Criteriul National

Mame pentru cine?

ianuarie 03
13:13 2016

 

 

Mame pentru cine?
                               de Marian Nedelea 

,,Când devii părinte nu trebuie să te gândeşti la ce ai renunţat pentru a avea un copil, ci să te bucuri la toate câte ai câştigat după naşterea lui.”
autor necunoscut

 
O mama trista
 Ceea ce altădată percepeam ca fiind o anormalitate, astăzi considerăm a fi ceva absolut normal. Nu ne mai miră acum că cetăţeanul român pleacă spre orizonturi mai luminoase, mai prietenoase. – desigur, asta doar în teorie, fiindcă ştiţi şi voi vorba aceea cu realitatea care bate filmul.
Ca om, ai dreptul să speri, să lupţi. Pentru tine, pentru viaţa ta, pentru fericirea ta. Până la capăt! – vorba lui Mihai Viteazul. Şi, desigur, ai dreptul să alegi. Tot pentru tine. E un drept absolut legitim. Dar asta nu îţi garantează şi că vei reuşi. Şi totuşi încerci.
Ca o paranteză, mi-aduc aminte că mi-a spus, acum câţiva ani, un prieten că a plecat în Spania să lucreze acolo ca şofer de TIR. Şi se arăta nespus de bucuros el, gândindu-se că îi va fi cu siguranţă mai bine în Malaga decât în Constanţa. Iar când a poposit pe acele meleaguri, a aflat cu stupoare că patronul era… tot român de-al lui! Şi nu s-a mai bucurat, zâmbetul de pe faţa lui dispărându-i brusc. Fiindcă, da, prietenul meu a luat o mare… ŢEAPĂ! Aşa, a la Vlad Ţepeş, ca să se înveţe minte să nu mai fie atât de naiv şi să creadă că tot ce zboară se mănâncă.
Este extrem de trist că am ajuns, astăzi, să ne îndepărtăm, să ne înstrăinăm unii de alţii. Fiecare acum o ia pe drumul lui, pe drumul pe care crede că este cel mai bun, cel mai potrivit pentru el, pentru viaţa lui. Mulţi dintre noi pleacă încă la cules de căpşuni, fără să ezite, fără să se gândească nici măcar o secundă la ceea ce lasă în urma lor. Nu îşi permit lor înşile să se gândească. Dacă ar face-o, probabil că s-ar răzgândi, sau ar face cale-ntoarsă. Sunt motivaţi financiar, desigur. Aici n-ar câştiga niciodată atât de mulţi bani. Aş paria că acesta este un proces ireversibil, că nu mai este cale de întors. Din nefericire.
În clipa de faţă, îmi trece prin minte imaginea mamei românce care pleacă afară convinsă că aşa este cel mai bine pentru copilul ei. Adică să îi ofere o viaţă mai bună propriului copil. Aşa crede ea. Dar, privind în esenţa lucrurilor, nu este deloc aşa. Copilul rămâne fără prezenţa fizică a mamei lui, chiar dacă mijloace de comunicare s-ar găsi. O poate vedea chiar şi pe internet, poate vorbi cu ea acolo, însă nu este acelaşi lucru… Şi anul acesta, copilul va fi singur de Crăciun. Şi nu e doar un film, e chiar cruda realitate! Cu jucăria preferată strânsă la pieptul lui, el va suferi în tăcere, va plânge în tăcere, în vreme ce mama lui cea îndepărtată se va zbate prin străinătăţuri să îi ofere un viitor mai bun. Desigur, un viitor mai bun doar din punct de vedere financiar, fiindcă restul ţine, în mare măsură, de noroc. Dar viitorul, oricum, este ceva nesigur. Viaţa în sine este ceva nesigur.
Şi-atunci? Se merită să îţi sacrifici prezentul, timpul petrecut cu fiinţa căreia i-ai dat viaţă, pentru un viitor oricum nesigur, al tău şi al copilului tău?
Între timp, vei continua să schimbi Pampers-ii altora (mai mari sau mai mici) în Parma ori în Sevilla, tu, mamă înstrăinată de sufletul care are cea mai mare nevoie de tine. Cu chipul copilului tău în minte, tot ceea ce poţi să faci tu pentru el este, de fapt, să visezi. Poate că, într-o bună zi, te vei trezi. Pentru binele lui. Şi al tău.
Redacţia ziarului Criteriul Naţional mulţumeşte inspiratului autor al acestui editorial Marian Nedelea, viitor redactor şi colaborator!

Comentarii

Comentarii

Articole similare

Editia Digitala

Criteriul National prima pagina

EDITORIAL

U-NI-RE în cuget și în simțiri… EDITORIAL

danielmihai de prof.dr. Daniel Mihai

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate. De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț. Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare… Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic. Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat. Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” . Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa. Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare… A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut! Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare a istoricilor și diplomaților. Dar în cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație. Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA! De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai. Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces. Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente? De aceea, din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri.......

citeste in continuare

REDACTIA

Director fondator: Daniel C. Iorgu

Redactor Sef: prof. dr. Daniel Mihai

Senior Editor: prof.univ. Mircea Vintilescu

Editorialist: Florin Budescu

Corespondent UK: Alina Pop

Corespondent Spania: Fabianni Belemuski

Fotoreporter: Daniel Paun

Reporter: Daniel Hintergraber

Redactori: Marian Nedelea, Gabriel Dumitru, Iulia Grajdieru, Elena Scripcaru

Disclaimer

Responsabilitatea juridica in cazul editorialelor/ articolelor redactate de invitatii permanenti sau invitatii speciali aparține în exclusivitate autorilor.

Dacă cineva se simte lezat într-un fel de vreun articol de pe acest website, poate trimite un drept la replică care va fi publicat în articolul respectiv.

CONTACT

CRITERIUL NATIONAL
Cotidian online de stiri si atitudine
ISSN 2393-4891
ISSN-L 2393-4891

Redactie: contact@criteriul.ro

Redactor Sef: daniel.mihai@criteriul.ro

Citeste si:

nationalul logo

Constanta Mea

Prahova Mea

Brasovul Meu