilton

  • Detwiller – vibratorul cu aer comprimat

detwiller

  • Hitachi – lansat de japonezi în anii ’60 și reintrodus drept pe piață în 1970 sub debumirea de „Bagheta Magică”, care a făcut furori printre femei și continuă și în ziua de astăzi să fie în topul celor mai populare vibratoare

hitachi

Comentarii

Comentarii

Share

Despre autor

Digital

Digital

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu