Criteriul National

Junele cu cozonaci și fructul pasiunii

Junele cu cozonaci și fructul pasiunii
aprilie 06
17:37 2017
amor nebun
A trecut cam multișor de când nu v-am mai scris aici. Dar am stat, am rumegat, am cântărit și am zis că e musai să văz dacă avem conțopiști de soi care să ne combată sau ne luptăm cu morile de vânt ale lui Don Quijote.
Nu… Nici pe departe. Nu ne dorim să fim în pielea personajului respectiv, ci doar să stăm oleacă să observăm evenimentele ce se petrec în interiorul cetății. Iar cetatea vuiește de curvăsăraie, de cozonaci, de lanțuri manelistice, de întâlniri la ceas de seară, de divorțuri și de împăcări.
Zău așa! Zilele trecute, n-avui ce face și la orele prânzului trecute fix, trecui prin centrul urbei cu gândul ascuns să îi verific pe cei de la serviciile publice ca să văd pe ce mai cheltuie ăștia banii contribuabilului, adică leafa ăluia care votează ca un bou din patru în patru ani și pe urmă se întreabă cu cine a votat și de ce a votat cum a votat.
Și, în preumblarea mea prin centru, după ce trecui de Piațeta Decebal, zisei să mă aciuez olecuță prin biroul unei dudui din primărie, care îmi face ochi dulci de prea multă vreme. Tipa, damă bine, cu peste 15 ani de administrație, și care a trecut prin paturile multora, nu și prin al meu.
Zis și făcut. Mă prezentai cu ștaif, la pauza de prânz, îi spusei polițaiului de la poartă că merg la duduia, Ghiță îmi făcu șmecher cu ochiul ca și cum știa că dama mă așteaptă gata să sară în brațele mele, urcai scările și mă înființai în biroul ei. Dădui ușa la o parte, îmi așezai monoclul binișor, îmi ferchezui mustăcioara și favoriții și îi sărutai adânc mâna damei, care mă pofti la o cafeluță îndulcită cu zahăr candel.
Apoi începu să povestească ultimele bârfe din oraș. Cică o altă damă, care se ocupă de hârtiile și de activitatea viceprimarului, s-a îndulcit la cozonacii unuia din politică. Uitând de obligațiile familiale, de copilul de acasă, dama a sărit direct în brațele junelui, nu prim, ci second-hand, de la care primea mesaje ce nu pot fi scrise aici deoarece nu avem o bulină roșie la îndemână.
 Numai că nenea Spiridon sau Titircă Inimă Rea, soțul damei, a aflat de aventura ei cu becherul și de mângâierile lascive ale cozonacilor acestuia. Ba chiar a zărit-o pe drum când dama era braț la braț cu junele second-hand și a decis că așa nu se mai poate. Că nu poate rămâne el cu onoarea nereperată și de râsul târgului.
Așa se făcu că descrise pe internet cu lux de amănunte despre relația celor doi. Fiți pe pace! Nu a avut curajul să o facă public, ci doar pe mesaje private adresate actorilor din această tragicomedie de provincie deșănțată. Ba mai mult, s-a adresat șefului de partid, viceprimarului, mă-sii junelui prim cu speranța că relația damei cu junele se va rupe și ea va reveni la el.
Aș, de unde? Când ale tinereții valuri pun stăpânire pe inima și mintea unei dudui, să te ții! Nimeni nu o mai readuce în sânul familiei.
Drept este că mă-sa junelui s-a simțit cu musca…, nu pe căciulă, ci pe căcat, și s-a dus să o vadă pe dama în cauză, pe care a luat-o imediat la întrebări. I-a spus că ea, în calitate de mamă, nu îi mai permite să mângâie cozonacii lui fiu-său, pentru că, vezi Doamne, umflatul are de urmat o carieră politică, pe care a început-o fructuos taman în Consiliul Județean.
Drept urmare, dama a încetat relația cu cozonacul social-democrat, fructul pasiunii nu a dat roadele scontate, iar junele second-hand nu i-a mai răspuns la mesaje, nici măcar cu pulicărelile din scrierile anterioare.
Și uite-așa, ditamai scandalul sexual din buricul târgului a fost stopat din fașă. Urmarea a fost că dama tot nu s-a întors în sânul familiei, a divorțat amiabil de soțul încornorat și și-a luat cu ea fata ca să o crească așa cum crede ea.
Despre junele second-hand ce să vă mai spun? A rămas tot consilier județean, dar cozonacii au început să i se înmoaie, pentru că nu mai are cine să îi mângâie. Degeaba mă-sa face aluat peste aluat, că dintr-un prostovan nu poți scoate prea multe.
Sursa foto : Damian Militaru
Redacţia ziarului Criteriul Naţional mulţumeşte domnului Damian Militaru pentru excelentul material oferit în exclusivitate

 

Comentarii

Comentarii

Share

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

AU TRECUT DOI ANI DE LA TRAGEDIA DIN CLUBUL COLECTIV… CONTRA-EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Au trecut deja destul de repede doi ani de la tragedia din clubul Colectiv. Neputința pe care au trăit-o majoritatea în acele zile coroborate și cu revolta care a urmat, rămân încă bine întipărite în memoria multora. Multitudinea de evenimente de comemorare din aceste zile ne arată că nu suntem dispuși să lăsăm umbra uitării să se aștearnă în urma incendiului care a luat 64 de vieți.

Colectiv este acea mărturie de netăgăduit, acea expresie plină de tragism pe care și din care foarte puțini au putut înțelege câte ceva. Cert este că lumea a rămas marcată pe moment, ca mai pe urmă, aproape ireversibil, inexplicabil, cu aceeași doză de cinism…a alunecat pe partea uitării.

Momentul Colectiv ne-a adus nu doar pierderea unor oameni de care suntem cu toții iremediabil legați. Ci, a fost vorba și de un fel de trezire involuntară, care ne-a pus în față un adevăr crud: corupția chiar ucide. Iar, dacă stăm și reflectăm câteva momente, fără a avea pretenția de a ne situa în postura de ”judecători”, cu acea durere a omului rănit, vom ajunge la anumite concluzii, despre care s-a tot scris și strigat cu voce tare, sinonimă cu acea dorință de a nu renunța până în ziua în care vom transcede și ne vom alătura lor, cu mențiunea și rugămintea adresată Cerului de a nu avea acel tragic sfârșit!

Tineri aceia deosebiți nu meritau să moară în asemenea chinuri. Tineri aceia meritau tratați cu mare grijă de către cei specializați și în măsură să îi aline, să le asigure o speranță…Dar, din nefericire, nimeni și nimic nu au putut să le schimbe destinul.

Așa s-a ajuns cu acțiunea de a protesta, atunci când o mare de oameni a decis să strige și să vocifereze, pe deplin întemeiat contra lentorii, neajunsurilor, incapacității Sistemului. Astfel, fără de acest spirit civic, care ulterior a fost confiscat de către unele partide nu se putea face vreo schimbare.

Datoria, dreptul de a manifesta, de a dezbate cu argumente, de a vocifera atunci când guvernanții greșesc și de a semna petiții pentru a cere și a obține o schimbare veritabilă este unul garantat de bunul simț, dacă de Constituție, se tot încearcă, spre a fi eliminat, treptat-treptat.........

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo